Retragerea lui Theodor Stolojan din cursa
prezidentiala a fost investigata amanuntit de
politologi, politicieni si ziaristi ?n emisiunile
speciale ale posturilor de radio si televiziune
sau ?n presa scrisa. Dupa c?teva zile, macar
aparent, nu mai era mare lucru de spus. Socul
emotional trecuse, analiza la rece s-a facut,
Basescu a intrat, firesc, ?n carti, iar apele
polemice s-au linistit la fel de repede cum
fusesera tulburate de neasteptatul taifun politic.
Si, totusi, nimeni nu a parut surprins de un
detaliu pe care eu - chitibusar din fire, admit - ?l
gasesc teribil de semnificativ. Imediat dupa
conferinta de presa prin care si-a luat ramas
bun, declans?nd lacrimile de douazeci si patru
de ore ale lui Basescu, Stolojan a plecat sa se
trateze ?n strainatate. Unii spun ca la Z?rich, ?n
Elvetia, altii ca la Frankfurt, ?n Germania, multi
ca ?n SUA. Stiam deja - tot din mass-media -
ca, ?n prima faza a bolii renale de care se pare
ca sufera, liderul PNL mai facuse (prin 2002) o
operatie ?n America, deci varianta ultima nu ar fi
deloc exclusa. Oricum, bolnav grav ori numai
incipient, cu rinichii ?n pioneze sau doar
depresiv, ?n Lumea Noua ori ?n Alpii elvietieni,
sigur este ca domnul Stolojan, asemenea altor
echivalenti politici ai sai, coechipieri sau
inamici, a optat, ?ntr-un moment de criza
biologica, pentru un tratament serios si
confortabil ?n lumea medicala buna. Identic se
comportase premierul Nastase anul trecut c?nd
- pentru o banala operatie la tiroida (a carei
simplitate pur si simplu i-a jignit pe specialistii
nostri) - a dat fuga la o clinica de lux din
Germania. Mai devreme, dupa cum recunostea
chiar dumneaei ?ntr-un interviu, doamna Mioara
Roman (sotia fostului prim-ministru Petre
Roman) suferise ablatia unui melanom (boala,
?ntr-adevar, foarte grava, un cancer de piele
extrem de violent, ce nu solicita ?nsa, la nivel
chirurgical, o sofisticare tehnica deosebita)
tocmai ?n Elvetia. Si alte VIP-uri ale zilei si-au
cautat de sanatate, ?n ultimii paisprezece ani, ?n
marile centre medicale de pe mapamond. Au
platit bani grei (desigur, banii lor, munciti cinstit,
pentru care nimeni nu le cere socoteala), si
apoi au revenit, fericiti, la mioriticii ignari,
m?ng?indu-i pe cap si depl?ng?ndu-le saracia,
atunci c?nd se aflau ?n opozitie, ori ignor?ndu-i,
?n cel mai bun caz, si abord?ndu-i cu cinism, ?n
cel mai rau, atunci c?nd se gaseau la putere.
Desi, tehnic cel putin, nu credeam ca viata
politica rom?neasca (sau ar fi mai corect sa zic,
simplu, "viata rom?neasca"?) ?mi mai putea
oferi surprize, marturisec, ?n cazul lui Stolojan,
am comis o eroare de apreciere demna de
naivii vremurilor proletare. ?n timpul seismicei
sale conferinte de presa, sub impact emotional,
am g?ndit o clipa ca, de a doua zi, vom avea
transmisiuni ?n direct, non-stop, de la Fundeni
ori Elias despre starea de sanatate a fostului
prezidentiabil, despre evolutia lui post-
operatorie (mi l-am imaginat, cu o gheara ?n g?t,
recunosc, grav bolnav, poate chiar terminal,
pasibil de operatii dificile si tratamente
complicate), despre valul de simpatie pe care
suferinta liderului ?l declansase ?n popor,
despre solidaritatea oamenilor din spital (care l-
ar fi ?ncurajat si s-ar fi rugat pentru el), ?n sf?rsit,
despre cresterea ?n sondaje a substitutului
Basescu, ca o consecinta a dramei opozitiei.
Respingatoare, absurda, grotesca inocenta!
Spovedind-o franc, ?n fata dumneavoastra,
nadajduiesc sa o exorcizez definitiv. Nu e prima
data c?nd ?mi joaca feste si, mai ales, nu e
prima oara c?nd ma face sa ma simt cumplit de
caraghios. Cum am putut sa cred, fie si pentru
un moment, ca Stolojan si-ar fi tratat enigmatica
(deocamdata) boala ?n Rom?nia? Uitam
nepermis de usor ca elita politica din tara
noastra reprezinta un tezaur national (un
politician autohton valoreaza, la modul cel mai
propriu cu putinta, cam c?t doua-trei sute de mii
de exemplare dintre noi, plebea indigena). Cum
sa intre aceasta comoara (?n absenta careia
?nsasi istoria rom?neasca s-ar afla ?n declin) pe
m?nile sistemului sanitar autohton? Bine?nteles,
cartea naivitatii nu trebuie jucata la infinit. Nu
s?nt nebun sa spun ca spitalul rom?nesc e
apogeul confortului si profesionalismului
european (c?ti dintre noi nu am vrea, ?n
momentele terifiante de declansare a unei boli,
sa reusim sa evadam din infernul sanitar moldo-
vlah si sa ne tratam ?n spatiul civilizat, c?ti dintre
noi nu avem rude, cunostinte, prieteni suferind
de maladii grave, pentru care nu exista
tratament, obiectiv vorbind, dec?t ?n strainatate
si care se sting, sub ochii nostri neputinciosi, ?n
mizeria medicala de aici…?), dar nici nu s?nt
(?ndeajuns de) imbecil sa banuiesc ca aceasta
sumbra realitate sanitara ram?ne un dat
transcendent, de care nimeni nu se simte
responsabil, si cu at?t mai putin guvernantii
ultimilor paisprezece ani. Macar p?na ?n
prezent, politicienii rom?ni s-au purtat ca si cum
ei si vorbele lor ar fi o lume, iar realitatea
rom?neasca imunda (inclusiv sanitara) alta.
Atunci c?nd (mai si) pleaca sa se trateze prin
alte parti, prapastia dintre cele doua devine abis
fara fund.
Ce semnal transmite un prim-ministru (social-
democrat!) care, pentru o banala operatie la
tiroida, pleaca la o clinica de lux din Germania?
Ce mesaj lasa ?n urma un prezidentiabil care ?si
gaseste leac la boli numai ?n lumea civilizata?
Ce sa creda mos Popica atunci c?nd aude toate
acestea, scormonindu-se prin buzunar dupa un
amar?t de paracetamol? Ei bine, cred ca se
transmite cu certitudine un lucru: ca, ?n
Rom?nia, cum observa si Cristian Teodorescu
?ntr-un articol recent din Rom?nia literara,
avem "bolnavi de lux" (exponentii tezaurului
national deja pomenit), "bolnavi de categoria I"
(vedetele pentru care se fac chete publice si
pentru care toate institutiile statului intra ?n
alerta), "bolnavi de categoria a II-a" (o anemica
si decimata clasa de mijloc, consumatoare a
saraciei medicale rom?nesti) si "bolnavi de
categoria a III-a" (o imensa multime suferinda
care a renuntat de mult sa mai mearga la
doctor, astept?ndu-si extinctia pe saltele
mizerabile, ?n apartamente insalubre si
saracacioase). ?n plus, se mai transmite ceva:
ca acesti indivizi (politicieni?) nu au dreptul
moral sa aspire la guvernarea unei tari pe care
nu si-o asuma integral, cu defectele si calitatile
ei. Poate suna comunist, dar ma tem ca e
adevarat. Nu ai cum sa pretinzi credit etic,
atunci c?nd tu, precaut, te pui la adapost de
toate tarele sistemului al carui lider vrei sa
devii: medicale (cauti asistenta sanitara ?n alte
parti), educationale (?ti trimiti copiii la studii ?n
Occident), turistice (?ti faci vacantele numai ?n
locuri exotice) si bancare (?ti aranjezi
economiile frumusele doar ?n banci straine).
Ideea de subsidiar e dincolo de orice dubiu - la
primul semn de criza, tu, capitanul cel viteaz,
esti gata sa parasesti corabia ?n ritmuri de
lambada! Rom?nia ram?ne un paradis bun de
muls de pe pozitii politice, ?nsa, la rigoare,
reprezinta un iad al serviciilor, de care
majestatile lor pesediste, peremiste, puriste,
peneliste, penetiste ori pediste vor sa se
lipseasca. Iata, prin urmare, o societate cu
adevarat deschisa, o democratie autentica si, ?n
primul r?nd, domnii mei, un capitalism pe cinste!
P.S. Doua doamne cucuiete, Dana Nastase si
Mihaela Geoana pe numele lor, se ?mbraca
numai ?n mov de la o vreme si tot inaugureaza
clinici de tratarea cancerului la s?n ?n Bucuresti,
?ncerc?nd sa sensibilizeze populatia feminina sa
lupte ?mpotriva acestei maladii. Nici nu
?ndraznesc sa g?ndesc ce s-ar ?nt?mpla, la o
adica, daca Doamne fereste, vorba aia…
Codrin Liviu CUTITARU