marti, 19.03.2024
Moartea lui Moammar Gaddafi incheie un ciclu singeros din istoria lumii arabe, fiind materializarea unui deznodamint ce parea, de ceva vreme, inevitabil. Duminica urma sa fie proclamata oficial eliberarea tarii de sub dictatura, ceea ce ar trebui sa echivaleze cu inceputul reconcilierii nationale si al tranzitiei politice.
Este aproape evident ca uciderea lui Gaddafi nu a fost accidentala, ci a reprezentat un act indelung asteptat de razbunare din partea rebelilor libieni. Nimic nu-i impiedica pe liderii Consiliului National de Tranzitie sa afirme, acum, ca ar fi preferat ca fostul conducator sa fie deferit justitiei, insa este greu de crezut ca noile autoritati si-ar fi dorit un proces public tocmai in aceasta perioada.
Dupa cum se stie, multi dintre ei au fost membri ai aparatului politic pus la punct de Gaddafi de-a lungul celor patruzeci si doi de ani de dominatie. Schimbarea de tabere pe care au intreprins-o, la momentul oportun, le-a asigurat o anumita legitimitate, insa rivalitatile asociate luptei politice pe cale sa inceapa vor duce, mai devreme sau mai tirziu, la cereri privind investigarea trecutului. Un proces ultramediatizat al lui Gaddafi, de tipul celui organizat in Irak impotriva lui Saddam Hussein, n-ar fi facut decit sa grabeasca venirea acestui moment.
Cu siguranta ca vor fi anchetate si judecate faptele unor exponenti ai regimului, iar atmosfera din tara face inevitabila organizarea unor astfel de procese. Insa vor exista destule interese ca aceste actiuni sa se limiteze la persoane individuale - colaboratori civili si militari ai fostului Mare Conducator, la diverse niveluri - fara a se ajunge la un adevarat proces al „gaddafismului". Daca ne luam drept calauza istoria ultimelor decenii, inclusiv a celui ce a adus cu sine prabusirea comunismului, putem fi sceptici in privinta organizarii unui proces al regimului si al ideologiei ce l-a inspirat.
Declaratia privind eliberarea Libiei survine in ziua primelor alegeri libere din Tunisia vecina. Aici, desfasurarea procesului electoral a confirmat optimismul initial al observatorilor politici si se pare ca Tunisia ramine prima clasata in termenii ritmului si calitatii schimbarii democratice. In ceea ce o priveste, Libia abia face primii pasi. Disparitia lui Moammar Gaddafi si incheierea oficiala a razboiului civil vor dezvalui, treptat, solul pe care urmeaza a fi edificat un regim popular. Conditiile sociale si culturale sint mult mai defavorabile decit cele din Tunisia sau Egipt, iar ranile provocate de conducerea aberanta a lui Gaddafi se vor vindeca mult mai greu decit cele cauzate in ultimele decenii de liderii de la Tunis sau Cairo. Insa, din acest moment, se poate vorbi despre tranzitie in intreaga regiune a Africii de nord, fara a afirma neaparat ca ea va duce la forme de guvernare democratica, in adevaratul sens al cuvintului.
La prima vedere, libienii au totul de construit si nu intimpina obstacole institutionale, precum marocanii si algerienii. Liberalizarea marocana este din multe puncte de vedere impresionanta, insa nu se poate vorbi de o tranzitie democratica propriu-zisa atit timp cit fortele armate se afla sub autoritatea monarhului. In curind ar putea aparea si alte tensiuni intre monarhie (fie ea si una extrem de flexibila, dupa standardele arabe) si exigentele suveranitatii populare. In privinta Algeriei exista cele mai pronuntate dubii, nefiind clar daca aceasta tara trebuie cu adevarat incadrata in „primavara araba": promisiunile de reforme si pasii intreprinsi pina acum de catre guvern nu par sa satisfaca o societate civila tot mai puternica si mai exasperata.
Egiptul - tara spre care este indreptata in cea mai mare masura atentia lumii arabe - a reprezentat cu certitudine scinteia revoltelor libiene, insa nu poate nici ea sa ofere un model. La Cairo, baza de putere a vechiului regim - armata - este chemata sa gestioneze tranzitia egipteana, iar in rindurile noii clase politice se raspindeste ingrijorarea ca autoritatile militare conspira spre a-si pastra un loc privilegiat in angrenajul puterii. Promisiunea militarilor ca vor fi simpli gestionari ai tranzitiei este una importanta, insa ezitarile si deciziile lor contestabile din ultimele luni justifica neincrederea cu care au ajuns sa-i priveasca noii veniti in arena politica. La fel, ar fi o veste buna pentru Libia daca actualii sefi ai Consiliului National de Tranzitie ar alege in viitor rolul de arbitri, si nu pe cel de jucatori. Primul-ministru interimar, Mahmoud Jibril, a oferit deja un exemplu binevenit, insa, din nou, experienta schimbarilor politice din ultimele decenii ne sugereaza ca de cele mai multe ori promotorii tranzitiei tind sa devina curind beneficiarii ei.
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Prognoza meteo: Ne aşteaptă un început de aprilie mai călduros decât normalul termic
Dan Voiculescu șantajează PSD-PNL cu candidatura lui Piedone la Primăria Capitalei
Iubitul Arynei Sabalenka, Konstantin Koltsov, a murit la vârsta de 42 de ani
Azi, Simona Halep revine pe teren. De la ce oră ar putea începe partida
Interviu ZdI TV - Bilanț la Tomești: ce s-a construit și ce urmează
Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate
Ce relații comerciale mai are Iașul cu Rusia. S-a redus diferența dintre importuri și exporturi
Pasionații de programare și hardware se pot înscrie la concursul național iTEC
Fiscul vrea să-i scoată la mezat bunurile unei femei care a avut un atelier de confecții
Peisagiștii evită să participe la o licitație a Primăriei pentru finalizarea unor „părculețe”
FOTBAL Leo, trezeşte-te, că nenoroceşti fotbalul ieşean! Cine-i arată lui Grozavu bârna din ochi?
Lista celor 10 finaliști pentru Premiul Național pentru Proză „Ziarul de Iași” 2024
In memoriam Paulică Răileanu, un reputat profesor al Politehnicii ieșene
Lista școlilor unde pot începe lucrări: Primăria a semnat opt contracte
Bosch va monta pe tramvaiele din Iași sisteme „inteligente” pentru evitarea accidentelor
O tânără din Iaşi, designer pentru celebrul brand adidas. A absolvit London College of Fashion
Proiectul A8 a ajuns „bătaia de joc a Guvernului Ciolacu/Ciucă”
O hoaţă a atacat o femeie chiar dacă era însoţită de un bărbat
NATO, confruntarea Vestului cu Rusia, ambițiile lui Klaus Iohannis
„D-ale noastre, ale studenţilor”. Tableta de duminică: astăzi, despre „gen”, „deci” şi „fără deci”!
VIDEO Dronele ucrainene au pătruns 1.000 de km în Rusia și au aruncat în aer două rafinării
VIDEO Un român este cel care a dat ”voce” deșertului Arrakis în superproducția Dune 2. Cine este
Duelul reftorilor sau cum reftorul Tudorel a întins floreta iar reftorul Caşcaval i-a luat maul
VIDEO Explozie puternică la o rafinărie din Rusia lovită de drone ucrainene
Anual, la nivel mondial, 1 milion de persoane mor din cauza poluării atmosferice
VIDEO Meciul Alcaraz – Zverev de la Indian Wells, întrerupt din cauza unui roi de albine
Substanţă cancerigenă, descoperită în unele produse împotriva acneei
Cosmin PAȘCAAlianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin? |
Briscan ZARABunici obraznici |
Cristina DANILOVNoi, femeile |
Nichita DANILOVÎntre artă şi credinţă |