Zulueta oboseste repede. Ochii mari, cu un
alb imaculat, te sfredelesc parca ?n ad?ncul
sufletului. Povesteste ?ncet si se straduieste sa
pronunte corect cuvintele ?n spaniola. Uita uneori
si atunci intervin ferm.
- Nu mai s?nt "f?foro", domnule.
- Ce ai spus?
- Nu mai s?nt "f?foro"’.
Nu ?nteleg si atunci ?mi arata o cutie de
chibrituri.
- Aa, "f?sforos".
- S?, "f?foro".
Cum spuneam, Zulueta are o istorie a ei, cu
putine bucurii si cu multe necazuri. Interesant
este ca ea admite bucuriile, at?tea c?te au fost,
ca si necazurile, cu o naturalete dezarmanta.
Cu o oarece m?ndrie, vorbeste de familia ei
cu mult respect si chiar veneratie.
- Tata facea parte din societatea secreta
Abaku?. Societatea are temple si le foloseste
pentru ritualuri si initieri. A fost creata spre
sf?rsitul secolului XVII de catre oameni din Sud-
Estul Nigeriei.
- Adusi ca sclavi...
Se rusineaza putin si continua, trec?nd peste
lipsa mea de tact.
- Acesti oameni erau puternici si au fost adusi
aici sa lucreze ?n porturile Havanei, Matanzas si
C?rademas. Aici s-au si grupat, ca sa adune
bani pentru a rascumpara sclavi. Era un fel de
franc-masonerie si este activa si acum...
- Stai putin, mi-ai spus ca are temple aceasta
societate secreta. Este cumva o secta
religioasa?
- Da, dualism religios, ?n fapt. S?nt catolici,
dar venereaza sfintii, idolii stramosilor nostri.
Africanii au avut ?ntodeauna nevoie sa venereze
divinitatile lor, la fel de mult cum o faceti
dumneavoastra, catolicii.
- Ortodocsii ...
- Nu-i totuna?
- Pai... cam nu...
- Care-i diferenta?
- Pai, noi, cei de religie ortodoxa... pe c?nd cei
de religie catolica... h?m, cum sa-ti spun? Nu-i
chiar totuna. Noi cu icoanele si ei cu statuile...
- Dar s?nt icoane si ?n catedralele catolice...
- Pai cam s?nt... dar... Asculta, Zulueta, ?nt?i
zi-mi despre tine si apoi... h?...
- Preotul, intermediarul ?ntre divinitati si
oameni, este babalao. El ?i initiaza pe
credinciosi. Ziua initierii este considerata ziua de
nastere. Anual trebuie facute ofrande lui Ochun,
sf?nta care te protejeaza si te ghideaza ?n viata.
- Si babalao asta este ascultat de toti?
- Este foarte cult, rugaciunile le face ?n limba
yoruba. El face preziceri citind ?n nucile de
cocos si ?n conturul fumului de tigara.
- Dar tie, Zulueta, nu ti-a prezis... asta, cum ?i
spune...
- Babalao...
- Da, domnul Babalao ce ti-a prezis?
- Fireste, mi-a prezis totul. Stiu si c?nd am sa
mor. Eram atunci cam de 17 ani si... tare
frumoasa. Toti ?ntorceau capul dupa mine si ma
p?s?iau.
- Ce faceau?
- Ma p?s?iau, adica, daca treceam pe l?nga ei,
faceau p?s, p?s...
- Ma rog, si ce ti-a spus asta, babalao?
- Mi-a spus ca daca duhul rau da peste mine,
n-o sa ma casatoresc si o sa am un copil din flori.
Dar spre bat?nete o sa traiesc bine, ?ngrijita de
nepoti.
Zulueta scoate o poza splendida, cu o fetita
mulatra de o frumusete ?nduiosatoare.
- Nepoata mea, spune ea m?ndra.
- O, este o dulce, este minunata, sa mi-o
aduci s-o vad.
- N-o pot trezi asa de dimineata. Poate
s?mbata...
- Sigur, c?nd o sa poti. Si, spune, cum a fost
duhul rau si daca chiar a dat peste tine?
- A dat, domnule. Eram saraci si multe fete de
conditia mea se ?mbracau frumos, traiau bine,
daca aveau prieteni printre turisti. ?n general,
erau pensionari foatre generosi si, uneori, le
trimeteau bani, chiar c?te un an, doi. Adica lunar.
Eu nu ma puteam apropia de batr?ni, nu-mi era
sc?rba, dar ?l vedeam ?n ei pe bunicul dinspre
mama. Ma jenam si c?nd ma atingeau putin
?ncepeam sa pl?ng.
- Norocul tau, Zulueta. Te protejai ?ntr-un fel...
- Dar ar fi fost preferabil. Eu m-am ?ndragostit
de Domenique, un francez care a stat ?n port trei
luni. Era frumos, delicat si... sarac. Adica nu
prea avea bani.
Zulueta priveste ?n gol. ?n acel moment o
fereastra se deschide ?n amintirile sale si prin ea
vede timpurile de atunci.
Tacerea devine jenanta si eu ma feresc s-o
trezesc, s-o aduc la realitate. O las sa revada
durerile si placerile care stau ascunse ?n acest
suflet chinuit. ?si revine ?ntr-un t?rziu si reia
absenta naratiunea.
- Avea o camera ?ntr-un amar?t de hotel pe
Malec?n, aproape de hotelul El Presidente.
Ardea s?ngele ?n mine. El nu vroia sa mearga
mai departe, stia ca nu o sa ne mai vedem. Era
at?t de delicat si frumos. Eu am ?nceput sa ma
dezbrac singura, apoi l-am ajutat pe el.
Tac, pur si simplu s?nt surprins si uluit. Nu
respir. Ea continua.
- Dupa, a ?nceput sa pl?nga, spun?nd ?ntr-una:
"ce-am facut, o, Doamne?". Am ?nceput si eu sa
pl?ng. Dar nu-mi parea rau. Eram fericita si-mi
asumam consecintele...
Se lasa o tacere grea, chiar apasatoare,
jenanta. Nu scot o vorba mult timp. Apoi rup
vraja, aproape brutal.
- N-ai mai avut vesti de la el?
- O, ba, da. Zilnic, ?n fiecare ora Domenique
era ?n mine. Apoi cu mine.
Scoate o fotografie cu un pusti mulatru,
dragalas si grasuliu.
- El este Domenique al meu. Acum este
medic si nepotica este de la el. Alt copil nu mai
am.
- Dar, Zulueta, nu l-ai mai cautat dupa aceea?
- La ce bun? Sa-l ?mpart pe Domenique al
meu cu Domenique al meu?
- Nu ?nteleg.
- Pai, Domenique din tinerete s-a transformat
?n Domenique al meu, mi-a spus-o babalao...
Continua. Duhul rau ma b?ntuia noptile, c?nd
simteam ca s?ngele fiebe, si muscam perna plina
de lacrimi... Sf?nta Ochun m-a ocrotit si ghidat,
?nsa...
Iese din birou si eu ram?n uluit de ce oameni
naste Africa.
Acesti oameni care ?si accepta resemnati
soarta.
C?nd revine, o ?ntreb neutru.
- As putea sa-l ?nt?lnesc pe domnul acesta
babalao?
- Sigur, o sa vorbesc cu el.
Constantin SIMIRAD