Spovedania Diavolului pocait
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

sambata, 24.07.2021

Spovedania Diavolului pocait

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +
    Sta la prezidiu in sala de conferinte a clubului Sidex, inconjurat de profesori universitari si actori de seama. Are o basculanta de emotii, e clar pentru toata lumea ca se simte stingher, ca nu este obisnuit sa pozeze intr-o astfel de postura. Mai tot timpul sta cu privirea atintita in podeaua salii, de parc-ar fi interogat la Politie. A uitat sa se descheie la sacou, iar gulerul hainei i s-a ridicat pina la urechi. Nu se incadreaza deloc in "decor". Umerii lati si palmele cit paleta de tenis il fac sa arate ca o bruta, iar pe linga el ceilalti par niste pitici. Iar acesti pitici, intelectuali de marca, participa la lansarea cartii lui. A lui Vasile Tofan. Poate ca gindul asta il face sa fie asa de inhibat. Nici el nu si-ar fi inchipuit acum zece ani ca intr-o buna zi va scoate o carte. Tofan ala, care era necoplanar cu literatura, sa scrie? Acelasi Tofan care ani de zile a fost spaima cartierului Katanga (n.r. - Micro 40), care era in stare sa curenteze cu o directa de dreapta pe oricine se dadea rotund in fata lui, sa devina, desigur, pastrind proportiile, scriitor? Da, pare a-si zice el in gind, acel Tofan a reusit aceasta performanta. Dupa ce o viata a fost un golan 100%, un afemeiat notoriu si un caftangiu pe masura, dupa ce a facut pirnaie la nemti pentru spargeri de magazine de bijuterii, Vasile Tofan s-a cumintit subit, culmea chiar la tuhaus, l-a gasit pe Dumnezeu - cum spune el, s-a pocait - cum spun ceilalti. S-a hotarit sa-si puna viata pe hirtie, sa povesteasca aventurile prin care a trecut, gloria si deznadejdea unui fost vicecampion national de box. O poveste adevarata pe care nu numai ca a sigilat-o intre copertile cartii sale - "Am fost orb, si acum vad", dar o si impartaseste detinutilor, in calitate de misionar al unei fundatii agreata de Ministerul de Justitie.
    Atunci
    Vasile Tofan are 34 de ani si o viata amestecata prin toata lumea si cu toate pacatele. In cartier, baietii nu l-au uitat. Ar fi si greu, pentru ca "Animalul", cum era poreclit Tofan pe timpuri, si-a trecut numele la loc de cinste in istoria de strada a "Patruzeciului" (n.r. -Micro 40). Fostii golanasi, acum oameni la casa lor, isi amintesc si acum de vremurile "bune", cind erau la catarma cu Vasile si impreuna faceau legea in cartier. La inceputul anilor '90, fetele serioase fugeau de Tofan de rupeau pamintul. Se ascundeau, de frica sa nu fie luate cu japca, sa nu fie batjocorite, asa cum auzisera pe la colturi. In schimb, bagaboantele isi dadeau ochii peste cap si clipeau cu viteza luminii din genele date la greu cu smacuri ieftine. Il placeau pentru ca avea bani si faima de smecher. In plus, era un munte de om. Era si normal sa aiba un fizic de invidiat, din moment ce se apucase de box inca din clasa a sasea. In cartea in care-si povesteste cu lux de amanunte viata, Tofan recunoaste ca s-a apucat de box pentru ca minca bataie la scoala. Se saturase sa ia suturi in fund de la colegii mai mari, sa se duca tot timpul la fratii lui mai mari sa cerseasca protectie. La trei ani dupa ce a dat prima oara cu pumnul in sacul de nisip, pustiul Tofan a ajuns in lotul national de juniori. A plecat intr-un turneu in Gemania cu titanii de acum, Vrancisc Vastag si Mihai Leu, insa sejurul s-a terminat prost pentru el. Nu pentru ca adversarii sai au maturat podeaua cu el, ci pentru ca a fost prins in timp ce fura adidasi dintr-un magazin. Toti piticii din lot ciordisera din shop-uri, dar el a fost singurul care a cazut in plasa politailor germani. De unde sa stie Tofan, un baiat dintr-o familie nevoiasa ca, disperati de hoarda romana, nemtii au bagat in magazin mai multe camere de supraveghere.
    Faptele de vitejie comise in Germania l-au indepartat pe tinarul boxer galatean din lumea sportiva pe o perioada de doi ani. S-a pus problema ca el sa fie suspendat pe viata, responsabilii cu ciocanitul la Securitate si secretarii de partid considerind ca a facut de ris socialismul infloritor peste hotare, dar in cele din urma a beneficat de circumstante atenuante. Tofan a continuat sa se antreneze, iar dupa ce si-a ispasit pedeapsa a revenit in ring ca o tornada. La seniori. Un eveniment petrecut in primavara lui '92 avea insa sa-i schimbe viata "Animalului". A mers la Campionatele Nationale, iar pina in finala i-a rupt pe toti. In ultimul act a boxat cu Vasile Damian de la Dinamo Bucuresti, campionul en-titre. Tofan era mult mai mare decit adversarul sau (1,94 si vreo 115 kg), basca era adeptul unei lupte inteligente. Cu alte cuvinte, se batea cu cap, nu ca ciobanii. Partida a fost transmisa in direct si la televiziune, asa ca toata lumea a vazut cine a fost mai bun, povesteste Tofan in carte. El a fost mai bun, l-a desfigurat pe Damian si a punctat ca ursul. Dar a pierdut. Jocurile erau facute, cistigatorul a fost stabilit la o cafea de smecherii din sportul cu manusi.
    Biblia
    Infringerea l-a nenorocit psihic. S-a apucat si mai abitir de golaneala. Se razbuna pe oricine si orice. Pe viata lui. Nu mai stia ce-i aia casa, isi insela nevasta cu pitipoance, isi pierdea noptile prin baruri cu fauna lumii interlope. Despre cafturi, nu mai stie cite a facut, ci doar ca n-a iesit niciodata sifonat. Disperat de viata, Tofan a plecat in '93 in Germania, ca sa faca bani adevarati in boxul profesionist. Cel putin asa i-a promis un individ stabilit la nemti. Aiurea, acesta avea nevoie de Tofan ca sa sparga magazine. Era mare, avea tupeu, stia sa dea bine cu pumnul, adica era cel mai potrivit pentru a da bufuri. Dupa doua spargeri, in Bremen si Wolfsburg, de unde impreuna cu un alt tip, italian get-beget, a reusit sa sustraga bijuterii in valoare de peste 200.000 de marci, Tofan a cazut la puscarie. A primit patru ani de detentie.
    Nevasta-sa, Mirela, era disperata, nu mai stia nimic de el. In cartier se zvonea ca Vasile a omorit un neamt si a primit 20 de ani de puscarie. A batut-o gindul sa divorteze. Dupa ce timp de noua luni n-a stiut nimic despre sotul ei, Mirela a primit un telefon. Tofan a recunoscut ca de fapt s-a ocupat de jafuri, ca a acceptat de buna voie sa devina un infractor, un "timplar" la nemti, cum se spunea in cartier despre cei care dadeau la timpla germanilor. In pirnaie - viata ca la motel, se destainuie fostul boxer. Mincare cum nici la mama acasa nu gasea si gardieni bine crescuti. Era totusi in detentie. S-a gindit nopti in sir la ce facuse, la faptul ca putea sa fie ucis in timpul jafurilor, se simtea vinovat pentru faptele comise. Acasa lasase o nevasta pe care nu de putine ori o amenintase ca-i ia gitul daca il paraseste si un copilas care nici nu stia cum arata tata. In Germania, la puscarie, l-a gasit pe Dumnezeu. Un alt detinut, tot roman ca si el, i-a dat intr-o zi o Biblie. A luat-o incet, a citit cu atentie. La inceput nu i-a placut, a ajuns la concluzia ca Dumnezeu este rau. Apoi a discutat cu omul care i-a aratat o cale mai buna in viata si a inceput sa-l priveasca altfel pe Dumnezeu. "Era singura mea sansa", spune Tofan in carte. Era un om pierdut, daca ar fi continuat cariera de infractor, acum ori ar fi zacut pe viata intr-o puscarie de maxima siguranta, ori "respira" la doi metri sub pamint.
    Dupa doi ani si jumatate de detentie, Tofan a revenit acasa. Cu doar 1.400 de marci in buzunar, bani obtinuti de pe urma faptului ca a iesit la munca in puscarie. Vestea ca "Animalul" s-a intors, a rascolit cartierul Micro 40. Problema era ca din Germania se intorsese doar Tofan. "Animalul" ramasese acolo. Inchis. Intr-o celula. Cel mai probabil, pe viata. Vasile era alt om. Schimbat cu 180 de grade. Nu mai injura, nu mai ridica pumnul, vorbea cu smerenie despre Dumnezeu. Nu putini au fost cei care au crezut despre el ca s-a timpit. Ca a innebunit de-a binelea. I-au spalat creierul lui Tofan, altfel nu se explica, birfeau baietasii de cartier. Pina si nevasta lui a fost suspicioasa. Nu stia ce sa mai creada. S-a maritat cu un barbat, iar acum s-a trezit ca traieste cu altul. Nu-i displacea ideea ca sotul ei a devenit om corect si blajin, dar se intreba in sinea ei, daca minunea va tine mai mult de trei zile. A tinut, iata, si se pare ca va tine inca mult timp. Tofan spune ca pina atunci cind va fi chemat de Dumnezeu in Imparatia Sa.
    Acum
    Vasile Tofan este acum un om obisnuit. Nu mai saluta cu "bafta, mosule!" sau "hai sa traiesti, jmechere!", ci cu "pace, frate!". De aproximativ sase ani merge la Biserica Baptista de pe B-dul George Cosbuc. Este baptist, dar spune ca nu conteaza lucrul asta. Inainte de toate este slujitor al lui Dumnezeu. Are o viata de familie reusita. A mai facut un copil, cine stie, este posibil sa mai proiecteze inca unul, asta bineinteles, "daca o vrea Dumnezeu". La cartea in care-si povesteste viata, din care noi doar am facut un foarte mic rezumat, Tofan a lucrat aproape un an. A scris cum s-a priceput el, cu cuvintele unui om simplu care n-a studiat la Oxford. Poate ca acest lucru da un farmec aparte cartii, poate ca asta face ca povestea sa fie credibila in proportie de 101%. Simbata la prinz, intr-un cadru cit de cit select, la club Sidex, Vasile Tofan si-a lansat cartea "Am fost orb, si acum vad", scoasa la editura "Pompidu", in prezenta unor intelectuali de marca din oras si nu numai.
    Partea interesanta este ca toate veniturile provenite din vinzarea cartii, care costa 40.000 de lei, vor fi folosite de autorul Vasile Tofan pentru a ajuta la reintegrarea detinitilor in societate. El are deja doi ani de cind bate la picior penitenciarele din Galati si Braila si vorbeste cu puscariasii, in calitate de misionar al unei fundatii acreditate de Ministerul de Justitie. Tofan povesteste pirnaiasilor ca si el a fost ca ei, ca a spart magazine, ca a trait ca si cum stia ca in 24 de ore urma sa moara. Incearca sa-i aduca pe calea cea buna, sa-i determine sa nu mai greseasca. In spiciul sau, Vasile Tofan nu aminteste o data ca este baptist, pentru ca ar putea fi acuzat de prozelitism. "E mai bine asa, nu are importanta la ce biserica merg eu. Daca macar doi-trei detinuti accepta sa abandoneze viata care au dus-o pina acum si sa se intoarca cu fata la Dumnezeu, inseamna ca am reusit sa fac ceva. Ca n-am pierdut timpul de pomana. Pina acum am avut succes, semn ca detinutii ma asculta", a precizat Vasile Tofan imediat dupa lansarea cartii sale. (Iulian GROSU)

    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Ce mai rămâne din idealurile olimpice

    Nicolae GRECU

    Ce mai rămâne din idealurile olimpice

    O mega-competiţie internaţională cu sportivi aleşi pe sprânceană, pe baza unor calificări la sânge şi în urma căreia cel mai bun trebuie să câştige cel mai mult.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Seimeni (XIII). Ucenicia în meşteşugul pescuitului cu undiţa (4)

    Eugen MUNTEANU

    Seimeni (XIII). Ucenicia în meşteşugul pescuitului cu undiţa (4)

    Autorul continuă evocarea unor ani din anotimpul paradisiac al copilăriei şi adolescenţei petrecute pe malurile Dunării.

    A fi creştin ieri şi azi

    pr. Constantin STURZU

    A fi creştin ieri şi azi

    În viaţă experimentăm mult şi, cel mai adesea, ne alegem cu un gust amar, cu un gol în suflet. Chiar şi când suntem curioşi să aflăm cât mai multe dintr-un domeniu sau altul, ajungem la concluzia că toată ştiinţa noastră nu valorează, în faţa morţii, nici cât o ceapă degerată. Ba chiar şi când avem curiozitatea de a interacţiona cu anumite persoane, riscăm uneori prin a sfârşi dezamăgiţi.

    Libertatea, statul şi politica prudenţei: o pledoarie modestă

    Ioan STANOMIR

    Libertatea, statul şi politica prudenţei: o pledoarie modestă

    Ceea ce criza sanitară a impus, în mod dramatic şi poate ireversibil, este politica fricii. Creşterea fără precedent a controlului statal, invadarea unor teritorii care păreau până atunci de neatins, vocaţia domesticirii cetăţenilor, toate acestea sunt simptomele răului pe care administrarea pandemiei l-a născut în societăţile noastre. Liberul-arbitru şi drepturile constituţionale au fost constant şi agresiv erodate. Frica, iar nu prudenţa, a dominat.

    pulspulspuls

    Noi tabere la liberali: bam-bam! Iaşul pare acum chiar pe lângă

    PULS

    Noi tabere la liberali: bam-bam! Iaşul pare acum chiar pe lângă

    Când credeau şi liberalii noştri de la Iaşi că măcar pe jumate tot or să fie în tabăra câştigătoare, căci oricum jumatea lui Muraru merge cu Cîţu, iar jumatea lui Alexe se duce cu Orban, hop că dinspre Bucureşti vin veşti care răstoarnă toată calimera de la Iaşi.

    Caricatura zilei

    Răzbunarea lui Bill

    Editia PDF

    Bancul zilei

    De acum, la internarea în spital pacientii sunt obligati sa aiba: extinctor, trusa de prim ajutor si lanterna (...)

    Parteneri

    Alte publicatii

      Intrebarea zilei

      Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.