Summitul hegemoniei germane
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Summitul hegemoniei germane

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Acum doua decenii, la Maastricht, liderii europeni puneau bazele unui proiect economic si politic ce marca despartirea de umbrele Razboiului Rece. In centrul sau se aflau piata unica si viitoarea moneda unica europeana, alaturi de o noua forma de democratie cu accente supranationale. Pe aceasta baza urmau sa se dezvolte diversele modele de cooperare si integrare intr-o multitudine de domenii, incepind cu politica externa si de securitate si terminind cu protectia consumatorului. Logica adincirii integrarii nu avea de ce sa se ciocneasca de cea a extinderii spatiale a Uniunii, prin acceptarea de noi membri. Nu putea exista decit un singur drum - inainte. Nu trebuia luat in considerare decit un singur rezultat - succesul.

    Din pacate, pe linga realizarile numeroase si certe, Uniunea Europeana s-a confruntat cu esecuri dureroase. Cele institutionale, precum respingerea Constitutiei Europene, au suscitat cea mai mare atentie si, pina la urma, s-au gasit solutii macar partiale de compensare. Neimplinirile referitoare la democratie, la atenuarea elitismului tehnocratic ce inspira constructia europeana, la amplificarea vocii cetateanului obisnuit, sint tratate cu seriozitate si buna-credinta, dar fara a se reusi pina acum strapungeri notabile. Cel mai grav si periculos esec de pina acum este insa cel al zonei euro si, prin extensie, al pietei unice. Pur si simplu evenimentele par sa infirme logica fundamentala pe care se intemeiaza uniunea economica si monetara. Intrucit recentul Consiliu European de la Bruxelles a avut drept tinta formularea unui raspuns transant la aceasta ultima provocare, nu este chiar exagerata afirmatia ca a fost cel mai important summit din ultimii douazeci de ani si ca poate fi comparat, ca anvergura, cu reuniunea de la Maastricht.

    La Maastricht, statele semnatare au incercat sa creeze un mecanism prin care forta economica a Germaniei reunite sa fie pusa in serviciul intregii comunitati, iar greutatea ei politica (tot mai evidenta) sa fie controlata si echilibrata. Acum, rezultatul de la Bruxelles sugereaza faptul ca hegemonia germana se revarsa in mod natural dinspre economic inspre politic. Germania se comporta ca un hegemon binevoitor, care isi asuma achitarea unei mari parti din nota de plata a functionarii zonei euro si a intregii Uniuni, dar intelege sa fixeze regulile.

    La Maastricht, ca si acum, Marea Britanie a fost partenerul dificil. Un ciclu de douazeci de ani de participare solida a britanicilor la procesele din interiorul pietei unice, dar fara acceptarea uniunii monetare, a fost incheiat prin veto-ul lui Cameron din noaptea de joi spre vineri. In 1991, premierul John Major a reusit sa obtina concesii remarcabile intr-un moment in care integrarea europeana fara Marea Britanie era de neconceput. Astazi, autoizolarea Londrei fata de uniunea monetara - benefica sub multe aspecte - a facut ca rigiditatea britanica sa nu mai fie atit de eficienta, iar in urmatorii ani Marea Britanie se va vedea confruntata cu o scadere dramatica a influentei in cadrul UE. 

    Conferinta interguvernamentala care a dat nastere Uniunii a lansat un model pentru viitoarele procese de amendare a tratatelor, insa acesta s-a dovedit nu doar vulnerabil la veto-uri din partea guvernelor si electoratelor sceptice, ci si extrem de anevoios. Optiunea adoptata la Bruxelles saptamina trecuta, de a se recurge la un acord interguvernamental, ofera in mod evident avantajul simplitatii si rapiditatii, insa creeaza un precedent incomod si, probabil, dificultati de interpretare juridica. Chiar daca pentru majoritatea statelor semnatare acordul de acest tip pare sa reprezinte o solutie ad-hoc ce nu ar trebui sa lanseze o moda, ea ar putea facilita conturarea unei Europe cu doua viteze - un proces pe care Franta il doreste, iar Germania nu-l respinge.

    La Maastricht, liderii de atunci au propus o anumita delimitare a competentelor comunitare si o anumita combinatie intre principiul supranational si cel interguvernamental, proiectind viitorul in sensul ca pe ambele dimensiuni va avea loc o evolutie lenta, dar consecventa si predictibila de intarire a Comunitatii in detrimentul statelor-natiune. Summitul de la Bruxelles rastoarna aceasta logica, in sensul ca din acest moment, odata ce politicile fiscale si bugetare au fost supuse controlului comunitar la initiativa germana, acelasi lucru s-ar putea intimpla si cu alte domenii.

    Acum doua decenii, in faza de lansare a proiectului economic european, se conta pe o evolutie naturala a indicatorilor macroeconomici ai statelor membre, in directia convergentei, si se pornea de la premisa ca guvernele vor deveni tot mai eficiente. Consiliul European de la Bruxelles este cel mai recent - si probabil nu ultimul - din seria celor care au abordat esecul acestei previziuni. Mecanismele de sanctionare introduse in acordul interguvernamental pentru membrii care ameninta stabilitatea economica a zonei euro si a intregii Uniuni reflecta forta politica a Germaniei, prin aceea ca aplicarea lor va fi cvasi-automata (concesiile obtinute de Franta se regasesc in acest „cvasi-" ce lasa mai mult loc pentru interventia politica). La Maastricht, desi renunta la simbolul succesului sau economic, marca, si se angaja si in alte privinte sa functioneze ca motor economic al Uniunii, Germania nu era in pozitia de a insista asupra disciplinei financiar-bugetare. Acum, aproape toti „cei 27-1" o sustin sau se vad nevoiti sa accepte cuplarea la o filosofie bugetara premiata, dar care lor le-ar putea aduce, inaintea darurilor promise, multe neplaceri.

    Tratatul de la Maastricht si intreg procesul ce a dus la nasterea UE, desi dominate in esenta de catre „cei trei mari", au ilustrat o anumita timiditate in exhibarea puterii. Din ce in ce mai mult, in ultimii cinci-sase ani ai constructiei europene, asistam la revenirea spectaculoasa a resurselor de putere economica ale statelor, ca argumente decisive, si la evidentierea tot mai clara a unei traiectorii ce duce la hegemonia germana.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    De ce s-a scumpit masiv energia?

    Alexandru LĂZESCU

    De ce s-a scumpit masiv energia?

    Între factorii cei mai importanţi sunt politicile „Green Deal” ale UE, decizii care din raţiuni ideologice, au promovat abordări nerealiste care ignoră realitatea de pe teren.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Un punct de vedere cu desăvârşire orb

    Nichita DANILOV

    Un punct de vedere cu desăvârşire orb

    Unele edificii sunt înălţate numai din scaune. În faţa scaunelor se întind nesfârşite alei, străjuite de statui ascunse printre arbori. În centrul oraşului sunt mai multe fântâni arteziene, din care nu ţâşneşte însă apa, ci timp. Oraşul a fost ridicat în plin deşert. Ţâşneşte în schimb nisip şi din când în când, spre seară, sânge în şuvoaie. Singurul locuitor al oraşului este în acelaşi timp rege, judecător, călău, victimă şi mulţime. În oraşul cu un singur locuitor „timpul are o singură secundă” şi „de fiecare acoperiş atârnă câte un deget murdar”.

    Septembrie indiano-amnăşan

    Michael ASTNER

    Septembrie indiano-amnăşan

    Păzind cazanul în liniştea amiezii, auzi din când în când căzând câte o nucă ori pe stradă trecând - urcând, coborând - o maşină.

    Macro-buzunăreala „liberalizată”

    Nicolae CREŢU

    Macro-buzunăreala „liberalizată”

    Din toate câte bântuie acum în ale noastre media, din România, nu serialul rivalităţii Cîţu vs. Orban pentru şefia PNL, nici „bâlciul” şi pantomima „moţiunilor” de ce (n)zură şi criza guvernării, nu ele sunt cele care îi îngrijorează pe cei mai mulţi oameni ai ţării, încă trăitori între hotarele ei. Şi nici cifrele în creştere ale „valului” Covid-Delta, nici măcar ele, nu îngrijorează, ba chiar să sperie de-a dreptul, atât cât o fac ştirile şi aşteptările privind facturile la electricitate şi gaz sau eliminarea subvenţiei pentru încălzire, tot perspective „luminoase”, cum se vede.

    pulspulspuls

    O mare dilemă a Iaşului înaintea congresului liberal: Orban, Cîţu sau coviduţu’?

    O mare dilemă a Iaşului înaintea congresului liberal: Orban, Cîţu sau coviduţu’?

    Apropo de congresul liberal cu alegeri de lider care bate la uşă, ce va fi de azi egzact într-o săptămână, cică printre unii liberalii mai vechi se vorbeşte că jocurile ar fi deja făcute, iar Cîţu ar avea deja cam două treimi din voturi de partea lui.

    Caricatura zilei

    Iohannis și Golful

    Editia PDF

    Bancul zilei

    - Ioane, ce tot strâmbi din nas la sarmalele mele? Nu sunt bune? - Ba da, Marie, sunt bune, dar toti ceilalti din sala de (...)

    Parteneri

    Alte publicatii

      Intrebarea zilei

      Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.