Caz?nd prada automatismelor de limbaj, siglele
arhiuzitate ale discursului public se golesc,
?ndeobste, de sensul lor originar. Cine le mai
?ntelege? Le folosim ?n virtutea unei inertii de
comunicatie, dar ?n dosul lor realitatea sufera
transformari neasteptate. Ce mai ?nseamna,
bunaoara, BNS? Blocul National Sindical sau "bene
s-a" mai ?nv?rtit domnul Costin, ca viitor parlamentar
PRM? Dar CNSRL-Fratia? "Cene se" mai considera
frate cu cei care s-au lasat domesticiti ca simple
animale de ograda ale PSD-ului? Cam astea au
ajuns marile confederatii sindicale din Rom?nia -
niste umili servitori ai partidelor politice. Sa
depl?ngem lipsa lor de principialitate? Sa ne
?ntrebam de ce nu reactioneaza sindicalistii de r?nd
fata de aceste devieri grosolane de la ratiunea de a
exista a sindicatelor? Sa pl?ngem? Sa r?dem?
Daca as fi fost adeptul tragediei antice, m-as fi putut
folosi de cuvinte mari si grele, de patetisme care
fr?ng p?na si-o inima de elefant, darmite plap?ndul si
iute varsatorul de lacrimi suflet rom?nesc... Dar
traim sub zodia lui "r?su'-pl?nsu'" si e imposibil sa
tragi aerul greu al adevarurilor solemne pe o nara,
iar pe cealalta sa o ?nchizi ermetic fata de aburul de
lavanda al frivolitatii. Stim ca omul de r?nd nu
v?neaza idealuri, ci compromisuri; ca pentru el
deviza "totul sau nimic" este impracticabila. Nici nu
ne e dor de oameni care sa mizeze totul pe un
ideal, pentru ca am vazut unde duce radicalizarea si
fanatismul de orice tip. Dar, pe de alta parte, avem
libertatea sa nu ne lasam t?r?ti ?n compromisurile pe
care le ?ncearca, zi de zi, unii rom?ni mai "isteti". Iar
daca liderii de sindicat vor sa se angajeze politic, n-
au dec?t sa o faca pe cont propriu, nu sa angreneze
dupa sine ?ntregi organisme sindicale. ?n fond,
mirajul ascensiunii politice nu e o noutate pentru cei
ce s-au folosit de sindicate ca de o trambulina. Alde
Victor Ciorbea si Miron Mitrea au inaugurat aceasta
moda, la doar c?tiva ani de "lupta sindicala", c?nd s-
au lasat ademeniti de o cariera politica terna - fara
performante, fara prestanta, cu mult iz de parvenire.
Dar, ?n cazul lor, a fost macar vorba de o alegere
personala, fara repercusiuni asupra vietii sindicale.
Altii, gen Miron Cozma, au facut politica cu b?ta - si
au t?r?t dupa ei ?n haznaua neocomunismului zeci
de mii de oameni. Nu e mai putin adevarat ca
presiunile din zona politicului erau mari, greu de
suportat p?na si de o nevertebrata, darmite de niste
oameni de bine… ?ndeosebi PRM si PSD au
?ncercat sa c?stige mereu personalitati din zona
sindicalismului, pentru ca, ?n viziunea lor, acestea
ar fi putut struni z?mbrele si ar fi canalizat voturile
proletarilor. Calculul era si este fundamental gresit.
El nu tine seama de labilitatea sectorului de
productie, aflat ?n plina tranzitie, afectat de
restructurari; el ignora migratiile masive ale fortei de
munca (inclusiv, mai nou, catre strainatate) si se
bazeaza doar pe mimetismul docil si pe reflexul de
comanda mostenit din vremea comunismului: daca
asa vrea seful, musai sa vrea si ortacii… Realitatea
tranzitiei s-a adeverit a fi mult mai complexa. Cele
mai multe privatizari au fost facute peste capul
sindicatelor, salariile compensatorii au fost cheltuite
nesabuit, gener?nd debusolare si resentimente
"posttraumatice", iar putinele gesturi de rezistenta
sindicala au fost taxate uneori at?t de violent, ?nc?t
au ad?ncit contradictiile (sa ne amintim de cazul
Virgil Sahleanu). ?n aceste conditii, numai de
?ntarirea armoniei sociale n-a putut fi vorba.
Cum se va integra Rom?nia, cu o viata sindicala at?t
de atomizata si abulica, ?n piata europeana? ?n
epoca globalizarii, c?nd sindicatele din lumea
civilizata ?ncearca strategii de colaborare
internationala pentru a putea face fata companiilor
transnationale - vezi recentele tulburari de la
General Motors -, BNS si CNSRL-Fratia vor "pace
sociala" pe D?mbovita, o pace obtinuta printr-un
pact politic, adica tocmai ceea ce contravine ?n mod
flagrant statutului sindical. ?n loc sa gaseasca zone
de rezonanta si de solidaritate ?n lupta sindicala
internationala, ele se ?nhama la o complicitate
dezonoranta cu factorul politic.
P?na si Razvan Bobulescu - de la care te-ai fi
asteptat la mai multa determinare si prestanta, fiind
liderul unui sindicat universitar (Alma Mater) -
declara ?ntr-o conferinta de presa recenta ca
universitarii nu mai au revendicari salariale, pentru
ca acestia ar fi obtinut ?n 2004 cresteri efective de
aproape 100%. Va fi obtinut el si cu prietenii sai, dar
realitatea e cu totul alta, si nu putem sa-l obligam pe
domnul Bobulescu sa-si v?re capul ?n h?rdaiele
realitatii, pentru a-si umple fata de cifre verosimile.
Nici nu putem sa-l facem sa ia ?n calcul si parerile
celor care i-au legitimat pozitia de lider sindical,
pentru ca - nu-i asa? -, la fel ca guvernul,
sindicatele trebuie lasate sa munceasca… La ce sa
ne mai asteptam de la liderii de sindicat de-acum
?ncolo? Ca se pricep la micile lor ?nv?rteli, sav?rsind
astfel marea tradare, ne-am lamurit. Personal, nu
mai astept dec?t un vice-versa, mai pe masura
rom?nilor: o c?t mai mare ?nv?rteala si o tradare c?t
mai mica!
Gabriel H. DECUBLE