Sub aceste trei ipostaze s-a manifestat
impostura stiintifica a secolului XX. Actorii au
fost oameni de stiinta din elita academica euro-
americana. Ei au jucat in diferite telenovele cu
scenarii semnate de autori sovietici sau de
epigonii acestora dupa disparitia URSS si
regizate de maestrii dezinformarii universale
ramasi pe baricadele antiamericane ridicate de
intelectualii de stinga la Paris, Roma,
Stockholm, New York sau Washington. De-a
lungul celor cinci decenii de razboi rece,
guvernele americane au trebuit sa faca fata
unui adevarat asediu mediatic. Deoarece
munitia asediatorilor era stiinta mimata,
falsificata sau ocultata, Casa Alba a trebuit sa
foloseasca tot arma stiintei pentru a se apara.
Generalii Pentagonului au fost dublati de
fizicienii, chimistii si biologii din echipa OSTP
(Office of Science & Technology Policy.
Executive Office of the President).
La inceput a fost telenovela Iarna Nucleara,
cu Joliot-Curie, Albert Einstein si Bertrand
Russell in rolurile principale. Campania
impotriva inarmarii nucleare a Statelor Unite,
sustinuta de acesti laureati Nobel, a fost
ridicola, deoarece hiperboliza efectele unui atac
atomic numai daca acesta ar fi fost declansat
de americani. In viziunea lor mioapa si
perversa, bomba atomica sovietica era o arma
curata, proiectata si construita pentru apararea
pacii. Nu erau departe de adevarul echilibrului
nuclear dintre estul comunist si vestul
capitalist, care a justificat istoric cursa inarmarii
nucleare. Refuzau doar sa-l recunoasca si sa-l
explice de la inaltimea autoritatii lor academice,
preferind sa minta cu o impardonabila
cochetarie intelectuala opinia publica, atunci
cind au pus in circulatie terifianta teorie a iernii
nucleare. Conform acestei teorii, orice atac
nuclear american ar fi ecranat Terra cu un strat
de pulberi radioactive pentru o perioada de timp
suficient de lunga ca sa dispara viata de pe
planeta noastra. Angoasa "iernii nucleare" a
fost una dintre armele psihologice ale
sovieticilor timp de trei decenii, pina la sfirsitul
anilor 70, cind telenovela apocalipsei nucleare
a fost preluata de o noua trupa de actori
occidentali.
In 1982, Institutul de Cercetari pentru Pace de
la Stockholm a publicat in revista ecologista
suedeza Ambio un articol-apel despre
primejdia "iernii nucleare", care s-a bucurat de
o apreciere exagerat de larga in comunitatea
oamenilor de stiinta occidentali. Organizatii ca
Federation of American Scientist, Union of
Concerned Scientists si Physicians for
Social Responsibility, alaturi de zeci de alte
asociatii si fundatii stiintifice, au finantat
elaborarea unui raport asupra "marelui pericol"
al desfasurarii euro-rachetelor cu focoase
nucleare. Acum incepe saga lui Carl Sagan,
vedeta hipermediatizata a astrofizicii acelor ani,
caruia i s-a incredintat - contra cost! -
redactarea acestui raport. Sub titlul "Razboiul
nuclear si catastrofa climatica", raportul a
fost publicat in revista Parade, editata de…
Sagan. Acelasi text, cu titlul usor cosmetizat,
pentru a-i conferi o alura de lucrare stiintifica, a
fost publicat in Science, cea mai exclusivista
revista de stiinte fundamentale, fara a se
parcurge etapele de evaluare cu referenti de
specialitate, si preluat, in aceeasi maniera
bizara, de venerabila revista americana Foreign
Affairs. Ca intr-o cascada a dezinformarii sub
girul stiintei, au urmat colocviul "Lumea, dupa
razboiul nuclear" de la Washington, apoi
volumul "Frigul si tenebrele", care a publicat
"comunicarile stiintifice" prezentate acolo si, in
final, lansarea in presa a lozincilor extrase din
aceasta literatura pseudo-stiintifica prin firma
Porter-Novelli Associates. Campania mediatica
antiamericana astfel dezlantuita a fost urmata
de una cinematografica. Filmul "The Day After"
a facut ocolul lumii. Toate aceste evenimente s-
au petrecut in mai putin de un an, fara a
provoca reactii critice publice, desi in mediile
academice raportul lui Sagan era calificat drept
o aiureala dublata de sarlatanie. Culmea ironiei,
desi campania antiamericana era sponsorizata
de Kremlin, Academia de Stiinte a URSS si
fizicienii rusi care au participat in 1984 la cea
de a patra conferinta internationala asupra
dezarmarii nucleare au ridiculizat raportul
Sagan.
Abia in 1986 directorul lui Foreign Affairs a
publicat un articol semnat de doi cercetatori ai
Centrului National de Cercetari Atmosferice, in
care raportul lui Sagan a fost demolat cu
argumente stiintifice irefutabile. Revistele
Science si Nature au desavirsit aceasta
operatie de reabilitare a adevarului stiintific. Din
pacate, publicul obisnuit nu are acces la
literatura stiintifica decit sub o forma deformata
de mass-media. Cind falsificarea si ocultarea
adevarului stiintific sint practicate chiar de
oameni de stiinta, opinia publica ramine
intoxicata cu minciuni ideologice pentru mult
timp.
Fara a se lasa intimidate de dogmatismul
politico-strategic al fizicienilor pro-sovietici,
guvernele americane care s-au succedat in
perioada 1950-1990 au continuat politica
strategica militara elaborata de Pentagon sub
controlul stiintific al OSTP. Datorita acestei
politici, in prezent, stocul nuclear american
este de cinci ori mai mic decit in 1960. O
finantare sustinuta si inteligent gestionata a
cercetarii stiintifice militare a creat arme mai
rapide si mai precise, la o performanta
inaccesibila sovieticilor, care au trebuit sa
abandoneze cursa politico-militara cu America
pina la dezintegrarea sistemului comunist
european. Contributia OSTP la procesul
guvernarii Statele Unite nu se limiteaza insa la
deciziile politice cu conotatii militare. Despre
urmatoarea telenovela antiamericana, fara
bombe si rachete, intr-o alta editie a "Ziarului de
Iasi".
Cezar UNGURENASU