anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

Despre autonomia guvernului Ungureanu

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Investirea rapida a guvernului condus de Mihai R. Ungureanu a fost o veste buna din perspectiva nevoii de stabilitate a tarii, intr-un an electoral si, totodata, intr-o perioada ce se anunta extrem de agitata pentru economia nationala, din cauza tulburarilor din zona euro. Noul cabinet are o marja de manevra destul de redusa, atit din cauza climatului politic general, cit si din considerente obiective, in primul rind financiar-bugetare. In raport cu echipa precedenta, cuvintul de ordine este mai degraba continuitatea, nu ruptura.

    Aceasta nu inseamna, insa, ca nu exista elemente de noutate, iar unul dintre cele mai interesante vine din caracterul extrem de neomogen al reprezentarii partidelor componente, in conditiile in care PDL si-a retras din echipa ministeriala liderii de prim rang, in timp ce UDMR si UNPR si-au mentinut reprezentarea la virf. Avem, asadar, un premier independent aflat in fruntea unei echipe al carei nucleu (ministrii PDL) vrea sa fie tehnocratic, in timp ce periferia (ministrii UDMR si UNPR) isi mentine alura politica.

    Pentru cei care apreciaza ca presedintele Basescu va fi oricum adevaratul conducator, formula nu are nimic bizar, in sensul ca nu exista nici un deficit politic in nucleu. Premierul Ungureanu nu va incerca sa-si dezvolte autoritatea, ci va fi un mediator intre ministri si totodata un intermediar privilegiat in relatia Guvern-Presedinte. Nu va fi nevoie sa se intilneasca o data la doua zile cu liderii PDL si nici sa creeze organisme de tip CoCoPo (consiliu de coordonare politica a coalitiei), notorii pentru ineficienta dovedita in anii 1997-2000.

    Pe de alta parte, este larg raspindit si punctul de vedere conform caruia preluarea functiei de prim-ministru in astfel de conditii nu este decit o etapa in cariera politica a domnului Ungureanu, iar acceptul domniei sale a fost conditionat de garantarea unui grad mai mare de autonomie, atit in raport cu Presedintele, cit si fata de PDL. In aceste conditii, ar fi de asteptat ca primul-ministru sa se intilneasca frecvent cu liderii acestui partid, dar nu atit pentru a asculta, cit pentru a se face ascultat.

    In fine, nu trebuie neglijata nici a treia varianta, in care - indiferent ce s-a discutat inainte ca domnul Ungureanu sa accepte insarcinarea Presedintelui - ponderea cea mai importanta in decizia guvernamentala o va avea tot conducerea de virf a PDL, care va gasi metodele pentru a-si transmite optiunile catre Palatul Victoria. O va putea face prin intilniri directe cu premierul, prin solutii de tip CoCoPo sau prin diverse formule de dialog care sa implice si ceilalti jucatori importanti (Presedintele, aliatii din coalitie).

    Probabil ca vom asista la o combinatie intre aceste trei modele, in formule ce variaza de la domeniu la domeniu. Insa normal ar fi ca premierul sa incerce impunerea, pe cit posibil, a celui de-al doilea tipar, care i-ar oferi si o postura mai buna in tentativa sa de a redeschide dialogul cu opozitia. In mare masura, aceasta a fost si solutia incercata in anul 2000 de Mugur Isarescu, chemat in fruntea guvernului de coalitie CDR-PD-UDMR in circumstante oarecum asemanatoare cu cele de fata - desi probabil mai grave. Cu observatia ca domnul Isarescu nu si-a dorit cu adevarat candidatura la prezidentialele din acel an (nu cauta o prelungire a escalei in viata politica), exista elemente similare intre situatia de atunci si cea de astazi.

    Dincolo de nerabdarea opozitiei si de nelinistile puterii, guvernarea Mihai R. Ungureanu ar putea exercita aceeasi influenta stabilizatoare asupra climatului pre-electoral pe care a reusit-o echipa domnului Isarescu. Pentru aceasta, indiferent care sint intentiile politice de viitor ale primului ministru, ar fi bine daca si-ar cistiga rapid si apara cu fermitate autonomia - daca e nevoie, chiar amenintind cu demisia.

    Replica oarecum concilianta pe care i-a oferit-o liderul PSD in Parlament, inainte de votul de investitura, a mizat tocmai pe concretizarea scenariului in care domnul Ungureanu ar deveni un interlocutor acceptabil, asa cum - din unghiul USL - domnul Boc nu reusise sa fie. 

    In sistemul romanesc dominat de presedinte, dar fara a inceta sa fie „partitocratic", proba cea mai importanta a autonomiei unui prim-ministru este capacitatea sa de a dialoga cu opozitia pe teme legate de actul de guvernare. De a o chema la discutii fara a se teme de represalii si de a-si lua angajamente fara a risca sa fie subminat de subordonati. Mugur Isarescu a facut-o cu discretie, aratind ca pe atunci se putea. Ar fi de asteptat ca si domnul Ungureanu sa incerce un astfel de demers. Daca nu o va face sau daca discutiile se vor bloca imediat, actualul guvern va fi silit sa se limiteze la administrarea afacerilor curente, pina la alegerile legislative.

    Cu alte cuvinte, abia in urmatoarele zile sau saptamini vom afla ce fel de guvern se afla la Palatul Victoria. Dar chiar si in ipoteza nefavorabila in care nu se va discuta sau nu se va ajunge la nici un fel de intelegere pe chestiuni de substanta, partile ar putea si ar trebui sa stabileasca un canal de comunicare in perspectiva bunei organizari a alegerilor si a armonizarii punctelor de vedere in problematica europeana. Sint chestiuni importante, teme care privesc intreaga societate - si de la ele poate porni un proiect de detensionare a vietii politice romanesti.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Jurnalism în cheia „clarităţii morale”

    Alexandru LĂZESCU

    Jurnalism în cheia „clarităţii morale”

    Jurnalismul nu poate fi niciodată matematic obiectiv, însă el ar trebui să fie, cel puţin în teorie, relativ nepărtinitor, să permită dezbaterea şi să găzduiască puncte de vedere diferite; nu şi în noua viziune radicală de stânga care câştigă teren în Occident, pentru care „adevărul propriu” trebuie să primeze.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Scaunele şi câinele Celsius

    Nichita DANILOV

    Scaunele şi câinele Celsius

    Am ascultat cu glasurile stinse sunetele de chitară, am ascultat şi recitalurile. Am aplaudat. Apoi ne-am sculat de pe scaunele noastre, ne-am salutat de la distanţă, şi am plecat spre bârlogurile noastre risipite prin diferite colţuri ale oraşului. Ajunşi acasă, ne-am întins în pat, scrutând tavanul. Dar atât patul, cât şi tavanul semănau cu piaţa unde avusese loc recitatul. Şi atunci ne-am întrebat: la ce bună arta în vremea pandemiei?

    Generații de drepturi, starea democrației și noile conflicte

    Sorin CUCERAI

    Generații de drepturi, starea democrației și noile conflicte

    În societate lucrurile stau cam la fel ca în zona politică - excepția semnificativă fiind societatea urbană (mai ales din urbanul mare), care tinde să susțină din ce în ce mai puternic drepturile din a treia generație. De aici și respingerea masivă în urban a partidelor tradiționale (PSD și PNL), percepute ca rămase în urmă, când nu de-a dreptul retrograde (cam cum era perceput PCR în urbanul mare în anii '80).

    O critică a criticii

    Dana ȚABREA

    O critică a criticii

    Volumul semnat de Miruna Runcan, Teatrul în diorame. Discursul criticii de teatru în comunism. Fluctuantul dezgheţ 1956-1964 (Editura Tracus Arte, 2019) este pentru autoare, critic de teatru, profesor la Facultatea de Teatru şi Televiziune de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, un prilej de reflecţie şi cercetare academică asupra fenomenului criticii de teatru în comunism, de analiză retorico-stilistică a unor fragmente din cronicile timpului, ceea ce-i permite să formuleze opinii cu privire la structura şi tipologia cronicilor, parte a unei critici a criticii, aspect neglijat de literatura de specialitate.

    pulspulspuls

    Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

    Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

    Să începem cu sfârşitul pe astăzi, stimaţi telespectatori, şi să vă oferim ceva de la Bucale, una bucată postare frumoasă a unui bun amic, abil cunoscător al sforăriilor din partidoi. 

    Caricatura zilei

    Răzbunarea mașinii

    Editia PDF

    Bancul zilei

    Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

    Linkuri

    Alte ziare locale

      Intrebarea zilei

      Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.