Cum presedintele Traian Basescu insista pe
ideea Parlamentului unicameral, merita atentie si
cealalta idee importanta din pachetul
prezidential, care nu a stirnit la fel de multe
controverse, dar care este problematica: ideea
utilizarii referendumului consultativ in scopul
reformei institutionale. Pina acum, in istoria
postdecembrista a Rom?niei, a fost folosit doar
referendumul de validare a unor decizii luate in
prealabil in Legislativ. Oamenii au fost chemati
de doua ori la urne, in 1991 si 2003, pentru a
legitima Constitutia si modificarile aduse ei. Daca
initiativa lui Basescu ar fi pusa in practica, ar fi
pentru prima data cind populatia ar fi in situatia
de a-si exprima opinia nu post-factum, ca pina
acum, ci inainte de luarea unei decizii si cu
scopul grabirii acesteia.
Ati remarcat, desigur, formularea amenintatoare
si imperativa prin care seful statului anunta
referendumul pe tema Parlamentului unicameral:
"sa vedem daca mai indraznim cumva sa mai
comentam dupa votul electoratului". Aparent, in
vulgata democratica de la noi, exprimarea
presedintelui este legitima. La urma urmei, nu-i
asa, vointa electoratului este suverana - ce
altceva poate fi, intr-o democratie, mai puternic
decit aceasta? Totusi, in aranjamentul
constitutional de la noi (si, de altfel, al majoritatii
statelor democratice), electoratului nu ii este
acordat drept decizional direct prin intermediul
referendumului. Aceasta optiune vine in urma
multor decenii de reflectie democratica (in care
s-a ajuns la concluzia ca democratia directa
prezinta dezavantaje severe in fata celei
reprezentative) si de practica politica (din care s-
a vazut ca electoratul se poate insela deseori in
beneficiul unor lideri autoritari). ?n istoria
moderna a Rom?niei, exista doua cazuri din
aceasta ultima situatie: plebiscitele din 1864 si
1938, prin care Al.I. Cuza, respectiv Carol al II-
lea au obtinut puteri sporite in raportul cu
Legislativul.
Legea referendumului 3/2000 prevede ca
Parlamentul se pronunta in sedinta comuna
asupra chestiunilor supuse consultarii prin
referendum. Asadar, dreptul final de decizie
apartine Legislativului, iar votul popular nu este
imperativ, cum sugereaza Basescu. ?n al doilea
rind, legea prevede posibilitatea convocarii de
catre presedinte a unui referendum consultativ in
citeva "probleme de interes national" enumerate
la articolul 12, dar printre acestea nu se afla si
reforma institutionala. Prin urmare, seful statului
nu are acoperire legislativa pentru initiativa sa.
Singura solutie legala ar fi ca Parlamentul sa
decida trecerea la unicameralism, iar populatia
sa aprobe prin referendum aceasta modificare
constitutionala.
Filosofia politica din spatele acestor optiuni
constitutionale este una fireasca dupa 45 de ani
de comunism: in Rom?nia, ca si in majoritatea
statelor postcomuniste, Constituantele s-au
aratat preocupate de a limita drastic posibilitatile
de confiscare a puterii si de modificare
intempestiva a aranjamentului constitutional prin
manipularea electoratului. Nu exista solutii
universale, ci solutii pe care fiecare stat le
extrage din propria istorie. Poate ne va fi
placind, de exemplu, prezidentialismul american,
insa Rom?nia, in care secolul XX a fost marcat
de 51 de ani de dictatura si de nenumarate
inginerii institutionale, are aprehensiunile ei de
care este nevoita sa tina cont.
Iata si citeva din obiectiile ridicate in literatura de
specialitate fata de democratia directa prin
intermediul referendumului, in favoarea careia
pledeaza Basescu. Este suficient, pentru discutia
de fata, sa citam o demonstratie faimoasa facuta
de respectatul politolog Giovanni Sartori. Un
prim defect major al democratiei prin referendum
ar fi jocul de suma nula pe care il instituie.
Referendumul este o metoda majoritarista
extrema de adoptare a deciziilor, in care
invingatorul ia totul, iar drepturile minoritatilor
sint ignorate. Or, in definitia general acceptata a
democratiei se spune ca aceasta reprezinta
domnia majoritatii cu respectarea drepturilor
minoritatilor de opinie. A doua problema, in
directa legatura cu prima, este imposibilitatea
ameliorarii unui act legislativ prin dezbateri,
negocieri, medieri, compromisuri, ajustari,
compensatii etc pentru acomodarea diferitelor
opinii si interese, majoritare si minoritare. Cu
ocazia referendumului nu exista discutii
ameliorative, ci doar in termeni de "da" sau "nu".
?n al treilea rind, referendumul de tipul celui
solicitat de presedintele Basescu transfera
asupra opiniei publice responsabilitatea unei
rationalitati de decizie, pentru care este nevoie
de competenta, de cunostinte tehnice, de
discernamint bazat pe control cognitiv asupra
chestiunii in dezbatere. Din acest motiv a fost
inventat Parlamentul, forul care poate lua decizii
in urma unor dezbateri competente. Nu
intimplator, spune Sartori, vorbim despre "opinie
publica" - in cele din urma, aceasta nu este mai
mult decit o opinie. ?n teoria democratiei, opinia
este suficienta atita timp cit alegatorii nu fac
decit sa aleaga (in ideea ca responsabilitatea
"rationalitatii" si competentei este transferata
asupra celor alesi), insa devine insuficienta
atunci cind ei sint in situatia de a decide.
Unicamericalismul este o chestiune tehnica, in
care este nevoie de competenta democratica si
cunostinte elaborate pentru a lua o decizie in
cunostinta de cauza. Cu tot respectul, este o
palarie prea mare pentru electorat.
Ar mai fi nenumarate alte probleme ridicate de
referendum (amatorii de detalii pot consulta, de
exemplu, Maija Setala, Referendums and
Democratic Governement, New York, 1999). Ne
mai oprim doar asupra uneia: cu ocazia unui
referendum, va fi mereu in chestiune cine
stabileste agenda. Oamenii sint chemati sa-si
spuna parerea, dar o fac pe o agenda data, care,
de obicei, reflecta pozitia unuia dintre actorii
politici. Cei care argumenteaza in favoarea
referendumului o fac pe baza unui argument
participationist - astfel, spun ei, oamenii pot
decide in mod direct, nu prin reprezentanti,
asupra chestiunilor de interes major. ?nsa cine
stabileste "chestiunile de interes major"? Va
exista mereu cineva, cu interese specifice, care
nu sint neaparat interesele electoratului.
Care sint interesele lui Basescu? Nu prea le mai
stim. Agenda votata prin alegeri se cam pierde
in ceata. ?n schimb, dupa cum ne dam seama
mai ales din confruntarea cu premierul,
presedintele are o agenda nemarturisita de
confruntare politica, pe care o urmareste cu
inversunare. Or, pentru ca principiul
transparentei democratice sa fie respectat,
trebuie sa stim nu doar mecanismele prin care
sa se ajunga la un obiectiv, ci si obiectivul la
care presedintele crede ca este bine sa
ajungem.
Adrian CIOFL?NCA
adrian.cioflanca@ziaruldeiasi.ro