anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

duminica, 05.07.2020

Inceputul tranzitiei libiene

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

      Moartea lui Moammar Gaddafi incheie un ciclu singeros din istoria lumii arabe, fiind materializarea unui deznodamint ce parea, de ceva vreme, inevitabil. Duminica urma sa fie proclamata oficial eliberarea tarii de sub dictatura, ceea ce ar trebui sa echivaleze cu inceputul reconcilierii nationale si al tranzitiei politice.

    Este aproape evident ca uciderea lui Gaddafi nu a fost accidentala, ci a reprezentat un act indelung asteptat de razbunare din partea rebelilor libieni. Nimic nu-i impiedica pe liderii Consiliului National de Tranzitie sa afirme, acum, ca ar fi preferat ca fostul conducator sa fie deferit justitiei, insa este greu de crezut ca noile autoritati si-ar fi dorit un proces public tocmai in aceasta perioada.

    Dupa cum se stie, multi dintre ei au fost membri ai aparatului politic pus la punct de Gaddafi de-a lungul celor patruzeci si doi de ani de dominatie. Schimbarea de tabere pe care au intreprins-o, la momentul oportun, le-a asigurat o anumita legitimitate, insa rivalitatile asociate luptei politice pe cale sa inceapa vor duce, mai devreme sau mai tirziu, la cereri privind investigarea trecutului. Un proces ultramediatizat al lui Gaddafi, de tipul celui organizat in Irak impotriva lui Saddam Hussein, n-ar fi facut decit sa grabeasca venirea acestui moment.

    Cu siguranta ca vor fi anchetate si judecate faptele unor exponenti ai regimului, iar atmosfera din tara face inevitabila organizarea unor astfel de procese. Insa vor exista destule interese ca aceste actiuni sa se limiteze la persoane individuale -  colaboratori civili si militari ai fostului Mare Conducator, la diverse niveluri - fara a se ajunge la un adevarat proces al „gaddafismului". Daca ne luam drept calauza istoria ultimelor decenii, inclusiv a celui ce a adus cu sine prabusirea comunismului, putem fi sceptici in privinta organizarii unui proces al regimului si al ideologiei ce l-a inspirat.

    Declaratia privind eliberarea Libiei survine in ziua primelor alegeri libere din Tunisia vecina. Aici, desfasurarea procesului electoral a confirmat optimismul initial al observatorilor politici si se pare ca Tunisia ramine prima clasata in termenii ritmului si calitatii schimbarii democratice. In ceea ce o priveste, Libia abia face primii pasi. Disparitia lui Moammar Gaddafi si incheierea oficiala a razboiului civil vor dezvalui, treptat, solul pe care urmeaza a fi edificat un regim popular. Conditiile sociale si culturale sint mult mai defavorabile decit cele din Tunisia sau Egipt, iar ranile provocate de conducerea aberanta a lui Gaddafi se vor vindeca mult mai greu decit cele cauzate in ultimele decenii de liderii de la Tunis sau Cairo. Insa, din acest moment, se poate vorbi despre tranzitie in intreaga regiune a Africii de nord, fara a afirma neaparat ca ea va duce la forme de guvernare democratica, in adevaratul sens al cuvintului.

    La prima vedere, libienii au totul de construit si nu intimpina obstacole institutionale, precum marocanii si algerienii. Liberalizarea marocana este din multe puncte de vedere impresionanta, insa nu se poate vorbi de o tranzitie democratica propriu-zisa atit timp cit fortele armate se afla sub autoritatea monarhului. In curind ar putea aparea si alte tensiuni intre monarhie (fie ea si una extrem de flexibila, dupa standardele arabe) si exigentele suveranitatii populare. In privinta Algeriei exista cele mai pronuntate dubii, nefiind clar daca aceasta tara trebuie cu adevarat incadrata in „primavara araba": promisiunile de reforme si pasii intreprinsi pina acum de catre guvern nu par sa satisfaca o societate civila tot mai puternica si mai exasperata.

    Egiptul - tara spre care este indreptata in cea mai mare masura atentia lumii arabe - a reprezentat cu certitudine scinteia revoltelor libiene, insa nu poate nici ea sa ofere un model. La Cairo, baza de putere a vechiului regim - armata - este chemata sa gestioneze tranzitia egipteana, iar in rindurile noii clase politice se raspindeste ingrijorarea ca autoritatile militare conspira spre a-si pastra un loc privilegiat in angrenajul puterii. Promisiunea militarilor ca vor fi simpli gestionari ai tranzitiei este una importanta, insa ezitarile si deciziile lor contestabile din ultimele luni justifica neincrederea cu care au ajuns sa-i priveasca noii veniti in arena politica. La fel, ar fi o veste buna pentru Libia daca actualii sefi ai Consiliului National de Tranzitie ar alege in viitor rolul de arbitri, si nu pe cel de jucatori. Primul-ministru interimar, Mahmoud Jibril, a oferit deja un exemplu binevenit, insa, din nou, experienta schimbarilor politice din ultimele decenii ne sugereaza ca de cele mai multe ori promotorii tranzitiei tind sa devina curind beneficiarii ei.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

    Nicolae GRECU

    Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

    Fotbalul nu trebuie să mai suporte umilinţa vasalităţii faţă de vremelnici politruci pe post de suzerani.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

    Eugen MUNTEANU

    Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

    Sunt evenimente sau întâmplări în viaţa fiecăruia dintre noi care ni se imprimă definitiv în memorie datorită semnificaţiei speciale pe care le‑o acordăm. Un asemenea eveniment este, în opinia autorului, cel evocat în rândurile următoare.

    Silueta oraşului

    arh. Ionel OANCEA

    Silueta oraşului

    Prima poveste a oraşului, scrisă în secolele XII-X înainte de Hristos, este despre ideea turnului până la cer construit pentru faimă. 

    Teologie cu linguriţa (IV)

    pr. Constantin STURZU

    Teologie cu linguriţa (IV)

    Statul are datoria de a veghea la sănătatea cetăţenilor, dar şi de a respecta legi precum cea care vorbeşte despre un "mod autonom" în care se organizează cultele. Nici o reglementare a autorităţilor nu poate aduce atingere unor adevăruri de credinţă, decât dacă se încalcă această "autonomie". Ideea că interesul public poate justifica intervenţia statutului în chestiuni de ordin religios nu este nouă. 

    pulspulspuls

    Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

    Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

    Să începem cu sfârşitul pe astăzi, stimaţi telespectatori, şi să vă oferim ceva de la Bucale, una bucată postare frumoasă a unui bun amic, abil cunoscător al sforăriilor din partidoi. 

    Caricatura zilei

    Munca în vremea pandemiei

    Editia PDF

    Bancul zilei

    Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

    Linkuri

    Alte ziare locale

      Intrebarea zilei

      Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.