12.10.2006
AUTOR: Alexandru CALINESCU
Cum A fost sau n-a fost? a inceput sa ruleze la Iasi exact in urma cu o saptamina, rindurile ce urmeaza nu mai pot fi o invitatie adresata spectatorilor potentiali (dar, cine stie?, poate ca filmul va fi reluat; merita cu prisosinta). Am citit insa, si m-am bucurat, o foarte buna cronica, semnata Catalina Ioancea, in "Opinia studenteasca". Mi s-a spus, apoi, ca in sala s-au aflat, de regula, multi tineri, ceea ce e iarasi un semn reconfortant. Ca sa nu mai lungesc preambulul, voi spune - fara cea mai mica ezitare - ca am vazut un film exceptional care impune, indiscutabil, un mare regizor.
Ar trebui sa incep cu: actiunea filmului se petrece la ..., numai ca sint obligat sa precizez de indata ca Porumboiu dinamiteaza ideea insasi de actiune. Asadar: actiunea filmului se petrece la Vaslui, unde animatorului unui post TV local ii vine in minte sa faca o emisiune despre cele intimplate pe 22 decembrie in oras. Sintem la multi ani dupa "evenimente", dar, bineinteles, subiectul ramine fierbinte. Invitati in studio sint un profesor de istorie, alcoolic cu state vechi si un pensionar ajuns pe platou mai mult din intimplare, cunoscut in urbe ca un foarte constiincios "interpret" al lui Mos Craciun (mai precis, al lui Mos Gerila). Aproape jumatate din film are drept cadru studioul (o simpla camera, fireste); de fapt, este filmat, in timp real, talk-show-ul cu pricina (performanta tehnica a regizorului este aici extraordinara, mai ales ca totul se vede prin intermediul camerei TV din platou). A fost sau n-a fost revolutie la Vaslui, aceasta e intrebarea pe care o propune mediatorul, stabilind drept criteriu prezenta multimii in fata comitetului judetean PCR: daca oamenii au venit acolo inainte de ora 1208, cind Ceausescu a fugit cu elicopterul de pe acoperisul CC-ului, a fost Revolutie, daca nu, nu. Profesorul de istorie pretinde ca se gasea la locul cu pricina si ca a strigat "Jos dictatura" cu vreo doua ore inainte, alaturi de citiva prieteni ce nu pot depune insa marturie (doi sint morti, al treilea e in Canada). Intervin, cu telefoane, telespectatorii si lucrurile se complica. In ceea ce-l priveste pe pensionar, el nu-si aminteste decit doua lucruri: ca in 22 decembrie sparsese un geam de la Gradina Botanica si furase niste magnolii sa i le ofere sotiei, precum si faptul ca Ceausescu promisese 100 de lei fiecarui om al muncii, iar asta ii daduse sperante lui "nea Piscoci" (asa ii spune toata lumea) ca va merge intr-o zi la mare, cu sotia.
Iata-ma pe o pista total gresita. Filmul acesta nu se povesteste. El ramine in memoria telespectatorului prin secventele (multe) de un comic devastator, prin detaliile de o percutanta ce nu da niciodata gres, prin autenticitatea ireprosabila a replicilor, prin veridicitatea tipologiei umane. Dau, la intimplare (stiind totodata, ca las la o parte o multime de alte secvente la fel de puternice si de suculente), citeva exemple. Cei trei tineri care admira o masina hiper-luxoasa, nou-nouta, comenteaza "dotarile", iar in spate se vad zidurile leproase, mizerabile ale unui bloc vasluian (blocurile ceausiste din Vaslui au fost si ramin niste monumente ale hidoseniei si niste simboluri ale mizeriei vietii comunitare). Fanfara Rotaria, cu un june solist ajuns (maimutarind ce a vazut si el la TV) virtuoz al ritmurilor latino. Moderatorul (interpretat de Teodor Corban - toti actorii sint impecabili) strabatind orasul pustiu (in fapt, invirtindu-se in cerc) la volanul unui antic dar impozant Mercedes second-hand (ce zic, mai degraba fourth sau fifth-hand). Fostul securist, transformat in prosper om de afaceri, intervenind in emisiune plin de sine, cu un discurs casant ce nu admite replica, precizind ca el, in fapt, a lucrat "ca si contabil" in Securitate. Moderatorul care isi incepe emisiunea cu "citate" (clisee arhicunoscute) din ... Platon si Heraclit. Se crede ziarist suta la suta si face o criza de nervi cind i se aminteste ca a fost, inainte de '89, ... textilist. Postura teapana si superioara pe care o adopta nea Piscoci (Mircea Andreescu) care, in realitate, se plictiseste crunt, omorindu-si timpul cu confectionarea de barcute din hirtie. Chinezul (chinez pur singe) care tine "un butic" unde se gasesc de toate, care il imprumuta cu bani pe profesorul alcoolic si care e singurul ce ii ia apararea (fapt pentru care este aprig mustruluit, servindu-i-se si un plin de indignare discurs pe tema "tara geme de straini"). Naturaletea cu care participantii la emisiune reiau cliseul mediatic "aici, in spatele nostru" (in spate e un panou mare cu fotografia Consiliului Judetean si a pietei din fata; statuia lui Stefan cel Mare nu se vede, pentru ca moderatorul e asezat exact in dreptul ei). Obstinatia irationala cu care profesorul betiv (Ion Sapdaru) continua sa pretinda ca "a fost" in piata inainte de 1208 (e drept, ceasul de pe turnul Consiliului n-a dat niciodata ora exacta, mecanismul fiind dereglat de la inceput). Vocea, de o blindete si de o vibratie tulburatoare a Cocai Bloos, amintind, in trecere, ca a avut un fiu care a murit in decembrie 1989 la Otopeni.
Si cind stii ca regizorul e neverosimil de tinar, nu poti decit sa omagiezi o data in plus talentul sau si siguranta, de profesionist versat, cu care a construit acest film admirabil.
Ma incearca insa un gind. Exista oare (si) la Vaslui o Asociatie a revolutionarilor cu certificat? Teama mi-e ca da.