Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Inceputul tranzitiei libiene

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

      Moartea lui Moammar Gaddafi incheie un ciclu singeros din istoria lumii arabe, fiind materializarea unui deznodamint ce parea, de ceva vreme, inevitabil. Duminica urma sa fie proclamata oficial eliberarea tarii de sub dictatura, ceea ce ar trebui sa echivaleze cu inceputul reconcilierii nationale si al tranzitiei politice.

    Este aproape evident ca uciderea lui Gaddafi nu a fost accidentala, ci a reprezentat un act indelung asteptat de razbunare din partea rebelilor libieni. Nimic nu-i impiedica pe liderii Consiliului National de Tranzitie sa afirme, acum, ca ar fi preferat ca fostul conducator sa fie deferit justitiei, insa este greu de crezut ca noile autoritati si-ar fi dorit un proces public tocmai in aceasta perioada.

    Dupa cum se stie, multi dintre ei au fost membri ai aparatului politic pus la punct de Gaddafi de-a lungul celor patruzeci si doi de ani de dominatie. Schimbarea de tabere pe care au intreprins-o, la momentul oportun, le-a asigurat o anumita legitimitate, insa rivalitatile asociate luptei politice pe cale sa inceapa vor duce, mai devreme sau mai tirziu, la cereri privind investigarea trecutului. Un proces ultramediatizat al lui Gaddafi, de tipul celui organizat in Irak impotriva lui Saddam Hussein, n-ar fi facut decit sa grabeasca venirea acestui moment.

    Cu siguranta ca vor fi anchetate si judecate faptele unor exponenti ai regimului, iar atmosfera din tara face inevitabila organizarea unor astfel de procese. Insa vor exista destule interese ca aceste actiuni sa se limiteze la persoane individuale -  colaboratori civili si militari ai fostului Mare Conducator, la diverse niveluri - fara a se ajunge la un adevarat proces al „gaddafismului". Daca ne luam drept calauza istoria ultimelor decenii, inclusiv a celui ce a adus cu sine prabusirea comunismului, putem fi sceptici in privinta organizarii unui proces al regimului si al ideologiei ce l-a inspirat.

    Declaratia privind eliberarea Libiei survine in ziua primelor alegeri libere din Tunisia vecina. Aici, desfasurarea procesului electoral a confirmat optimismul initial al observatorilor politici si se pare ca Tunisia ramine prima clasata in termenii ritmului si calitatii schimbarii democratice. In ceea ce o priveste, Libia abia face primii pasi. Disparitia lui Moammar Gaddafi si incheierea oficiala a razboiului civil vor dezvalui, treptat, solul pe care urmeaza a fi edificat un regim popular. Conditiile sociale si culturale sint mult mai defavorabile decit cele din Tunisia sau Egipt, iar ranile provocate de conducerea aberanta a lui Gaddafi se vor vindeca mult mai greu decit cele cauzate in ultimele decenii de liderii de la Tunis sau Cairo. Insa, din acest moment, se poate vorbi despre tranzitie in intreaga regiune a Africii de nord, fara a afirma neaparat ca ea va duce la forme de guvernare democratica, in adevaratul sens al cuvintului.

    La prima vedere, libienii au totul de construit si nu intimpina obstacole institutionale, precum marocanii si algerienii. Liberalizarea marocana este din multe puncte de vedere impresionanta, insa nu se poate vorbi de o tranzitie democratica propriu-zisa atit timp cit fortele armate se afla sub autoritatea monarhului. In curind ar putea aparea si alte tensiuni intre monarhie (fie ea si una extrem de flexibila, dupa standardele arabe) si exigentele suveranitatii populare. In privinta Algeriei exista cele mai pronuntate dubii, nefiind clar daca aceasta tara trebuie cu adevarat incadrata in „primavara araba": promisiunile de reforme si pasii intreprinsi pina acum de catre guvern nu par sa satisfaca o societate civila tot mai puternica si mai exasperata.

    Egiptul - tara spre care este indreptata in cea mai mare masura atentia lumii arabe - a reprezentat cu certitudine scinteia revoltelor libiene, insa nu poate nici ea sa ofere un model. La Cairo, baza de putere a vechiului regim - armata - este chemata sa gestioneze tranzitia egipteana, iar in rindurile noii clase politice se raspindeste ingrijorarea ca autoritatile militare conspira spre a-si pastra un loc privilegiat in angrenajul puterii. Promisiunea militarilor ca vor fi simpli gestionari ai tranzitiei este una importanta, insa ezitarile si deciziile lor contestabile din ultimele luni justifica neincrederea cu care au ajuns sa-i priveasca noii veniti in arena politica. La fel, ar fi o veste buna pentru Libia daca actualii sefi ai Consiliului National de Tranzitie ar alege in viitor rolul de arbitri, si nu pe cel de jucatori. Primul-ministru interimar, Mahmoud Jibril, a oferit deja un exemplu binevenit, insa, din nou, experienta schimbarilor politice din ultimele decenii ne sugereaza ca de cele mai multe ori promotorii tranzitiei tind sa devina curind beneficiarii ei.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

    Cosmin PAȘCA

    Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

    Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

    opinii

    Bunici obraznici

    Briscan ZARA

    Bunici obraznici

    Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

    Noi, femeile

    Cristina DANILOV

    Noi, femeile

    O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

    Între artă şi credinţă

    Nichita DANILOV

    Între artă şi credinţă

    Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

    pulspulspuls

    Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

    Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

    Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

    Caricatura zilei

    Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

    Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Linkuri sponsorizate

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri