anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

duminica, 05.07.2020

O criza si mai multe intrebari

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Coalitia internationala si-a inceput campania impotriva fortelor lui Muammar Kadhafi, intr-o atmosfera de incertitudine si pesimism la nivel mondial. Nu sint multi cei care ii dau sanse de supravietuire politica pe termen lung liderului libian, iar cei care il vor regreta cu adevarat sint si mai putini. Lideri importanti ai lumii au precizat cu emfaza ca Muammar Kadhafi trebuie sa plece. Nu stim, insa, daca marile puteri occidentale sint hotarite sa-l alunge chiar ele, daca aceasta misiune ar reveni tarilor arabe sau, in fine, daca schimbarea de regim va trebui pusa in aplicare de rebelii libieni, dupa ce vor fi dobindit capacitatile necesare spre a cistiga razboiul civil. In mod clar, situatia de astazi din Libia nu are prea multe in comun cu actiunile din trecut impotriva lui Saddam Hussein sau Slobodan Milosevici. In asteptarea elementelor militare care vor permite crearea unei perspective mai largi, se poate totusi insista asupra unor aspecte politice importante.

    In primul rind, puterile occidentale participante la interventie vor avea, in viitor, mari dificultati in gestionarea precedentului astfel creat. Se stie foarte bine ca in lume - mai ales in Lumea a Treia - exista si alte regimuri aflate in razboi cu propriile popoare (sau cu parti semnificative din acestea), si care omoara chiar mai multi civili nevinovati decit au omorit fortele lui Kadhafi, de la inceputul conflictului. Exista state esuate, precum Somalia sau R.D. Congo, ori alte state in care militii si alte miscari inarmate fac zilnic nenumarate victime. Care vor fi criteriile de implicare a "Occidentului" si cum va fi aceasta justificata moral? Se va limita la conflictele intre guverne dotate cu masinarii militare moderne si rebeli precar inarmati, asa cum se intimpla astazi in Libia, pe motiv ca doar in astfel de cazuri e clara delimitarea intre bine si rau?

    Evenimentul declansator al interventiei impotriva Libiei a fost, in mod evident, solicitarea Ligii Arabe (LA) catre ONU, vizind instituirea unei zone de interdictie aeriana. Nu are rost sa mai insistam asupra faptului ca s-a obtinut, prin Rezolutia 1973 a Consiliului de Securitate, mai mult decit o zona de no fly, iar legitimarea loviturilor militare in mod cert nu e pe placul unora dintre tarile arabe. De asemenea, merita sa ne reamintim ca Uniunea Africana (UA) nu a cerut asemenea masuri, iar la putin timp dupa inceperea ostilitatilor a facut, fara succes, apel la incetarea lor. Asadar, organizatiile regionale care "acopera" o arie comuna se pot afla in dezacord, iar in ceea ce priveste atitudinile LA si UA in cazul Libiei - tara ce face parte din ambele - nu e greu sa ne dam seama ca pozitiile majoritatii statelor-membre sint dictate de teama si egoism. Oricum, in viitor se va pune problema ca marile puteri (si ONU) sa asculte si cu alte ocazii vocea forurilor regionale, de vreme ce au facut-o cu atita aplomb acum.

    Raminind la organizatiile regionale, o concluzie ingrijoratoare pe care ne-o ofera criza libiana este aceea ca Uniunea Europeana (UE), propunindu-si prea multe, risca sa cada in derizoriu. Esecul domnilor Sarkozy si Cameron de a obtine un sprijin semnificativ al partenerilor, in cadrul recentului Consiliu European, a fost urmat de inmormintarea prematura a initiativei liderilor europeni de a convoca un summit comun UE- LA-UA, o intilnire care ar fi trebuit sa marcheze relevanta implicarii europene in afacerile regiunii. Se stie foarte bine ca Franta (in primul rind) si Marea Britanie au hotarit sa mearga singure, probabil in amintirea vremurilor in care puteau actiona ca mari puteri autonome. Dar faptul ca, ulterior, in Consiliul de Securitate ONU, am asistat la situatia in care Germania se abtine de la a vota o rezolutie pregatita de Franta trebuie sa le dea de gindit tuturor celor care dau dovada de un optimism excesiv in privinta coeziunii Europei (si a UE) pe scena internationala.

    In fine, e greu sa nu fii impresionat de tentativele administratiei Obama de a gasi calea cea mai prudenta, spre a nu-si diminua cota de popularitate in lumea araba. Poate ca presedintele american chiar nu a avut motive sa fie deranjat de jocul avansat al lui Sarkozy, aflat in campanie electorala, si de dublajul ceva mai discret al lui Cameron. Insa era de datoria lui Obama sa mearga mai departe decit sa declare (altfel, corect si rational) ca nici un soldat american nu va pune piciorul in Libia - din acest punct de vedere, nu poate fi uitat faptul ca si Bill Clinton a facut initial o astfel de promisiune in privinta Bosniei, pe care pina la urma a trebuit sa si-o incalce. Presedintele Statelor Unite, un partizan al multilateralismului, le-ar fi putut reaminti partenerilor arabi ca trebuie sa-si asume mai multe responsabilitati. Iar daca Occidentul isi va mentine optiunea de a evita implicarea terestra in Libia, singurul actor international care ar putea contribui in ultima instanta la stabilizarea situatiei ar fi Liga Araba.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

    Nicolae GRECU

    Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

    Fotbalul nu trebuie să mai suporte umilinţa vasalităţii faţă de vremelnici politruci pe post de suzerani.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

    Eugen MUNTEANU

    Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

    Sunt evenimente sau întâmplări în viaţa fiecăruia dintre noi care ni se imprimă definitiv în memorie datorită semnificaţiei speciale pe care le‑o acordăm. Un asemenea eveniment este, în opinia autorului, cel evocat în rândurile următoare.

    Silueta oraşului

    arh. Ionel OANCEA

    Silueta oraşului

    Prima poveste a oraşului, scrisă în secolele XII-X înainte de Hristos, este despre ideea turnului până la cer construit pentru faimă. 

    Teologie cu linguriţa (IV)

    pr. Constantin STURZU

    Teologie cu linguriţa (IV)

    Statul are datoria de a veghea la sănătatea cetăţenilor, dar şi de a respecta legi precum cea care vorbeşte despre un "mod autonom" în care se organizează cultele. Nici o reglementare a autorităţilor nu poate aduce atingere unor adevăruri de credinţă, decât dacă se încalcă această "autonomie". Ideea că interesul public poate justifica intervenţia statutului în chestiuni de ordin religios nu este nouă. 

    pulspulspuls

    Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

    Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

    Să începem cu sfârşitul pe astăzi, stimaţi telespectatori, şi să vă oferim ceva de la Bucale, una bucată postare frumoasă a unui bun amic, abil cunoscător al sforăriilor din partidoi. 

    Caricatura zilei

    Munca în vremea pandemiei

    Editia PDF

    Bancul zilei

    Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

    Linkuri

    Alte ziare locale

      Intrebarea zilei

      Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.