Ministrul Mircea Miclea parea sa fie harazit cu
vointa si puterea de amazoana civica a doamnei
Monica Macovei, care a taiat nodul gordian al
coruptiei in justitie. La Ministerul Educatiei si
Cercetarii, profesorul Miclea a ridicat si el spada
din otel de Bolognia deasupra nodului format din
mii de fire de coruptie, plagiatura si impostura,
dar a ramas cu ea in aer asteptindu-l pe Godot.
Un oarecare Godot pe care asteptindu-l si azi sa
vina de nicaieri, ne-am gasit niste ocupatii ludice,
ca sa nu ne plictisim. Unii ne jucam de-a
presedintele si ospatarii, altii de-a stiinta si
fotbalul, iar unii chiar de-a ministrul si interesul
(inter)national. Unde esti tu, Becket doamne!
Profesorul Miclea, obraznic de tinar pentru
fotolilul lui Spiru Haret, a fost primul mai-mare
peste educatie care a luat pisoiul de ceafa si l-a
dat cu boticul prin mizeria facuta pe covor. Adica
i-a dat pe universitari cu nasul prin
autoevaluarea profesionala cu opere publicate -
scuze, arhivate - in revistele "home made" de pe
strada lor si a introdus in ordinele si proiectele
de lege initiate de el niste fraze de import
international despre calitatea si evaluarea
academica. S-au mai zbirlit motanii, au mai
ezitat domnul Miclea si scutierul David, dar
formula tabu Thomson ISI evaluation tool a
intrat in vocabularul academic oficial, cu sanse
de a deveni instrument de lucru intr-o virtuala
universitate organizata pe principiul performantei
stiintifice. Virtuala, deoarece instrumentul ISI a
inceput sa se usuce ca busuiocul pus la icoane,
spre satisfactia celor care, doar cu doua luni in
urma, tremurau pentru cariera lor universitara
facuta din chirpici uscati la umbra PCR - PSD.
Doua evenimente mi-au spulberat optimismul cu
privire la coerenta si eficienta reformelor lansate
de domnul Miclea in politica educatiei
universitare. Prima data s-a intimplat cind
ministrul si-a predat competenta unei comisii, in
loc sa respinga dosarul de profesor al ex-
ministrului Mircea Beuran. Atunci mi-am zis ca
or fi existind niste presiuni politice oculte, din
care nu am exclus o eventuala imbarcare a lui
Beuran pe nava capitanului Basescu. Al doilea
eveniment, insa, m-a dumirit: Miclea este
ostatic, nu capetenie la MEdC. Cind un
subordonat - fie el chiar si un "aliat" ca domnul
Bratianu - isi permite sa respinga dosarul pentru
conducere de doctorat al profesorului Adrian
Covic pe motivul unei performante stiintifice
necorespunzatoare, inseamna ca tot esafodajul
ministrului privind calitatea educatiei universitare
a cazut si au ramas doar vorbele si hirtiile
scornite pentru aburirea Comisiei de la
Bruxelles. Daca aceste evenimente s-ar fi
intimplat inainte de Ordinul MEdC 3928/ 2005 si
Ordonanta de Guvern privind calitatea educatiei
in invatamintul superior, as fi gasit niste scuze
comode, cu sorgintea in inertia sistemului,
legislatia permisiva etc., etc., dar acum ele se
impun ca precedente care vor eluda pe termen
lung evaluarea internationala prin factorul
Thomson ISI in toate activitatile ministerului. Eu
indraznesc chiar sa cred ca ministrul educatiei ar
putea fi victima unui flagrant delict din care va
iesi foarte sifonat daca nu are… voi spune la
sfirsit ce anume, acum sa zicem curajul de a
decide si semna in spiritul legii si al ordinului pe
care le-a initiat si asumat ca ministru.
Sa va explic acum de ce si cum sint implicati
Mircea Beuran si Adrian Covic in flagranta gafa
de la MEdC. Consiliul National de Atestare a
Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare
i-a acordat - post-plagiatus - conferentiarului
Mircea Beuran 108 puncte din 110 posibile la
evaluarea dosarului pentru obtinerea titlului de
profesor. In colectia de merite deosebite din
panoplia profesionala a doctorului Beuran, lista
de lucrari stiintifice ocupa un spatiu mai mic decit
un quadrat tipografic: doar cinci lucrari publicate
in reviste romanesti fara relevanta internationala.
Cu aceasta zestre nu poti pretinde nici macar o
bursa postdoctorala sau un post de asistent in
Bangladesh. Ministrul Miclea ar fi trebuit sa
respinga pur si simplu dosarul, nu sa-l trimita
unei comisii formate din experti de acelasi
calibru stiintific cu Mircea Beuran. A ezitat. De
ce? Domnule ministru, nu aveti nevoie de o
comisie pentru a citi lista de lucrari a lui Beuran
pe PubMed, ci doar de trei minute.
Adrian Covic a publicat 82 de articole. Dintre
acestea, 56 fac parte din sumarul unor reviste
cu factor de impact ISI cuprins intre 3 si 6, in
care doar 15-20% din articolele primite la
redactie sint publicate (American Journal of
Kidney Diseases, Kidney International,
Journal of Nephrology, Transplantation). Desi
in majoritatea articolelor sale profesorul Covic
semneaza ca principal investigator si are in
medie patru colaboratori romani, a fost evaluat
ca incompetent cu calitatea de conducator de
doctorat, exact in aceeasi perioada a acestui an
in care Beuran era supraevaluat. In cazul Covic,
dosarul nu a mai ajuns pe masa ministrului,
deoarece a fost "rezolvat" de directorul general
Dumitru Bratianu, un eminent adversar al
evaluarii internationale inca de pe vremea
ministeriatului profesorului Marga.
Domnule profesor Miclea, daca doriti sa va
onorati semnaturile ministeriale de pe toate
actele privind reforma universitatii in Romania,
luati taurii de coarne si trimiteti-i pe aratura. Daca
nu sinteti consecvent cu dvs. insiva si cu cei
care va sprijina, toate initiativele pe care le-ati
facut publice cu atit curaj pina acum devin
superflue si vor ajunge la cosul de gunoi al
domnului Bratianu. Curaj, domnule ministru!
Cezar UNGURENASU