anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

sambata, 11.07.2020

Perseverenta lui Reagan

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

     

    Ieri, 6 februarie, s-a implinit un secol de la nasterea lui Ronald Reagan, cel de-al 40-lea presedinte al Statelor Unite. Asemeni tuturor marilor personalitati ale epocii democratiei de mase, Reagan continua sa suscite pasiuni intense, pro si contra. Pe plan intern, filosofia economica si politica neoconservatoare ce i-a inspirat administratia (doua mandate, intre 20 ianuarie 1981 si 20 ianuarie 1989) ramine si astazi un subiect de dezbatere, uneori extrem de acida. In cadrul Partidului Republican si al dreptei americane intelese in sens larg, mostenirea lui Reagan este astazi revendicata de miscarea anti-etatista „Tea Party", care proclama nevoia unei intoarceri la principiile responsabilitatii individuale si statului limitat. Toate acestea fac ca Ronald Reagan sa revina - sau sa ramina - in postura de centru-inaintas al politicii americane, la mai bine de sase ani de la moarte si la douazeci si doi de ani de la retragerea din viata publica.

    In afara Statelor Unite, insa, imaginea lui Ronald Reagan parcurge  si probabil va continua sa parcurga  trasee diferite. Luminile si umbrele se intrepatrund in functie de regiune si, desigur, de optiunile filosofice si ideologice ale fiecaruia dintre participantii la dezbatere. Pentru est-europeni au primat intotdeauna rolul sau in incheierea pasnica a razboiului rece, parteneriatul sau (si al succesorului sau, George H.W. Bush) cu Mihail Gorbaciov intr-o perioada confuza, dificila, dar totodata deschizatoare de noi drumuri.

    Presedintele Reagan si-a demonstrat, in acest context, o calitate ce mai intotdeauna face diferenta intre oamenii politici de anvergura si cei care nu pot fi decit cel mult buni administratori ai circumstantelor. Este vorba de curajul de a enunta scopuri si de a orindui politica in asa fel incit sa le serveasca. Conducerea lui Reagan se baza in mod coplesitor pe aceasta ierarhie a scopurilor, fara prea multa preocupare pentru universul mijloacelor. Erau multe aspecte din aceasta ultima categorie pe care nu le stapinea si care pur si simplu nu-l interesau, astfel ca de multe ori delega autoritatea sau lua decizii superficiale. In viziunea adversarilor sai, astfel de lacune il faceau absolut necalificat sa guverneze. Insa, cu toate greselile sale, presedintele Reagan le-a dovedit contrariul.

    Acest tip de gindire i-a permis lui Reagan sa adopte cele doua mari decizii care au influentat decisiv deznodamintul competitiei cu sovieticii. In cursul primului mandat, intr-un mediu international tensionat si pe fondul unei situatii economice interne deloc incurajatoare, a hotarit escaladarea confruntarii cu URSS. Initiativa supranumita „Razboiul stelelor" si celelalte masuri menite sa ofere SUA suprematia strategica erau, din nenumarate puncte de vedere, contraproductive in viziunea acelor politicieni sau analisti orientati mai degraba catre gestionarea mijloacelor. Insa printre consecintele lor, in mare masura neintentionate si neanticipate, s-a numarat hotarirea conducerii sovietice de a trece la o modernizare accelerata a sistemului comunist. Evident ca nu asta vizau in mod direct Reagan si colaboratorii sai, dar aceasta nu poate ascunde existenta unei relatii de tip cauza-efect.    

    Cea de-a doua mare decizie ce poate fi explicata convingator prin primatul scopurilor asupra mijloacelor, la Reagan, a fost surprinzatoarea reactie la politica de conciliere propusa, la inceput cu o anumita reticenta, de omul ce trebuia sa intruchipeze intarirea si reinnoirea URSS - Mihail Gorbaciov. Din nou, poate parea cu totul irational sa schimbi din temelii o abordare ce parea sa functioneze nesperat de bine - cea axata pe confruntare. Insa nu este deloc exclus ca presedintele Reagan sa fi optat in acest sens pur si simplu pentru ca, la mijlocul anilor 1980, si-a modificat viziunea de ansamblu asupra lumii. Ideea ca reducerea sau chiar eliminarea in viitor a armelor nucleare ar putea servi cauza pacii si securitatii era o veritabila blasfemie pentru exponentii complexului militar-industrial-intelectual aflat la baza politicii externe si de securitate a SUA, la acea vreme. Si totusi, Reagan a actionat potrivit propriei ierarhii a scopurilor, eliberindu-se de  constringerile interne si oferindu-i lui Mihail Gorbaciov garantia ca va putea sa se concentreze asupra reformelor interne. Se stie unde au dus aceste reforme, insa Reagan nu avea cum sa intuiasca, la acea vreme, ca sfirsitul URSS era atit de aproape.

    Presedintele Reagan a fost un vizionar, nu un planificator. A fost un om de stat maleabil, dar nu unul care sa se limiteze la a reactiona la evenimente. Si in plan intern, si in politica externa, opt ani de guvernare iti ofera suficient timp sa faci greseli multe si mari. Insa fostul actor transformat in politician si-a urmat convingerile si si-a definit scopurile, cu perseverenta. In principalul dosar al vremii sale - si a noastre - Ronald Reagan a avut dreptate. Nu el a cistigat razboiul rece si nu el a dat lovitura de gratie comunismului. Dar cu siguranta ca ne-a ajutat pe toti sa cistigam pacea si liberatea in care el insusi credea cu tarie.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Binele propriu şi răul altora

    Nicolae GRECU

    Binele propriu şi răul altora

    La fel ca predecesoarea sa de acum 46 de ani, Politehnica actuală nu vrea degringolada unei glorii de altădată, ci propria-i salvare.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

    Eugen MUNTEANU

    Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

    Autorul continuă relatarea, începută în episodul trecut, a unui eveniment istoric unic, la care a avut şansa să participe, ca martor: luarea cu asalt, de către manifestanţi, a sediului central al Securităţii din fosta Germanie comunistă (RDG).

    Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

    pr. Constantin STURZU

    Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

    Poate un creştin, în lume fiind, să ajungă la măsura sfinţeniei? Desigur, nimic nu-l împiedică. Mărturie ne sunt sinaxarele şi nu numai. Dar cineva care trăieşte în păcate grele poate săvârşi fapte comparabile cu cele ale unui pustnic care trăieşte în rugăciune şi în asceză aspră? Greu de închipuit aşa ceva. 

    Nostalgii

    Alexandru CĂLINESCU

    Nostalgii

    Toată zona - cartierul se numeşte La Goutte d Or - e de altfel multietnică. E aglomeraţie şi pe trotuare, şi pe stradă. Când ajung la Barbès autobuzele se târâie, se produc ambuteiaje îngrozitoare, rişti - dacă mergi la Gara de Nord - să pierzi trenul. Întreg cartierul rămâne o enclavă, musulmană şi africană, în plin Paris. O enclavă care avea, în Tati, un punct de reper...

    pulspulspuls

    Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

    Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

    Pentru că ieri am rămas restanţi în ce priveşte votul din forul de conducere al filialei în privinţa desemnării noului candidat la premărie, în persoana madamei cu Camelii, haideţi să vă amărâm olecuţă sâmbăta de dimineaţă cu chestiuni sălcii ale politichiei. 

    Caricatura zilei

    Probleme între frați

    Editia PDF

    Bancul zilei

    Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

    Linkuri

    Alte ziare locale

      Intrebarea zilei

      Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.