Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Mourir un peu

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +
    Rareori se ?nt?mpla, dupa cum fusesem
    asigurat de la ghiseul de bilete, ca trenurile de
    duminica dupa-amiaza sa fie pline. ?n ciuda
    cunoscutei seriozitati germane, ?nsa, ?n acea
    duminica, peronul era plin si trenul la fel. S?nt
    obligat, asadar, sa cobor si sa urc de c?teva ori
    cu muntele de bagaje dupa mine pentru a cauta
    un loc. Eram usor ?n ?nt?rziere, asa ?nc?t nu
    remarc perechea de tineri ?mbratisati care bloca
    intrarea ?ntr-un vagon si cu care ma ciocnesc
    aproape inevitabil. Ei s?nt ?nsa am?ndoi ?n transa,
    aproape ca nici nu mai are rost sa-mi cer scuze.
    Si nici timp.
    ?mi este imposibil sa-mi amintesc acum daca
    era trenul de M?nchen care mergea la Viena
    sau invers. Tot ce-mi amintesc este numai
    surpriza trenului plin, un Intercity de altfel
    suficient de scump, si figura celor doi
    ?ndragostiti, carora parca le-as fi reamintit ca s?nt
    doua fiinte diferite, iar ca unul dintre ei trebuie sa
    urce ?n tren, iar celalalt va pleca ?napoi, singur,
    ?n orasul care va disparea treptat ?n orizont. Toti
    cunoastem putin sentimentul. Cum se spune:
    partir, c'est mourir un peu!
    Gasesc, ?n fine, un loc undeva, cu putin
    ?nainte ca trenul s-o ia din loc. Abia am timp sa-
    mi asez bagajele si sa-mi trag sufletul. Locul
    meu este chiar l?nga usa, dar s?nt multumit
    pentru ca se afla la geam. De obicei, nu-mi place
    la geam. Acum ?nsa nu ma pot abtine: este ?nca
    zi si de mult timp am facut o pasiune pentru
    peisajul care se roteste ?n jurul trenului si ?mi da
    impresia ca totul se afla la picioarele mele. Nu
    retin niciodata exact ordinea imaginilor. Pajistile
    verzi, vacile din reclamele pentru Milka, vilele ?n
    stil bavarez, cu amestecul lor de ruralism si
    igiena germana, drumurile de tara asfaltate si
    curate, succesiunea obligatorie de soare si
    ploaie, dar mai ales sentimentul aproape
    inexplicabil de liniste paradisiaca.
    Peronul se goleste treptat: nemtii nu
    obisnuiesc sa dramatizeze excesiv despartirile.
    Despartirea, ca si moartea, face parte din viata,
    s-ar zice. Dintr-o clipa ?n alta, trenul va pleca.
    Singura, perechea de ?ndragostiti pare ca ignora
    fatalitatea. S?nt chiar ?n fata geamului meu si
    abia acum constat ca nu s?nt tocmai tineri. De
    fapt, au v?rsta nedefinita a unui adult occidental.
    Ceva ?ntre treizeci si cincizeci de ani. Ea poate
    usor mai tinara, el poate peste patruzeci. Foarte
    ?nalti am?ndoi. Supli si blonzi, ?mbracati sport,
    dar totusi elegant. S?nt o pereche draguta si
    potrivita, despartiti probabil de slujbele lor sau
    poate ?nca nu s-au hotarit daca sa faca pasul
    decisiv pentru a locui ?mpreuna zi de zi.
    Deocamdata, ?nsa, pasiunea este cea care face
    jocurile.
    Brusc, dar fara precipitare, cu c?teva secunde
    ?nainte ca trenul sa o ia din loc, femeia dispare
    din imagine pentru a reaparea imediat ?n
    vagonul in care ma aflu. Are o mina mai cur?nd
    multumita dec?t tragica. Cu gesturi precise si
    calme, ?si scoate o carte din geanta, genul de
    buzunar, apoi un sandwich, din care man?nca,
    fara nici o graba, tacticoasa chiar, dupa care ?si
    fixeaza o pernuta ?n jurul g?tului, genul acela
    special pentru calatoria cu trenul, care tine g?tul
    drept si poti dormi fara riscuri. P?na c?nd ma
    decid sa o ?ntreb daca pot da caldura mai ?ncet,
    a adormit deja. Mi se pare evident ca nu vom
    vorbi nimic ?n drumul nostru. Are o anume
    senzualitate si distinctie, dar nu pot spune daca
    este frumoasa ori nu.
    Ma trezesc abia c?nd trenul intra ?n munti.
    Femeia fuma pe hol. Peisajul ma fura si abia
    observ c?nd se aseaza alaturi si adoarme din
    nou. Ezit sa manipulez ziarele. Ma simt bine ?n
    acest tren ?n care nimeni nu manifesta deloc
    dorinta sa te vada. Va urma probabil Passau, o
    localitate de frontiera, iar apoi Salzburgul, cu
    arhitectura sa turistica, parca de butaforie. ?ncet,
    trenul se goleste. Erau, probabil, cei care se
    intorceau acasa dupa o excursie de week-end ?n
    marele oras sau poate invers, erau cei care
    veneau de acasa dupa zilele de week-end si
    mergeau la slujba. Fapt este ca acum, fara
    vecinii din fata, ?mi pot ?ntinde picioarele si rasfoi
    ziarele mai ?n voie.
    ?nainte de a intra ?n gara din Salzburg, trenul
    face o curba care ne permite sa vedem orasul ?n
    splendoarea sa, care, nu stiu de ce, mi se pare
    kitsch. Probabil, pentru ca am mai vazut-o, si
    ?ntotdeauna de la distanta, fie din tren, fie din
    poze sau din filmele de epoca. Este genul de
    imagine care face parte din cliseele imaginatiei
    noastre culturale. Totusi, peisajul ?mi place, mai
    ales ca ploua, ca de fiecare data. Pasagerii care
    vor cobor? aici se precipita spre usa si trenul
    aproape ca ram?ne gol. Vecina mea continua sa
    doarma, ?nsa, fixata ?n fotoliul ei ca si cum ar sta
    ?ntr-o vitrina. O clipa, navetistul din mine se
    g?ndeste sa o trezeasca.
    C?nd se ridica, ?n fine, trenul este deja ?n
    gara. Fara graba, fresch, ca si cum ar fi iesit din
    baie, ?si str?nge bagajele si este gata sa puna
    piciorul pe peronul ud. Se mai aranjeaza totusi o
    clipa ?n fata unei mici oglinzi, apoi coboara
    impasibil. Simt o anume simpatie pentru ea, desi
    ma g?ndesc ca nu este at?t de rau sa fii ?n exil la
    Salzburg. Ne salutam, ?nainte de a cobor?, cu
    obisnuitul protocol rece, dupa care dispare pe
    usa vagonului.
    Gara nu este deloc animata. O pot vedea pe
    geam cum coboara si se duce ?n directia unui
    barbat ?ntre doua v?rste, care o ?mbratiseaza
    cald. ?n timp ce ?i ia bagajele, o mai saruta o
    data, apoi se ?ndeparteaza, tin?ndu-se discret de
    m?na, spre iesirea din gara. Abia am timp sa
    observ apoi ca am parasit gara si orasul si am
    intrat iarasi ?n munti. Partir c'est mourir un peu!
    Florea IONCIOAIA

    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dan CONSTANTIN

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

    opinii

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    George ŢURCĂNAŞU

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

    Spărgătoarea de coduri

    Bogdan ILIESCU

    Spărgătoarea de coduri

    Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

    pulspulspuls

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri