Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Traian T. Cosovei - 'baiatul batrin'

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +
    Ultima mea intilnire cu poetul Traian T. Cosovei a avut loc pe bulevardul Magheru, in preajma Hotelului Intercontinental Bucuresti. Iesisem tocmai de la Tirgul de carte "Bookarest", cotisem pe linga Inter si cascam ochii la vitrine. Bucurestiul ma atrage, ma face sa inteleg altfel pulsul lumii contemporane. Pierzindu-ma in multime, ma simt mai liber, mai putin inhibat decit intr-un oras de provincie, unde din zece trecatori te stiu patru. Preumblindu-ma pe bulevard, savuram cu nesat aceasta libertate iluzorie pe care ti-o da anonimatul… Bucuria mi-a fost insa de scurta durata, caci, iata, nici dupa cinci minute de "singuratate colectiva", am vazut inaintind spre mine o silueta cunoscuta: era Traian T. Cosovei. Parasise si el tirgul de carte, fusese pe terasa "La Motoare" si acum se indrepta spre muzeu.
    Poetul m-a salutat cu gratie, indreptindu-si ochelarii (de cal troian) si m-a intrebat, absent, cit mai zabovesc in capitala. Plecam chiar in ziua aceea. Ii parea rau. Ar fi vrut sa mai stam de vorba, la una mica. L-am intrebat cum ii mai merg treburile. Treburile ii mergeau bine. Tocmai ii aparuse o noua carte, "Vinatoare de capete". Duminica urma sa aiba loc lansarea. Ma invita sa vin sa-l ascult. In rest? Scrisese o carte de proza impreuna cu sotia lui. Era fericit. L-am intrebat daca mai sta la aceeasi adresa. Sigur ca da. Sta tot acolo. In acelasi bloc. Telefonul era cumva schimbat? Nu, de ce? Ii telefonasem de citeva ori, dar de fiecare data a raspuns altcineva. Nu, numarul e acelasi. Dar, dupa cum se stie, telefoanele din Romania functioneaza anapoda. Il cauti pe Georgescu si raspunde Ionescu. Si viceversa. Ca in Caragiale. Tara de papugii, zise poetul. Daca am treaba cu el, il pot gasi dimineata si seara. Mie cum imi mergeau treburile? Tot bine. Ce faceam? Haladuiam prin Bucuresti. Am fost la tirg? Am fost: prea multa lume, si prea mare caldura. Ca intr-un acvariu lipsit de apa. Deschizi gura si vorbesti. Nimeni nu te asculta. Fiecare vorbeste in legea lui. Singurul element comun e setea. Care leaga cititorii si autorii. Cartile par si ele a pluti deasupra unui desert de capete si de guri care rasufla. Sint asemenea unor pesti aruncati pe uscat. Nimeni nu mai citeste nimic. Nimeni nu mai cumpara nimic. Cam asta-i. Asa este, spuse poetul, oarecum absent. Se gindea, probabil, la viitoarea lui carte. "Nichita, adauga el, ai sa-mi dai cinjdemii, mi s-a uscat gitlejul si as vrea sa beau o bere rece…". "Cu mare placere". Acesta era micul tribut pe care-l cerea capitala. Uneori tributul platit la Iasi era mult mai mare…
    Ii priveam silueta firava cum se indeparteaza pe bulevard si o senzatie stranie puse stapinire pe mine. Ma intilnisem totusi cu un poet. Cu un poet pe care-l admiram si de care, nu stiu de ce, ma simteam apropiat sufleteste. De ce nu puteam comunica decit la un mod superficial? In fond, ce ne-am fi putut spune?! Privindu-i din urma silueta fumeginda prin multimea grabita, mi-au venit in memorie versurile: "Navigator solitar cu luneta, cap, compas si sextant? Ma pierduse pina la urma in universul bufant". Acest univers bufant ma inghitea acum si pe mine.
    Ceva mai tirziu, am ajuns si eu pe terasa Muzeului Literaturii. O lume agitata, iesita parca din paginile unor romane avangardiste, discutind cite-n luna si-n stele, se adapostea de arsita verii sub umbrele colorate, intinse la umbra celor citiva salcimi prafuiti ce strajuiau gradina. Se bea bere, se mincau mititei, alune si se punea la punct destinul literaturii romane. L-am cautat cu privirea pe autorul "Ninsorii electrice". Traian T. Cosovei nu se (mai) afla acolo. Isi facuse plinul si plecase acasa. Sau poate bintuia acum pe la o alta circiuma. M-am asezat la o masa intr-un colt mai retras si mi-am comandat o halba. Cum achizitionasem de la libraria muzeului citeva carti de poezie aparute la Editura "Axa", am scos din geanta volumul de versuri al lui Traian T. Cosovei, "Patineaza sau crapa", si primul poem care mi-a cazut sub ochi (oare intimplator?) a fost acesta: "Cele o mie de usi s-au inchis/ in urma lor o tacere de fier s-a asternut peste lucruri,/ cele o mie de ferestre s-au stins/ - in orbitele lor goale o tacere grea a deschis ochii si a privit adinc in mine.// O mie de usi s-au inchis, o mie de ferestre s-au stins./ Pe masa hirtia se innegreste incet - pe masa tot mai cenusie,/ cu litere tot mai mici e scrisa tacerea pina la capat. / Mina mea rosie se scufunda incet in tacerea ei muta.// Nescris a ramas obrazul care se lipeste de geam,/ - nerostita dureros -/ nescrisi ochii, nerostit trupul indepartat in oglinzi./ O mie de usi s-au inchis - in tacerea de dincolo sclipesc o mie de ochi.//Mina se scufunda in tacerea lor muta./ Pe care vintul o spulbera prin incapere."
    Generatia optzeci a intrat pe scena literaturii romane odata cu volumul "Ninsoarea electrica" al lui Traian T. Cosovei, publicat in 1979. Poetul fusese primul din generatia sa care sparsese zidul cenzurii ceausiste, devenita din ce in ce mai aberanta. De atunci au trecut mai bine de doua decenii. Poezia lui Traian T. Cosovei s-a decantat in tot acest timp. A capatat un alt "luciu", o alta "greutate". Multiplele experiente literare, dar si existentiale si-au pus amprenta asupra metaforei sale. Acum il intereseaza mai mult fondul decit forma. Poetul scrie azi altfel decit in anii optzeci. Entuziasmul a disparut. Verbul sau nu mai are forta exploziva pe care a avut-o la inceput. Citindu-i versurile, simti gustul singuratatii si al deziluziei "baiatului batrin": "cei din camera de altaturi au adormit demult./ In sfirsit, piinea, cutitul sint si ele pe masa./ Pentru ei as putea sa deschid robinetele casei". Totul e pustiu in jur. Universul familiar din jur nu mai are semnificatie. Nici dragostea, nici copilaria nu mai pot fi retraite cu bucurie si seninatate: "oricum, nimeni nu va sti niciodata nimic./ …/ Pe zid sint urmele adinci ale celui care s-a tirit inaintea mea la fereastra:/ daca dai tencuiala la o parte, mai poti gasi semnele lui de adio".
    In aceste semne de adio descifram destinul unei intregi generatii, al unei generatii care nu-si gaseste locul in societatea contemporana. "Dar n-am fost eu cel care pleaca, nu eu/ nu eu am asezat acolo piinea, cutitul./ N-am stins chibritul, n-am intrebat:/ Eu in locul cui am trait?"
    Pentru Traian T. Cosovei poezia este singurul scop si singurul mijloc de supravietuire.

    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Pavel LUCESCU

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

    opinii

    Distrugerea statuilor

    Alexandru CĂLINESCU

    Distrugerea statuilor

    Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    pr. Constantin STURZU

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    pulspulspuls

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri