Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Lupta pentru onoare

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +
    Spre deosebire de anii trecuti, fotbalul romanesc a avut o vacanta de vara foarte scurta. Posibila participare a echipei nationale la turneul final al Campionatului European de anul viitor si startul rapid in noua editie a cupelor europene i-au obligat pe conducatorii federatiei si ai LPF sa programeze inceputul campionatului foarte devreme, inainte de 1 august. Perioada de acalmie a fost si mai mult scurtata de neasteptata venire in Romania a uneia dintre cele mai galonate echipe de club ale lumii, Juventus Torino. Spunem "neasteptata" pentru ca, de obicei, in tururile preliminare ale Cupei Intertoto nu intilneam prea des echipe cu carti de vizita impunatoare. Sezonul dezastruos pe care l-a avut in Serie A a obligat-o pe Juve sa se inscrie in Intertoto, cu speranta ca astfel isi va putea salva prezenta in cupele europene. Iar sortii au hotarit ca primul lor meci torinezii sa-l dispute cu invingatoarea ramificatiei pe care se afla si Ceahlaul. Fotbalistii nemteni si-au jucat sansa cu ardoare, constienti ca ar putea avea o singura data in cariera sansa de a evolua impotriva "Batrinei Doamne" si - pe de alta parte - ca aceasta ar putea reprezenta o buna trambulina de afirmare pentru ei. Ca sa nu mai vorbim de cistigurile realizate din vinzarea drepturilor de televiziune etc. Ceahlaul si-a facut pina acum datoria: a eliminat echipele pe care le-a avut de infruntat in tururile anterioare ale competitiei si a adus in Romania pe Juventus, fapt care a dus la o brusca "dezmortire" a atmosferei fotbalistice nu numai in orasul de la poalele Pietricicai (care este de citeva zile in fierbere continua), ci in intreaga tara.
    Credem, insa, ca nu gresim daca afirmam ca misiunea jucatorilor lui Viorel Hizo nu se incheie aici. Sigur, nimeni nu se asteapta ca Ceahlaul sa elimine o echipa de talia lui Juve, care a jucat in ultimii cinci ani trei finale de Liga Campionilor, dar este important ca fotbalistii moldoveni sa nu se faca de ris in dubla confruntare cu echipa concernului Fiat. Nemtenii trebuie sa aiba mereu in fata exemplul de anul trecut al lui FC National, care s-a batut de la egal la egal cu o alta echipa italiana, Bologna, in turul al treilea al Cupei Intertoto. Iar "bancarii" n-au fost departe de a elimina Bologna, echipa care ulterior a ajuns in semifinalele Cupei UEFA, la un singur minut de finala!
    Ceahlaul nu trebuie sa se faca de ris in meciurile cu Juve pentru ca are sansa (mica, e drept) de a spala imaginea fotbalului romanesc la nivel de cluburi, terfelita de prestatiile mizerabile ale echipelor ce ne-au reprezentat in ultimii doi ani in cupele europene. Echipa lui Hizo are sansa de a demonstra ca pina si o echipa fara veleitati din campionatul romanesc poate juca frumos si curajos in fata unei trupe valorind sute de milioane de dolari. Daca vor reusi acest lucru, sa cada de pe un cal frumos luptind, poate ca nemtenii vor impulsiona si celelalte echipe romanesti prezente in aceasta editie a cupelor europene si pe care nu le asteapta un parcurs deloc facil. Poate vor da un impuls benefic si noii editii de campionat, care debuteaza peste o saptamina si careia nu i-ar strica o avanpremiera de calitate. Nu-i asa ca altfel am privi un meci de campionat, sa zicem Ceahlaul - CSM Resita, stiind ca in teren se afla Grozavu, egalul de citeva zeci de minute al lui Inzaghi, sau Marc, posibilul invingator al celebrului Van der Sar?... (Ion TEODOR)
    Revolutia iraniana isi devora nepotii
    Islamul are frontierele insingerate. Dupa ultimele evenimente din Iran, aceasta formula trebuie revizuita. In general, sistemele politice fondate pe baza valorilor islamice n-au cunoscut acest tip de crize, specifice mai curind regimurilor liberale occidentale, detestate in tari ca Iran. Iata insa ca nici islamul nu are raspuns la toate problemele unei societati. Este regimul islamic in criza? Ce importanta poate avea acest fapt asupra lumii islamice?
    Revolutia iraniana este considerata modelul revolutiei islamice, iar republica islamica instaurata in urma acesteia tipul canonic de stat islamic functional. Miscarile islamiste radicale din Egipt, Algeria, Tunisia, dar si Turcia sau Arabia Saudita au gasit in Iran un exemplu si, uneori, o generoasa baza de antrenament. Dupa valul miscarilor seculare de inspiratie nasseriana, in mare avint prin anii '60, lumea islamica si-a regasit in integrismul ayatolahului Khomeini si al urmasilor sai un model de succes. In timp ce calea seculara institutionalizata in tari ca Algeria, Egip, Siria, Irak, ca sa nu mai vorbim de Turcia, parea vulnerabila si depasita, miscarea islamista de tip iranian era intr-o expansiune continua. Revolta studentilor din Teheran schimba ceva din aceasta imagine. Principalele conflicte din lumea islamica de astazi privesc in general dorinta radicalilor islamici de a instaura un regim politic in stricta conformitate cu valorile islamice. Rareori, insa, odata institutionalizat, regimul islamic a fost atit de drastic pus in discutie, fie pentru ca gruparile liberale sint indeobste foarte slabe, fie pentru ca teroarea politica este inimaginabila. Faptul ca o asemenea revolta a fost posibila se explica prin situatia specifica in care se afla Iranul: o societate inchisa, dar fara a fi propriu-zis un stat totalitar. In Iran se respecta proprietatea, cel putin sub anumite forme, dreptul la calatorie, exista alegeri relativ libere, o anumita libertate a cuvintului, chiar mai mare decit in tari recunoscute ca fiind pro-occidentale, cum este Arabia Saudita. Miscarea studentilor a profitat de acest spatiu de libertate.
    In acelasi timp, toate acestea devin inoperante atunci cind este vorba de religie si de activistii acesteia. Nu intimplator, situatia de acum a Iranului a fost comparata cu aceea a statelor comuniste in epoca Gorbaciov sau a Chinei inainte de Tien an Men. Intr-un stat in care poti fi oricind condamnat pentru complot impotriva regimului sau pentru spionaj, siguranta persoanei si dreptul la proprietate n-au mare importanta. De asemenea, atit timp cit casta religioasa controleaza principalele pirghii ale statului, orice renovatie politica reala este greu de asteptat. Ales prin vot universal, presedintele considerat reformator Mohamed Khatamy este paralizat in actiunea sa de atotputernicia nomenclaturii clericale.
    Se pot imagina mai multe scenarii posibile de iesire din aceasta criza, de la unul catastrofist, de tip afgan, la altul optimist, dupa care elita politico- religioasa de la Teheran va intelege semnalul dat de studenti si va incerca o liberalizare treptata a regimului. Mai sigur este insa un al treilea: miscarea studentilor va fi dur reprimata, iar mandarinii regimului vor incerca sa creeze un conflict in interiorul populatiei iraniene, intre mediile instruite si cele populare, pentru a le controla mai bine si pentru a atenua criza de legitimitate a regimului.
    Este, oare, posibila liberalizarea regimului iranian? Revolutia iraniana care a dus la inlaturarea regimului sahului, pro-american, a vrut sa ofere o alternativa la modelul de inspiratie occidentala pe care incerca sa-l propuna regimul sahului, mai cu seama fata de generalizarea coruptiei, tendinta de secularizare, de polarizare sociala si fata de prabusirea comunitatii traditionale. Efectele unui capitalism periferic, "de bazar", cum i s-a spus, proasta functionare a unor regimuri politice pseudo-liberale, dominate de o aristrocratie militaro-gentilica, ca si forta castei preotesti, care a mobilizat opinia publica impotriva sahului, au favorizat insurgenta islamista. Este greu de spus daca acest ethos s-a rarefiat, astazi, la douazeci de ani de la momentul revolutiei.
    Probabil ca orice reformare a regimului iranian nu va putea atinge caracterul islamic al statului. Aceasta va permite, insa, mentinerea pozitiei castei clericale si va bloca astfel reformarea reala a sistemului. Mondializarea, nevoia naturala de libertate, seductiile societatii de consum vor presa insa elita conducatoare sa faca fata unor probleme tot mai grele. Se stie ca Iranul detine mari rezerve de petrol, dar economia ei este in suferinta ca urmare a boicotului american si a lipsei de investitii straine. Este o traditie in Asia ca dezvoltarea economica sa se produca in contratimp cu liberalizarea politica. Dar exista un punct in care cele doua devin incompatibile. Probabil, Iranul n-a atins inca aceasta limita.
    Deocamdata, dupa cum se vede, Iranul nu este pregatit sa faca fata unei crize politice serioase. Legitimitatea regimului se bazeaza pe ideea de consens in jurul preceptelor islamice. Atunci cind acest consens este amenintat, autoritatile isi ies din minti si sint gata de orice. (Florea IONCIOAIA)

    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dan CONSTANTIN

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

    opinii

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    George ŢURCĂNAŞU

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

    Spărgătoarea de coduri

    Bogdan ILIESCU

    Spărgătoarea de coduri

    Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

    pulspulspuls

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri