anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

sambata, 11.07.2020

Un tricou cu Guillermo Farinas

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

      Decizia Parlamentului European de a acorda Premiul Saharov pentru Liberatea de Gindire pe anul 2010 disidentului cubanez Guillermo Farinas merita salutata de toti europenii. In Est, ea ar trebui sa beneficieze de un sprijin semnificativ din partea acelora care - indiferent daca au fost sau nu victime directe ale abuzurilor fostelor regimuri comuniste - apreciaza ca problematica drepturilor omului nu si-a pierdut nimic din actualitate dupa 1989. 

    Asadar, iata ca desi raporturile interstatale tind sa fie dominate de un realism adesea cinic, exista institutii importante care isi exprima simbolic atasamentul fata de principii si valori. In ceea ce priveste Cuba, optiunea PE este cu atit mai semnificativa, cu cit in presa internationala - inclusiv in urma dezvaluirilor WikiLeaks - s-a vorbit despre tendinta tot mai pronuntata a sefilor de state si guverne din Occident de a nu mai aborda problematica drepturilor omului in relatiile bilaterale cu regimul Raul Castro, din dorinta de a nu dauna sanselor companiilor nationale ce fac deja sau doresc sa initieze afaceri in Cuba.

    Pina intr-un punct, precautia guvernelor nationale trebuie inteleasa. In momentul de fata, Cuba pare o tara capabila de evolutie. Partenerii Americii recunosc, in marea lor majoritate, ca mentinerea "blocadei" politice si economice este contraproductiva. Si in Statele Unite, inclusiv in mediile influente politic ale emigratiei cubaneze, exista o dezbatere pe tema nevoii unei noi abordari, care sa incurajeze liberalizarea regimului de la Havana. Insa o  politica veche de jumatate de secol se schimba greu.

    Dezghetul din relatiile oficiale, atita cit exista, nu trebuie sa-i impiedice pe liderii de opinie europeni sa atraga atentia asupra faptului ca in Cuba continua sa fie incalcate drepturile fundamentale. Decizia asa-numitei  Conferinte a Presedintilor, formata din presedintele PE si sefii grupurilor politice, nu avea cum sa nu fie una politica, intemeiata in ultima instanta pe ponderea numerica. Insa PE a actionat in primul rind in numele societatii civile atunci cind a nominalizat candidatii la Premiul Saharov (cu totii merituosi) si a dat satisfactie unui segment important al ei, acordindu-i premiul lui Farinas.

    Popularii si conservatorii au pledat in favoarea disidentului cubanez, extrema stinga s-a opus vehement, iar unii socialisti au criticat atentia exagerata acordata in ultimul deceniu Cubei, prin comparatie cu alte tari si regiuni unde se comit abuzuri. Intr-adevar, in 2002 distinctia i-a revenit lui Oswaldo Jose Paya Sardinas, initiatorul unui plan de schimbare politica numit "Proiectul Varela", dupa numele unui cleric cubanez - ulterior stabilit in SUA - implicat in lupta pentru independenta si pentru reforme sociale, in prima jumatate a secolului al XIX-lea. Trei ani mai tirziu, a fost acordat gruparii "Doamnele in Alb", constituita in jurul unui nucleu format din sotiile unor opozanti inchisi.

    Poate ca aceste trei premii in mai putin de un deceniu provoaca un anumit inconfort celor care ar dori ca Premiul Saharov sa parcurga o arie geografica si tematica mai larga. Au existat in trecut si laureati, si alte nominalizari care ar reflecta perfect aceste exigente. Cu totii merita recunoastere si respect, insa trebuie sa pornim de la premisa ca Premiul Saharov ilustreaza cu precadere experienta europeana si traumele europene - iar dictatura comunista a fost o astfel  de trauma.

    Astfel ca omagierea disidentilor de astazi din Cuba sau din China are aceeasi legitimitate, din punct de vedere al valorilor liberal-democratice europene, cu denuntarea abuzurilor impotriva opozitiei politice din Rusia sau Belarus. Primele doua sint tari non-europene care, dincolo de diferentele imense din punct de vedere economic, social sau cultural, se aseamana prin aceea ca Partidul Comunist isi mentine monopolul puterii politice. Ultimele doua sint regimuri postcomuniste afundate tot mai mult in autoritarism, inclusiv prin valorificarea rezervelor combinate de brutalitate si populism mostenite de la fosta URSS.

    Toate aceste consideratii colaterale nu trebuie sa afecteze respectul pentru Guillermo Fariñas, atit ca exponent al fenomenului mai amplu al disidentei cubaneze, cit si - pur si simplu - ca persoana. Psiholog de formatie, el a parcurs initial un traseu ce parea sa-i promita onoruri importante in cadrul regimului: a luptat si a fost ranit la inceputul anilor 1980 in Angola, unde fortele cubaneze exportau revolutia socialista, iar mai tirziu a facut studii militare in URSS, pentru ca in 1993 sa devina lider al sindicatului (oficial) din sectorul de sanatate. Despartirea sa de sistem s-a produs in momentul in care Fariñas a denuntat coruptia si si-a asumat mai apoi cauza libertatii de expresie - inclusiv prin crearea agentiei de presa neoficiale Cubanacán Press, care informeaza cu precadere despre activitatile militantilor pentru drepturile omului si despre persecutiile la care sint supusi. Toate acestea l-au facut sa petreaca aproape unsprezece ani in detentie, iar regimul de la Havana l-a inclus pe lista celor mai periculosi adversari, constant atacati de propaganda oficiala.

    Si ajungem astfel la necesara paralela cu China si cu laureatul Premiului Nobel pentru Pace din acest an, Liu Xiaobo. In prezent Fariñas nu este inchis, dar nu i s-a acordat viza pentru a merge la Strasbourg. Asemeni ceremoniei din 10 decembrie de la Oslo, si la Strasbourg, cinci zile mai tirziu, a existat un scaun gol. Ni se reaminteste, daca mai era nevoie, ca regimul invaluit in fum de trabuc si ritmuri de salsa, pe care atitia europeni l-au indragit de-a lungul deceniilor, ramine o dictatura. Ceea ce e valabil si pentru ruda sa din Extremul Orient, posesoare de zgirie-nori si trenuri de foarte mare viteza.

    Oricum, stie cineva de unde s-ar putea cumpara un tricou cu Guillermo Farinas?


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Binele propriu şi răul altora

    Nicolae GRECU

    Binele propriu şi răul altora

    La fel ca predecesoarea sa de acum 46 de ani, Politehnica actuală nu vrea degringolada unei glorii de altădată, ci propria-i salvare.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

    Eugen MUNTEANU

    Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

    Autorul continuă relatarea, începută în episodul trecut, a unui eveniment istoric unic, la care a avut şansa să participe, ca martor: luarea cu asalt, de către manifestanţi, a sediului central al Securităţii din fosta Germanie comunistă (RDG).

    Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

    pr. Constantin STURZU

    Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

    Poate un creştin, în lume fiind, să ajungă la măsura sfinţeniei? Desigur, nimic nu-l împiedică. Mărturie ne sunt sinaxarele şi nu numai. Dar cineva care trăieşte în păcate grele poate săvârşi fapte comparabile cu cele ale unui pustnic care trăieşte în rugăciune şi în asceză aspră? Greu de închipuit aşa ceva. 

    Nostalgii

    Alexandru CĂLINESCU

    Nostalgii

    Toată zona - cartierul se numeşte La Goutte d Or - e de altfel multietnică. E aglomeraţie şi pe trotuare, şi pe stradă. Când ajung la Barbès autobuzele se târâie, se produc ambuteiaje îngrozitoare, rişti - dacă mergi la Gara de Nord - să pierzi trenul. Întreg cartierul rămâne o enclavă, musulmană şi africană, în plin Paris. O enclavă care avea, în Tati, un punct de reper...

    pulspulspuls

    Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

    Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

    Pentru că ieri am rămas restanţi în ce priveşte votul din forul de conducere al filialei în privinţa desemnării noului candidat la premărie, în persoana madamei cu Camelii, haideţi să vă amărâm olecuţă sâmbăta de dimineaţă cu chestiuni sălcii ale politichiei. 

    Caricatura zilei

    Probleme între frați

    Editia PDF

    Bancul zilei

    Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

    Linkuri

    Alte ziare locale

      Intrebarea zilei

      Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.