La sf?rsitul anilor saizeci si, se pare, cu precadere ?n anul 1968, s-au nascut ?n Rom?nia copii mai multi ca niciodata. Bine?nteles, nu doar din acest motiv a fost 1968 un an de gratie. Tot atunci, ?n urma loviturii de maestru a lui Ceausescu (refuzul de a paricipa la invazia sovietica din Cehoslovacia), Rom?nia a intrat, pentru un timp, ?n atentia lumii vestice, bucur?ndu-se de oarecare credit politic si, p?na la un punct, chiar de simpatie. Ce alt mesaj mai convingator despre prosperitatea unei natiuni se poate da dec?t natalitatea debordanta? Prin urmare, partidul si, ?n primul r?nd, secretarul sau general au ?ncurajat nasterea de copii, cu diverse facilitati din spatiul socio-economic. Mai t?rziu, "?ncurajarile" au luat forma "?ndemnului patriotic" si a "hotar?rii de guvern si de stat", ?nmanunchindu-se ?ntr-un mobilizator decret (al maternitatii cvasi-obligatorii). Asa s-a ajuns la situatia usor cinica si paradoxala ca puzderiile de copii nascuti ?n perioada respectiva sa fie numite de restul populatiei, peste ani, "decreteii lui 68".
M-am numarat si ma numar ?nca printre acesti "decretei", iar perspectiva mea asupra momentului istoric ?n cauza ram?ne, de aceea, ?n mod necesar, subiectiva. Eram, ?ntr-adevar, ?nfiorator de numerosi. ?mi amintesc si astazi parcurile de joaca, supraaglomerate cu mog?ldete galagioase, si "armatele" infantile, str?nse ?n numele unor "cruciade" curioase, cum ar fi cucerirea terenului de fotbal al blocului vecin ori alungarea "ostirilor" similare - de la alte scari - de pe spatiul verde din fata balcoanelor noastre. Toate aceste adunari de populatie (scolara sau prescolara) aduceau, prin amploare, cu cetele rasculatilor din 1907. Prin contrast, ?n prezent, ?ntr-un bloc cu saizeci de apartamente (si, prezumtiv, saizeci de familii), fiul meu nu gaseste nici macar un singur copil de v?rsta lui. De asemenea, clasele noastre primare - ce se labartau pe aproape integralitatea literelor alfabetului, numai S, T, Q, W si Y lipsind din motive obiective - s-au restr?ns, ?n ziua de astazi, prin scolile de cartier, la timidul A, dublat eventual, ?n cazurile fericite, de nesperatul B. Ca atare, parcurile de joaca arata acum dezolant. Pustiite si ruginite, aidoma unor vestigii terifiante din orasul-fantoma.
Se ?ntelege ca numarul imens nu le-a facut "decreteilor" viata usoara, ci mai degraba paradoxal de nedreapta. De ce paradoxal? Pentru ca nimbul gloriei cu care s-au aureolat ?nca de la nastere (o generatie a prosperitatii rom?nesti, o forta a viitorului - va mai amintiti, apropo, ritmurile moculesciene-pionieresti: "Noi, ?n anul 2000, /C?nd nu vom mai fi copii,/Vom face ce-am vazut c?ndva./ Toate visele-ndraznete/?n fapte le vom preschimba…"?) a fost ?n permanenta umbrit de consecintele sociale si economice ale baby-boom-ului anilor saizeci. Fiind numerosi, competitiile noastre (de la cele educationale la cele sportive si culturale) au semanat cu niste lupte pentru supravietuire ?ntr-o jungla darwiniana de selectie extrema a speciilor. Intrarile la licee si facultati bune se calculau ?n termenii concurentei de cincisprezece-douazeci de oameni pe un singur loc. Divertismentul, calatoriile, facilitatile de tot soiul ne erau restrictionate din start, datorita pericolului distrugerii ?ntregului sistem. ?n plus, asa cum sta bine unui regim dictatorial, si societatea ceausista a atins, la un moment dat, paroxismul declinului, revars?ndu-si dementa asupra ?ntregii populatii. Momentul a coincis cu anii de adolescenta ai "decreteilor", ani deveniti astfel de lungi privatiuni si suferinte (carentele alimentare se ?mbinau armonios cu frigul din apartamente si scoli, iar alarmele militare repetate - de asa-zisa "pregatire strategica pentru aparare antiaeriana" - alternau cu oprirea electricitatii si obligativitatea studiului la lum?nare). Minunata promotie a anului 1968 ajunsese, spre sf?rsitul lui 1989, un Gavroche simbolic, multiplicat ?ntr-o imensitate de ipostaze.
Nu ?nt?mplator, spun eu (desi nu s?nt nici sociolog, nici istoric), revolutia anti-comunista din Rom?nia (oricare i-ar fi fost originea, planul, intentiile de culise si finalitatea) s-a sprijinit cov?rsitor pe populatia studenteasca a acelor vremuri (nimeni altii dec?t "decreteii"). Ea era atunci forta anti-comunista cea mai solidara, cea mai coagulata si cea mai motivata ?n rasturnarea lui Ceausescu (?ntr-o Rom?nie fara opozitie, cu dizidente disparate si predominant culturale). Revolutia a rezistat - ?n zilele sale critice, anterioare caderii regimului, la Timisoara si Bucuresti - tocmai datorita curajului, loialitatii, inteligentei si, nu ?n ultimul r?nd, disperarii tineretului studios. Mai mult, as ?ndrazni sa observ ca revolutia a fost chiar pregatita mentalist de atitudinile tot mai subversive ale populatiei din marile universitati rom?nesti, de la sf?rsitul decadei a opta. Succesul miscarii ar fi trebuit, desigur, sa ?nsemne si revigorarea generatiei "decreteilor", iata, ?n sf?rsit, glorioasa, asa cum se prevestea ?nca de la nasterea sa. Paradoxul a actionat ?nsa din nou. Adevarata promotie victorioasa a anilor nouazeci a fost cea nascuta cu vreo doua decenii ?nainte de 1968. ?n plina maturitate si deja privilegiati de comunism (cu slujbe bune, apartamente si oarecare stabilitate financiara), acesti "lupi tineri" au profitat din plin de deschiderile revolutiei, prelu?nd pozitii-cheie ?n sistem (politice ori non-politice), ?mbogatindu-se (unii exorbitant) si instaur?ndu-se ?n putere, cu ferocitate, pe timp ?ndelungat (creatori ai noilor legi, ei au avut grija sa-si protejeze cuceririle). Toate s-au facut - precum orice edificiu inovator - printr-un sacrificiu primordial. Jertfa nu putea fi alta dec?t a gruparii amenintatoare - generatia 68, tinereii naivi si usor manipulabili din anii post-revolutionari. Acestia au fost ?mpinsi, iarasi, catre pauperitate si blazare, ambele, ?ntr-o anumita masura, mai virulente dec?t ?n comunism. "Decreteii" s-au risipit, prin urmare, pierz?ndu-si identitatea. Unii au ramas aici pentru a se lupta, caraghios, cu morile de v?nt. Altii au emigrat, refuz?nd sa mai vorbeasca rom?neste (dar traindu-si, ?ntr-o tacere sf?sietoare, conditia de emigranti). Destul de multi au murit deja, prefer?nd disolutia ?n uitare. ?n urma lor a ramas totusi nimbul gloriei - astazi cu reprezentari strict legendare. Si, poate, promisiunea anemica a unui destin am?nat.
Codrin Liviu CUTITARU