Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

La un centenar. Socola ca spirit

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +
    Peste citeva zile, la 5 octombrie, Spitalul Socola
    consemneaza o suta de ani de existenta. Viata
    "Socolei", neintrerupta nici o singura zi intr-un
    secol in care evenimentele au determinat multe
    sincope in mersul altor institutii, viata acestui
    centru medical in care, in aceasta suta de ani,
    aproape trei sute de mii de oameni si-au aflat
    aici vindecarea, de cele mai multe ori alinarea,
    in unii doar un lacas cuviincios pentru moarte, il
    situeaza printre cele mai importante institutii
    medicale romanesti. Sub aceasta emblema va fi
    prezentat la simpozionul si congresul aflate in
    prezent in pregatire.
    Este firesc; insa este necesar sa amintim de alta
    fata a acestui spital, trecuta in penumbra, aceea
    de adevarata scoala de cultura autohtona si
    nationala, universitate civica, realitate sociala
    careia ii spun "Socola, ca stare de spirit".
    Nu-i un paradox ca un spital de boli mintale sa
    devina un model cultural; este chiar supremul
    obiectiv la care poate aspira un spital de
    psihiatrie. Socola, ca stare de spirit, a fost una
    din frumoasele realitati ale veacului cuprins intre
    de 5 octombrie 1905 si 5 octombrie 2005. Este o
    realitate frumoasa, in special pentru orasul Iasi,
    care, intre supraevaluare nostalgica si
    bodoganeala nemultumita, ramine totusi un
    prototip cultural romanesc, o expresie reusita a
    spiritului romanesc. Dincolo de ceea ce
    constituie un simplu orgoliu, dincolo de
    multdiscutatul amor civic "provincial", Iasul, si
    prin Socola, consemneaza un anume rafinament
    intelectual de un tip, nu "provincial", cit, as
    spune, "special", ca expresie spirituala.
    Dar sa fiu mai explicit; in ce consta o stare de
    spirit cind o atribui unei institutii care a inceput
    ca "azil de alienati", ca "balamuc"? O institutie
    pe care eu insumi mi-o amintesc, din 1956, ca
    loc intruchipind infernul; un imens depozit uman
    care parea o convocare pentru o sistematizare a
    mortii; un sir de imobile cu geamuri cu gratii si
    ferestre lungi prin care nimeni din cei dinauntru
    nu putea trece afara... O aglomerare de fiinte
    stranii, dintr-o lume de dincolo de lume... tarani
    sfirtecati de dementa pelagrei, obsedati de
    gasirea, cautata cu agitatie disperata, a unui loc
    unde sa se ucida, ei insisi, cu ardoare, cu tragica
    voluptate, cu sete de moarte... figuri desprinse
    din tipologia amintind de "Strigatul" spaimei din
    interior, cum l-a pictat Edgar Munch;
    schizofrenici sfisiati de chemarile altor lumi,
    inaccesibile celorlalti, lipsiti de geniul nebuniei
    schizofrenice; maniacali prapadindu-se de ris
    fara nici un motiv; dementi alcoolizati, in plin
    infern al deliriumului tremens. Urias muzeu al
    groazei, in care simpla intimplare ca nu esti ca
    dinsii te plasa intr-o lume de care te jenai, carora
    iti venea sa le ceri iertare pentru necuviincioasa
    stare de a fi sanatos.
    Ce "stare de spirit" la aceasta Socola, in
    pestilentiala adunare de fosti oameni?
    Am simtit ca exista acest spirit inca prin '58-'60
    intr-un salon unde erau, claie peste gramada,
    tarani nebuni, psihotici, agitati, inconstienti,
    pentru ca in procesul finisarii colectivizarii li se
    luase pamintul, ultimul petec de pamint. Se
    fortase actiunea, nu stiu cum, dar stiu cum!, si
    acolo se adunasera vreo treizeci de agitati care
    erau confuzi, deshidratati, un fel de morti foarte
    energici si gata de lovit, gata de par si cutit.
    Poate din initiativa partidului, nu stiu, s-au
    deschis usile si, fara a se anunta nimic, a aparut
    un grup de activisti, in haine de piele, insotindu-l
    pe inaltul ierarh care era un intelept mitropolit al
    Moldovei si Sucevei. Nu avea insemnele
    ierarhiei, altele decit cirja, camilofca si
    engolpionul. S-a petrecut atunci un fapt
    extraordinar: toti acesti nebuni s-au linistit; au
    ingenunchiat sarutind mina prelatului.
    Asa am inteles ca, sub ceata nebuniei, spiritul
    dainuie.
    Dar nu acest rudiment uman, iesit la suprafata in
    stari de limita, nu aceasta stare este acest spirit.
    Spiritul Socolei este mai complex. El descinde
    nu din universul bolnav, ci din ceea ce a luminat
    "balamucul" in jurul sau, din spiritul iesean. Nu
    este potrivit sa afirm, fatarnic, indoiala mea in
    spiritul iesean, despre care (din condei) se
    spune ca a fost intirziat si prea conservator; s-a
    dovedit, cind a primit in oras un "balamuc", ceea
    ce a fost, de fapt, totdeauna un spirit, o filosofie
    deschisa si o gindire toleranta. Iasul a primit un
    spital cu inima deschisa, oferindu-i - spitalului -
    un loc de o unica frumusete, fostul parc al
    spitalului. A fost o proba pe care au dat-o iesenii,
    aceea de a accepta printre ei "nebuni". Istoria
    psihiatriei nu cunoaste decit foarte putine
    exemple de atit de nobila atitudine cum a
    dovedit acum o suta de ani Iasul. De aceea,
    acesti bolnavi au putut deveni, foarte repede,
    cetatenii orasului, unde nu i-au primit iesenii cu
    pietre, nici cu teama istericala; cel mult cu un
    zimbet ironic si un ris de inteleapta fraternitate;
    nebunii Iasului au devenit, astfel, niste elemente
    pitoresti; nimic mai mult, decit tocmai ceea ce
    era potrivit pentru dinsii.
    De aici incepe existenta "Socolei", ca "stare de
    spirit", de la ieseanul modest, de la "iesenismul"
    caruia i se dau lectii de sus inca si azi. Astfel,
    "Spiritul Socolei" incepe de la disparitia
    termenului de balamuc din limbajul iesean, inca
    de multe decenii; spiritul Socolei incepe de la
    ridicarea la treapta umana a "nebunului", cind, la
    Iasi, mult mai devreme decit la Bucuresti,
    Timisoara sau Cluj, i s-a spus cuminte "bolnav".
    Am putea spune, exagerind doar cit este permis
    in preajma unei aniversari, ca "nebunia", ca
    formula semantica, la Iasi a murit gratie
    modelului civic Socola.
    Citeva cuvinte si despre acest "model civic": el a
    existat. S-a format inca din primii ani, cind
    Constantin Parhon a ridicat clinica de psihiatrie
    la rangul de scoala, de academie. Inca din anii
    primului mare razboi exista aceasta scoala care
    a atras, ca o premiera in istoria medicinei, un
    numar important de tineri catre psihiatrie;
    disciplina saraca, nerentabila (chiar
    compromitatoare, in optica unor candidati la
    rapida obezitate profesionala). Psihiatria,
    aceasta "ancilla medicinae", adevarata
    cenusareasa, avea sa devina printesa datorita
    Socolei: un laborator care a devenit repede
    cunoscut pe mapamond, citeva elite medicale,
    dintre care Ballif, Brunstein, Nitulescu, Gr.T.
    Popa, Tudoranu, Enescu, Stocker, Ciuca,
    Ungureanu, apropiati sau diferiti ca virsta, au
    constituit, cred, prima scoala medicala ieseana.
    Aici a aparut pentru prima oara cercetarea
    endocrinologica. Oameni ramasi in rindurile de
    onoare ale medicinei, unii laureati Nobel, au
    lucrat cu Ballif, Ciuca, Ungureanu, Nitulescu,
    Marinescu. Cu Socola au colaborat Milcu,
    Balaceanu Stolnici, un detasament al elitei
    medicale romanesti. Unii au devenit nume
    universale; unii au fost fellow O.M.S., cum a
    fost, dintre cei disparuti, P. Branzei. Aici s-a
    conturat, in mare parte, stiinta endocrinologiei;
    astazi putini isi amintesc de lucrarile marelui
    centru anatomopatologic Socola, onorat de mari
    somitati (ani de-a rindul de Gioconda Dobrescu),
    aici au functionat clinicile de neurologie, de
    neurochirurgie (N. Oblu, Gh. Sandulescu, Mihai
    Rusu), in acest climat de stiinta vie, de autentica
    cercetare, a existat o celebra revista de mare
    circulatie si primul tratat de endocrinologie din
    istoria medicinei (1909).
    Aceste actiuni au ridicat prestigiul Socolei de
    odinioara si isi pastreaza inca lumina lor; dar,
    ceea ce mi se pare mai important, Socola a
    reusit, inca din acei ani, sa confere onorabilitate
    "personajului principal" al acestei scoli: bolnavul
    psihic. Nu numai citiva medici au reusit
    fenomenul extraordinar, neinchipuit pina atunci,
    de "imprietenire" cu bolnavul. Actiunea a fost,
    aici, "de echipa": sora, medicul, laborantul,
    psihologul, infirmierul si cel mai modest salariat
    detin in aceasta mica istorie locuri de importanta
    egala. Probabil ca, asa cum spunea Korsakov
    inca in veacul trecut, "cea mai pretioasa
    medicatie care se poate oferi bolnavului ar trebui
    sa fie familia echipei medicale care il are in
    grija". Aceasta banalitate este extrem de greu de
    tradus in fapta; si nu din cauza bolnavului. La
    Socola, cu inerente exceptii, a fost totusi un fapt
    obisnuit.
    Socola "ca spirit" nu este o metafora, nici o
    expresie de complezenta festiva. Este un fapt de
    care vorbim la trecut, incercind sa trecem
    conjugarea la prezent. Se va aprecia ce si cum
    s-a realizat din aceasta incercare.
    De fapt, Socola nu apartine decit formal unor
    directii, sectii, ministere. Venerabila institutie
    apartine tiparelor istoriei, civilizatiei si culturii
    contemporane, este cunoscuta peste mari si tari.
    Nu poate fi desprinsa, desigur, de istoria culturii
    locale; daca exista un "genius loci" (cum cred cu
    tarie unii iubitori ai Iasului), cu siguranta Socola
    are un loc al ei in aceasta virtuala geometrie a
    ipotezelor istorice. Rostul de a "umaniza",
    Socola si l-a indeplinit. Cred chiar ca Socola a
    fertilizat inteligenta unui secol.
    Unde s-au gasit, concomitent, mai multe genii,
    laolalta, decit la Socola?
    Constantin ROMANESCU

    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dan CONSTANTIN

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

    opinii

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    George ŢURCĂNAŞU

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

    Spărgătoarea de coduri

    Bogdan ILIESCU

    Spărgătoarea de coduri

    Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

    pulspulspuls

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri