Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Proasta dispozitie franco-germana

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    O privire de ansamblu asupra deceniilor de integrare europeana ar sugera ca in vremurile insorite tind sa iasa in evidenta institutiile preponderent supranationale, in primul rind Comisia, in timp ce pe timp noros ne concentram atentia asupra guvernelor nationale si a modului in care reusesc ele sa se inteleaga in cadrul Consiliului si, dupa Maastricht, al Consiliului European. Altfel spus, dupa adoptarea marilor decizii sau in perioade mai putin dense politic creste rolul elementului tehnocratic, pe care Comisia il intruchipeaza cel mai adesea (desi nu intotdeauna) cu eficienta. Insa atunci cind provocarile sint mari sau cind deciziile au un impact puternic asupra electoratelor europene, rolul liderilor politici nationali tinde sa se accentueze. Iar decisiva a fost si va ramine capacitatea binomului franco-german de a energiza si consolida Uniunea, in conditiile in care in multe din arenele importante - inclusiv zona Euro si spatiul Schengen - scaunul britanic ramine neocupat.

    De-a lungul anilor, Europa a beneficiat de parteneriate cu adevarat remarcabile. Colaborarile De  Gaulle - Adenauer sau Mitterrand - Kohl au profitat de faptul ca liderii respectivi au beneficiat mai tot timpul de o autoritate considerabila pe plan intern, iar ultima a fost si foarte indelungata, dupa standardele democratiilor vest-europene. Relatia Pompidou - Brandt nu a avut o consistenta extraordinara, dar a asigurat o gestiune rezonabila procesului de integrare, pregatind terenul pentru excelentul dialog Giscard d'Estaing - Schmidt. In fine, primii ani ai tandemului Chirac - Schröder au fost suficient de productivi, atribut ulterior umbrit de esecul suferit prin respingerea Constitutiei Europene (in cazul lui Chirac, se stie, sanctiunea a fost chiar mai grava, prin respingerea textului de catre electoratul francez).

    In primavara lui 2007, Nicolas Sarkozy vine la putere cu ideea - pe care o exprimase deja public, spre ingrijorarea multor observatori - ca Parisul si Berlinul trebuie sa asigure, impreuna cu Londra, un "directorat" neoficial al Uniunii. Primele luni de cooperare cu Angela Merkel sint incununate de succes prin negocierea tratatului de la Lisabona si - aparent - prin scoaterea Europei din criza institutionala in care o aruncase esecul Constitutiei. Tactul si rabdarea cancelarului german au fost amplu recunoscute cu acea ocazie, si deja aparea intrebarea daca intre cei doi lideri diferentele de stil vor duce la o complementaritate utila sau la o competitie nedorita pentru intiietate.

    Urmatoarele luni au reprezentat o perioada dificila de a fundamenta institutional, in ciuda racelii din relatia personala, o colaborare bilaterala capabila sa ofere Uniunii un leadership de calitate. Insa impactul crizei globale asupra electoratelor i-a facut pe ambii lideri din ce in ce mai captivi intereselor de politica interna. Nicolas Sarkozy a scazut constant in popularitate prin comparatie cu contracandidatii sai de stinga, in principal ca urmare a reformelor ce urmaresc cresterea competitivitatii economiei franceze. Angela Merkel si-a intarit initial pozitia prin victoria electorala din septembrie 2009, obtinuta in primul rind gratie eficientei politicilor de austeritate promovate de cabinetul sau, astfel ca responsabilitatile de "finantator" al zonei Euro nu au cum sa trezeasca entuziasm.

    Diferentele de abordare in privinta redresarii economice au iesit la lumina nu doar in cadrul UE, ci si in intilnirile G8 sau G20, spre a nu mai insista asupra dosarelor grec si irlandez. Pe frontul politicii externe, de securitate si de aparare, daca facem abstractie de prioritatile geopolitice mari (gen relatia cu Rusia sau consolidarea autonomiei fata de Washington), cele doua tari nu au reusit sa se coordoneze in maniera sperata, desi ultimii doi ani au marcat anumite progrese prin comparatie, spre exemplu, cu raceala cu care era privit la Berlin activismul lui Sarkozy in privinta implicarii pe continentul african. La nivel de cooperare regionala, cele doua parti par dispuse sa-si accepte prioritatile (Mediterana - pentru Franta, Estul - pentru Germania), dar nu par extrem de interesate sa accentueze concertarea.

    Astfel ca nu ar trebui sa surprinda faptul ca guvernele de la Paris si Berlin speculeaza ocazia de a exercita "leadership" intr-un domeniu precum accesul in spatiul Schengen, care intra in competenta autoritatilor nationale si, in plus, este popular pe plan intern. Probabila aminare a accesului Romaniei si Bulgariei se bazeaza pe argumente nefundamentate, ce tradeaza confuzie si lipsa de viziune. Conditionalitatea este un mecanism eficient de stimulare a transformarii in state precum Romania doar atunci cind apare drept stabila si rigida, si in nici un caz atunci cind este remodelata in ultima clipa, spre a furniza pretexte. Folosita inabil, ea suscita reactii contrare, asa cum s-a intimplat la Bucuresti si, intr-o masura mai mica, la Sofia.

    Atitudinea "directoriala" a Parisului si Berlinului reflecta dificultatea cu care se raporteaza astazi liderii franco-germani la proiectul european. De ani buni, ambele tari se afla ele insele in culpa in dosare esentiale ale integrarii europene, inclusiv in cel economic. Franta - inspiratoarea acestui demers - a actionat mai mult decit contestabil si in privinta repatrierii romilor, un subiect deja discutat extrem de intens. Ar fi cazul ca in momente dificile pentru constructia europeana - cum este cel pe care il traversam - leadership-ul sa se bazeze si pe propriile bilanturi, nu doar pe ponderea demografica, economica sau politica. Guvernele nationale ale statelor cu vocatie de lider sint chemate astazi sa inspire si sa incurajeze intreaga Europa, si aceasta nu se va intimpla daca argumentele folosite - asa cum se intimpla cu cel folosit in cazul romano-bulgar - submineaza in fapt autoritatea Comisiei si forta notiunii de conditionalitate.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Pavel LUCESCU

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

    opinii

    Distrugerea statuilor

    Alexandru CĂLINESCU

    Distrugerea statuilor

    Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    pr. Constantin STURZU

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    pulspulspuls

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri