Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Ingerii lui Erofeev

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +
    "Venedikt Erofeev (1938-1990) este poate cel
    mai marginalizat scriitor rus din perioada
    sovietica, autorul unei singure opere de forta,
    poemul «Moscova-Petuski». Ca si un alt mare
    «poem» al literaturii ruse («Suflete moarte»),
    «Moscova-Petuski» cuprinde relatarea unei
    calatorii (de data aceasta a unui «bautor
    metafizic») pina la un orasel industrial din zona
    Moscovei, parcursa intr-o extraordinara stare de
    betie si lirism. Eroul poemului nu ajunge insa la
    iubita si copilul lui, se pomeneste din nou la
    Moscova, unde este ucis de niste derbedei intr-
    un stil aproape kafkian. Este o carte redusa ca
    dimensiuni, pe de o parte cutremuratoare, pe de
    alta parte de un haz fabulos". (Emil Iordache)
    *
    Asa prezinta Emil Iordache, carturarul mort de
    putina vreme, cartea pe care a tradus-o si a
    aparut in Editura "Cartier", anul trecut. L-am
    cunoscut pe Iordache (prin noiembrie) si a venit
    vorba de Erofeev. Mi-a propus sa-mi telefoneze
    peste citeva zile, il interesa sa citesc si eu cartea
    si sa-i spun ce cred. La citeva zile, insa, am citit
    in ziar ca a murit. Dupa moartea lui, am cautat,
    bineinteles, "Moscova-Petuski". Sint un cititor
    mai sceptic decit odinioara; mai ales inflatia
    editoriala si un snobism care deformeaza cursul
    normalei aprecieri a cartilor m-au transformat
    intr-un cititor bine temperat. Ma asteptam sa
    descopar doar un scriitor care sa ma intereseze,
    desigur. Dar am gasit o carte care te retine, care
    te ameninta ca se termina, care te captiveaza.
    Stiam ca Erofeev este un scriitor; dar am gasit si
    un filosof al secolului, un filosof al disperarii.
    *
    Erofeev a dus o viata sovietica oarecare, dar din
    categoria vietilor sovietice mizerabile. Cu
    siguranta, personajul principal al povestirii, de o
    discretie cvasi-anonima, reprezinta tocmai
    categoria sovietica a omului oarecare. De fapt,
    povestea este mai degraba lipsa oricarei povesti,
    a unei actiuni. Subiectul este abulia insului redus
    la dimensiunea unei unitati anonime pierdute
    intr-o masa haotica, innebunita de un stil de viata
    impus fortat, in contradictie evidenta cu structura
    lui sufleteasca, un pervertit de buna credinta.
    Personajul care urca la Moscova pentru a
    ajunge la Petuski este un rus betiv; foarte rus si
    foarte betiv. Amindoua aceste stari, cind se
    combina, iau o forma speciala. (Un alcoolic
    german cred ca este mai intii german si apoi
    alcoolic; in cazul rusului, planurile sint, probabil,
    inversate.) Oricum, in vagonul in care
    calatoreste, mai toata lumea este beata; dar o
    betie "lirica", sub semnul unor chinuitoare
    nostalgii; cu cit creste doza de bautura, cu atit
    nostalgia acestor personaje este mai mare...
    Nostalgia... dar spre ce, spre ce obiectiv?
    Nostalgia ca nostalgie, mai intii. Apoi nostalgia
    dupa ceva "metafizic", dorul unui ipotetic tarim,
    un fel de rai, cu niste ingeri... Dar totul este un
    vis de dragul visului... Nimic nu are rost, doar
    inca o doza de "energie pentru visare"... adica
    alcoolul. Doza poate fi inlocuita, eventual, cu
    surogate. Surogate eficiente. Se schimba pareri,
    se dau retete, visul devine o urgenta vitala si
    alcoolul este singele visului. Fara vis nu putem
    trai... nu putem ajunge nici macar acolo unde ne
    indreapta o chemare imprecisa, acolo unde este
    probabil lumea de dincolo, poate este chiar raiul
    cu ingeri care ne asteapta. Pina atunci este
    nevoie sa traim. Votca, in toate combinatiile
    posibile, vinul, de la Xeres la rozalia de
    pomusoara si alte soiuri de vinisor, amestecuri
    ingenioase, toate bune la nevoie, nu mai vorbim
    de coniacuri rafinate, fine, sau de tequila, de
    ginuri, de... orice, in amestecuri fanteziste, orice
    poate intretine visul. Chiar un vis nating, diform,
    dar si acela este bun, si acela te poate scoate
    din cotidianul labartat, din mocirla, este bun orice
    poate tine locul unei scintei gata sa declanseze
    combustia necesara.
    Trenul merge... betia se inteteste... Povestirile
    devin fabuloase...
    Se discuta, de exemplu, despre "retete".
    Retetele sint respectate si invatate cu o grija
    farmaceutica: "Viata ii este data omului o singura
    data si trebuie s-o traiasca in asa fel incit sa nu
    greseasca retetele" spune personajul principal,
    parafrazind o expresie celebra din "Tinara
    Garda" a lui Fadeev. Produsele au devenit
    "clasice" si au denumiri poetice: "Sarutul matusii
    Clava", "Lacrima comsomolistei", "Spiritul
    Genevei", "Balsamul Canaanului". E o intreaga
    filozofie in aceasta alchimie, un mestesug
    rafinat, un sens magic. Astfel, "Balsamul
    Canaanului" contine: denaturat - 200 g, bere
    "catifelata" - 200 g, Serlac filtrat - 100 g. Este atit
    de bun acest produs, incit pare un imn; de
    aceea se mai cheama "Imnul tineretului
    democrat". Are insa defectul de a precipita
    vulgaritatea si fortele oculte, latente. Pentru a
    preintimpina aceasta complicatie, se poate
    utiliza bautura denumita, in limbaj diplomatic,
    "Spiritul Genevei" (colonie "Liliac alb" - 50 g.
    Lotiune impotriva transpiratiei picioarelor - 50 g,
    Bere Jiguliovskaia - 200 g, lac industrial - 200 g).
    Betia, se stie, este de mai multe feluri; cea mai
    rafinata poate fi produsa de "Lacrima
    comsomolistei" (Lavanda - 15 g, verbina - 15 g
    apa de colonie marca "Apa de padure" - 30 g, oja
    pentru unghii - 2 g, Elixir pentru dinti - 150 g,
    Limonada - 150 g).
    Sigur, este imposibil sa epuizam subiectul; se
    impune un tratat (exista, are circulatie printre
    cunoscatori), dar cred ca am sugerat simtamintul
    care anima pe bunul consumator de elixiruri.
    De la Moscova la Petuski se bea pina la coma si
    apoi inapoi din coma. La trezire se spun povesti
    in ris hohotitor, se pling iubiri pierdute sau
    inchipuite si se tot viseaza la ceva... ceva care,
    iarasi, este dincolo, poate raiul, sau macar niste
    ingeri cumsecade te vor duce undeva, intr-un
    spatiu... intr-un loc... intr-o primavara...
    "Pentru ca, la urma urmei, ca si viata trista, trista
    este si betia facuta sa te scoata din tristete; dar
    tare trista", spune unul dintre declasatii calatori...
    *
    Nu stim cind s-au facut cele trei ore de drum, cit
    au insumat de fapt ele, totul se incurca in
    dimensiunea spiritului sovietic, ... a fost o zi, o
    noapte; cine stie... cum, te trezesti, dirdiind,
    tremurindu-ti miinile si dintii pina apuci sa te
    remontezi cu oricare din preparatele la
    indemina, dar mai ales tragind pe git, direct din
    sticla de vodca izbavitoare.
    Personajul se trezeste, cindva, inapoi la
    Moscova, in fata Kremlinului, poate ca un simbol
    de emblema onirica. Niste derbedei il bat cu
    sadism, pina la agonie, distrindu-se cu pofta.
    Intre vis si moarte, pare a simti tarimul visat, raiul
    abstract, ingerii cu aripi ocrotitoare. Dar: "Ingerii
    au izbucnit in ris. Stiti cum rid ingerii? Sint niste
    fapturi infame, acum stiu. Sa va spun cum au
    izbuznit in ris ingerii? Cindva, in Lobns, linga
    gara, un om a fost taiat de tren intr-un fel de
    neinchipuit: toata jumatatea de jos i-a fost
    tocata, iar jumatatea de sus de la briu i-a ramas
    vie si statea drept linga sine asa cum stau
    busturile.
    Trenul plecase si jumatatea aceea ramasese cu
    fata nedumerita si gura intredeschisa. Multi
    intorceau capul. Niste copii au dat fuga la mort,
    au ridicat de pe undeva un chistoc de tigara care
    inca mai fumega si l-au pus in gura mortului. Si
    copiii tot topaiau.
    Asa si ingerii, rideau acum de mine. Ei rideau si
    Dumnezeu tacea".
    *
    Marea descoperire a personajului a fost
    ingrozitoarea fata a ingerilor.
    Este metafora filozofica a lui Erofeev.
    Constantin ROMANESCU

    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dan CONSTANTIN

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

    opinii

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    George ŢURCĂNAŞU

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

    Spărgătoarea de coduri

    Bogdan ILIESCU

    Spărgătoarea de coduri

    Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

    pulspulspuls

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri