Enurezis este termenul medical pentru accidentele diurne sau nocturne (incontinenta urinara) ale copilului mai mare de 5-6 ani. Majoritatea copiilor se pot mentine uscati pe durata noptii pina la 3-5 ani.

„Desi parintii unui copil cu enurezis sint ingrijorati, in 90% din cazuri nu exista probleme fiziologice. 15% dintre copiii cu virste cuprinse intre 4-12 ani continua sa ude patul noaptea; frecventa este mai mare printre baieti. Problema poate persista la circa 3% din cazuri peste 15 ani. Enurezisul nu este insa o boala, ci un simptom, care de cele mai multe ori e cauzat de dezvoltarea mai lenta a controlului vezicii urinare. Multi dintre copiii cu enurezis au un somn profund. Enurezisul nu este o problema de comportament, copiii nu fac pe ei in mod intentionat", explica prof. dr. Ovidiu Brumariu, seful Clinicii de Nefrologie din cadrul Spitalului de Copii „Sf. Maria" Iasi.

Stres emotional

Enurezisul este de 2 tipuri: nocturn - accidentele au loc noaptea, in pat, si diurn - accidentele au loc de-a lungul zilei. Enurezisul nocturn este si el de doua feluri: primar - atunci cind copilul nu si-a dezvoltat niciodata complet un control asupra vezicii urinare pe timpul noptii; secundar - atunci cind copilul uda accidental patul pe timpul noptii dupa ce a reusit sa aiba control asupra vezicii urinare pentru 6 sau mai multe luni.

„Acest enurezis secundar este de obicei asociat cu o perioada de stres emotional cauzat de nasterea unui frate/unei surori sau de problemele aparute la scoala. Uneori, enurezisul secundar poate fi un semnal de alarma in cazul unei anomalii fiziologice. Pentru a lua in considerare existenta enurezisului nocturn, trebuie sa existe cel putin doua accidente pe luna la copiii intre 3-6 ani si cel putin un accident pe luna la cei peste 6 ani. Somnambulismul insoteste uneori aceste accidente nocturne", mentioneaza prof. dr. Ovidiu Brumariu.

Acesta explica de ce apare enurezisul nocturn: in vezica urinara se stringe urina; la un moment dat insa, cind aceasta se umple, centrii nervosi de la nivelul peretelui trimit mesaje la creier, care spun ca este necesara golirea. Chiar in cazul in care copilul doarme si creierul nu receptioneaza mesajul, vezica urinara tot se va goli.

Diagnostic

Parintii ingrijorati de copilul care se uda accidental pot consulta medicul de familie/pediatrul. Medicul va dori sa afle mai intii care este rutina copilului de folosire a toaletei pe timpul zilei si noptii. Apoi va face o examinarea fizica generala si va recomanda analiza de laborator a urinei. Desi majoritatea copiilor care uda patul sint sanatosi, medicul va exclude mai intii posibilitatea unor probleme la nivelul tractului urinar si vezicii urinare.

De asemenea, medicul va intreba probabil cum decurg lucrurile pentru copil acasa si la scoala. Medicul va pune intrebari legate de viata de familie deoarece tratamentul poate depinde de schimbarile care au loc acasa.

„Intotdeauna trebuie exclusa o cauza organica care ar favoriza aparitia emisiilor involuntare de urina: in primul rind, o malformatie a aparatului urinar sau o afectiune renala (de exemplu, infectie de tract urinar, obstructie de cai urinare, malformatie renala etc.); malformatii la nivelul coloanei vertebrale lombare; diabet zaharat si diabet insipid in care exista atit ingestie exagerata de apa, cit si eliminare de urina in cantitate importanta; epilepsia in care o criza epileptica neobservata de parinti ar putea fi insotita de emisie involuntara de urina; este cazul crizelor din timpul noptii la un pacient nediagnosticat cu boala convulsivanta", spune prof. dr. Brumariu.

Tratamente recomandate

Majoritatea copiilor depasesc perioada accidentelor nocturne fara tratament, iar decizia in cazul stabilirii acestuia se face numai de comun acord cu medicul. Exista 2 tipuri de tratament: prin terapie psihologica si cu ajutorul medicamentelor. Terapia psihologica il ajuta pe copil sa inteleaga cum sa evite sa ude patul noaptea si acesta include mai multe optiuni.

Masuri care pot ajuta

* restrictia de lichide cu 2 ore inainte de culcare;

* folosirea unui sistem de alarma cind patul se uda - il va determina pe copil sa raspunda la timp senzatiei de urinare pe timpul noptii (metoda se poate aplica dupa 6-7 ani, cind copilul intelege ca are o problema, este eficace in 70% din cazuri si trebuie folosita cel putin inca 3-4 saptamini dupa ce copilul nu-si mai uda patul); 

* incurajarea copilului sa se pastreze uscat - prin laude sincere sau prin oferirea unor premii pentru noptile fara accidente; 

* schimbarea asternutului de catre copil, atunci cind il uda; 

* antrenamentul vezicii urinare - copilul sa exerseze sa-si tina urina pentru un timp din ce in ce mai indelungat.

* obligatia de a urina inainte de culcare si la o ora jumatate dupa ce copilul a adormit, moment in care va fi trezit pentru a constientiza actul mictiunii; 

* recompensele: copilul isi va face un calendar in care isi va nota succesele si insuccesele, va fi recompensat pentru fiecare succes, dar nu va fi pedepsit pentru insuccese; 

* va trebui sa-si spele lenjeria de pat sau intima pe care a murdarit-o; 

* educatia sfincteriana: este importanta in cazul unei „vezici iritabile" sau cu capacitate mica, copilul va invata sa urineze la intervale regulate in prima zi din jumatate in jumatate de ora, a doua zi din ora in ora, a treia zi la o ora jumatate si astfel treptat sa mictioneze la 3-4 ore.

Medicatie doar la recomandarea medicului

„Tratamentul medicamentos poate fi recomandat de medic in cazul in care copilul are mai mult de 7 ani si daca terapia psihologica nu a dat rezultate. Medicamentele nu sint o metoda de vindecare pentru enurezis, dar copilul care merge intr-o excursie sau doarme peste noapte in alta casa se simte mult mai in siguranta daca le are la indemina. Unele medicamente maresc capacitatea de stocare a urinei la nivelul vezicii urinare, altele ajuta rinichii sa produca mai putina urina.

Dintre medicamentele recomandate pentru tratamentul enurezisului fac parte: desmopresina (sub forma de tablete sau spray nazal, eficace pe termen scurt, ajuta copilul sa produca mai putina urina, se administreaza inainte de culcare, are putine efecte secundare); imipramina (folosita ca antidepresant la adulti, imbunatateste functionarea vezicii urinare, dar nu se ia mai mult de trei luni, efectele secundare includ modificari de comportament si poate fi fatal in cazul supradozarii); oxibutinina (recomandata mai ales in cazul enurezisului diurn, cind vezica urinara se contracta chiar daca nu este plina).

Subliniez inca o data ca aceste medicamente pot fi administrare numai in urma unui control si la sfatul medicului. Tratarea enurezisului se poate face si prin combinarea terapiei psihologice cu medicamentele, de multe ori aceasta dind mai usor rezultate pozitive decit terapia singura", subliniaza prof. dr. Ovidiu Brumariu.

Cauzele enurezisului

Cauzele enurezisului sint inca necunoscute, dar exista anumiti factori despre care se stie ca pot determina aparitia acestuia:

* volumul vezicii urinare - enurezisul poate aparea la cei cu vezica mica; 

* mostenirea genetica - copiii parintilor care au udat patul in copilarie tind sa aiba aceeasi problema la rindul lor; 

* infectii - aparitia unei infectii localizate la nivelul rinichilor sau vezicii urinare poate duce la enurezis; 

* constipatia - aceasta poate duce la pierderea de urina; 

* hormonul antidiuretic - copiii care uda patul pot avea un nivel scazut din acest hormon, care afecteaza cantitatea de urina produsa - in acest caz se produce mai multa pe durata noptii decit ar fi normal; 

* intirzierea in crestere si dezvoltare - sistemul nervos la unii copii este inca imatur ca sa poata raspunde la comenzile vezicii pline; 

* somn greu - desi medicii nu-l considera un factor, in unele cazuri poate juca un rol important; 

* dieta - produsele lactate, citricele, ciocolata si in general alimentele bogate in zahar sau coloranti sint iritante; 

* factorii psihologici si sociali - de cele mai multe ori cauzele aparitiei enurezisului nu sint legate de problemele emotionale; si totusi, o parte din copiii care uda patul tind sa fie mai sensibili si mai putin increzatori in ei insisi decit ceilalti.

Fara critici sau pedepse 

Parintii trebuie sa discute deschis cu copilul cind acesta isi uda asternutul noaptea sau face pe el ziua, dupa o anumita virsta. Trebuie sa-l asigurati ca nu este bolnav si aceasta problema se poate rezolva. Laudati toate semnele de imbunatatire si toate eforturile copilului de a scapa de ea. Nu il acuzati, nu il criticati sau pedepsiti si nu-i vorbiti urit atunci cind copilul continua sa se ude accidental.