Spre sfirsitul Evului Mediu, breslele reunite din Basel, Elvetia, inaintau o petitie consiliului orasenesc, in care deplingeau faptul ca "un neinstruit ia locurile de munca a 16 maistri". Nu era vorba de pila cuiva, nici de cine stie ce geniu nativ, care prin inteligenta-i demoniaca ar fi pus in umbra sirguinta corecta, dar terna a altora; breslasii acuzau doar tehnologizarea prea brusca a procesului de productie. "Neinstruitul" era un razboi de tesut semi-automat.
Anul 2003 pare sa fi regasit Romania in aceeasi situatie in care o lasase Evul Mediu. Doar decorul s-a schimbat. In rest, aceeasi discrepanta fata de lumea civilizata: acolo bogatie, aici saracie; acolo initiativa, aici letargie; la ei productivitate, la noi 16 neinstruiti iau locul de munca al unui specialist. De ce n-a fost in stare societatea romaneasca, in atitea secole, sa inregistreze decit schimbari de conjunctura, nu si de structura? Raspunsul s-ar putea afla mai curind in zona etnologicului, decit in cea a politicului. Spunea doar Thoma din Aquino ca omul este mai curind o vietuitoare de familie, decit una politica, a cetatii. Doar asa intelegi de ce doctrina PSD nu are nici cel mai modest impact la grosul populatiei, care e mult mai sensibila la micii si berea oferite de un baron sau un tatuc local la diverse ocazii, fie ca e vorba de onomastica sa, fie ca i-a avortat pisica. Poporul se simte pur si simplu mai bine in compania "tatucii", cu care isi poate da ghionturi sau la care se poate strimba, decit in preajma ideologului, caruia nu-i intelege cuvintele. De-aici nevoia unui status quo intre politic si etnologic. Liderii nationali ai PSD au inteles foarte bine ca trebuie sa accepte cumetriile de la baza, altminteri pozitia lor dominanta risca sa se subrezeasca. Aerul de mischinarie care pluteste in Romania profunda e inspirat, prin urmare, si la Cotroceni, si in Palatul Victoria. Dar fenomenul nu atinge doar politica romaneasca.
Recenta initiativa a Forumului Academic Roman, de primenire a invatamintului superior romanesc, nu face decit sa atace, printre altele, "cumetriile" din universitati si institute de cercetare. Deja scandalul nepotismului facuse valuri in presa. (Din pacate, doar valuri.) Acum, membrii FAR au inaintat o serie coerenta de propuneri ce se cer adoptate de urgenta, daca invatamintul romanesc tine, cit de cit, la calitate. Spre exemplu, introducerea votului universal pentru investirea in functii de reprezentare universitara. E o cerinta minimala care tine de normalitate si de transparenta procesului decizional, tipica democratiilor avansate. Nu e si cazul Romaniei. La noi, o astfel de propunere e de natura sa nasca nu doar suspiciuni, ci dusmanii de-a binelea. Cum, cind senatul Universitatii "Al.I. Cuza" din Iasi tocmai facuse un generos pas inapoi inspre trecutul "glorios" prin votarea catedrei pe viata - mentinind confuzia istorica, instituita de comunisti, intre catedra profesorala si manageriatul unei specializari, intre epistema si administratie -, tocmai acum si-a gasit FAR sa vina cu propuneri revolutionare? Membrii FAR ar fi trebuit sa plece bine urechea la mesajul senatorial, conform caruia progresul stiintific nu e posibil decit prin extinctia biologica a unei generatii… Ar fi inteles ca e cazul sa stea cu botul pe labe doar citeva… decenii in plus, pina cind se vor fi eliberat respectivele scaune. Nu a facut-o si e normal ca propunerile sale sa fie intimpinate cu dezaprobare.
Tot de transparenta era vorba si in cererea de demisie a tuturor comisiilor din cadrul diverselor consilii nationale ale Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tehnologiei. Ocuparea pozitiilor intr-un astfel de consiliu prin concurs public si pe o perioada limitata ar fi limpezit, desigur, multe necunoscute din finantarile privilegiate ale proiectelor de cercetare, ar fi stopat, poate, hemoragia fondurilor publice, ar fi ingradit coruptia de la toate nivelele invatamintului romanesc. Dar nu e prea mult dintr-o data? Unde sint deceniile petrecute de tineri in starting block-urile carierei academice, unde e freamatul adolescentin descompus de asteptarea zadarnica, unde e greabanul caznit de umilinta al tinarului purtator de geanta diplomat - a sefului? Membrii FAR cer transparenta, dar transparenta nu e inscrisa in codul etnologic al romanimii, care e guvernata de micro-cnezate, cumetrii si gasti. Ceea ce se invoca prin cuvintul atit de la moda nu e decit un recent import occidental.
Doar pentru metabolizarea conceptului, societatea romaneasca ar avea nevoie de citeva decenii bune in care tipul de relatii interumane sa se schimbe radical. Daca se vor schimba. Darmite pentru instituirea unei practici curente a transparentei… Caci, pina una-alta, transparenta romaneasca, desi prezenta pe buzele tuturor, este doar efectul nedorit al unei occidentalizari bruste, fortate. Ea naste o reticenta la fel de mare precum industrializarea fortata odinioara, ea stimuleaza doar reactia irationala a gastilor de putere, tot astfel cum motoarele cu aburi stirneau reactia ostila a proletarilor trecuti in somaj. La urma urmei, nici transparenta nu e altceva decit o masinarie infernala de raspindit aburi. In ochii credulilor.
Gabriel H. DECUBLE