Pe straduta Dumbrava Rosie, situata undeva in apropierea Gradinii Botanice, citeva case luxoase se insiruiesc de-a lungul drumului de asfalt. Gradinile frumos amenajate si locuintele ce valoreaza zeci de mii de dolari iti dau impresia unui cartier rezidential, ferit de agitatia nebuneasca a orasului. Numai o bucata de teren de marimea unui teren de handbal pare lasata de izbeliste. Nici macar un latrat de ciine nu tulbura linistea gardianului pus sa pazeasca doua - trei constructii cit niste magazii. Iarba tunsa scurt, aleile maturate si ordinea aproape cazona arata ca dincolo de grilajul gardului ce imprejmuieste bucata de pamint se ascund lucruri interzise ochilor curiosi ai lumii de afara. "Minunea" se ascunde la 12 metri sub pamint. Adapostul subteran construit in 1956 a fost sapat cu gindul sa-i fereasca pe mai marii judetului Iasi de amenintarea bombelor atomice americane. O groapa care are suprafata ceva mai mare decit a unui apartament cu patru camere si adinca de aproape 15 - 20 de metri a fost scobita in pamint pentru a se incepe constructia buncarului. Zidurile de beton, groase de 75 de centimetri, s-au ridicat dupa ce fundatia a fost imprejmuita cu tot felul de nisipuri menite sa reduca zguduirile unei explozii. Pe timpul construirii adapostului s-a renuntat la ideea de a ridica un buncar anti-atomic si nu s-a mai pus "camasa" groasa de plumb ce ar fi trebuit sa tina piept radiatiilor radioactive. Cei care au avut privilegiul sa intre in "culcusul" pregatit pentru fostii stabi comunisti spun ca inauntru se gasesc toate cele necesare supravietuirii pe vreme de razboi sau cataclism.
Cum arata "cazemata" subterana
"O scara cu multe trepte coboara sub pamint pina ajungi la doua holuri lungi. Acolo sint vreo patru camere dotate cu mese, paturi, harti militare si tot ce trebuie pentru un centru judetean de comanda, in caz ca se declanseaza starea de necesitate" , ne-a povestit unul dintre iesenii care au vazut pe viu cum arata adapostul subteran. Acesta a adaugat ca "hotelul" din pamint are toate utilitatile necesare supravietuirii: toalete, apa curenta, mobilier. Un generator de curent patroneaza peste toata instalatia electrica a "cazematei" de sub pamint. Sistemele de filtrare a aerului sint ingrijite sa asigure non stop primenirea oxigenului din camere, in cazul unor atacuri cu arme chimice. Legaturile nevazute cu lumea de afara sint formate din citeva linii telefonice subterane ce se unesc in camera de comanda, iar statia radio si un mic studio de televiziune sint pregatite pentru transmiterea comunicatelor importante pentru populatie.
"Capii" administratiei si economiei judetene au culcusul pregatit
In prezent, adapostul subteran se afla in grija Inspectoratului de Protectie Civila (IPC) a judetului Iasi. Nimeni nu are voie sa intre in el decit cu aprobare de la Bucuresti. In caz ca se declanseaza un razboi, adapostul ascuns la 12 metri adincime va fi locuit de citiva sefi cu functii inalte in administratia si economia locala. "In punctul de comanda vor intra persoanele care fac parte din Comisia pentru Protectie Civila a judetului, adica prefectul si subprefectul, directorii unitatilor economice de importanta stategica pentru economia judetului, precum Romtelecom-ul. In schimb, primarul Iasului si ceilalti factori de decizie de la nivelul municipiului nu au un centru de comanda, intrucit prin '95 - '96 a fost distrus adapostul de sub spitalul "Parhon" cind s-a construit aripa noua" , ne-a declarat ofiterul de serviciu de la IPC.
Sefii din Primarie si peste 80% dintre ieseni nu au ascunzatoare
Capitanul Dan Iamandi, ofiterul insarcinat cu protectia civila a iesenilor a afirmat ca primarul, viceprimarul si sefii regiilor autonome vor trebui sa gaseasca o solutie pentru amenajarea unui astfel de adapost strategic in care sa se refugieze la nevoie. In cazul unui bombardament sau al unui dezastru chimic provocat de o explozie la o fabrica mare - numai 14% din populatia orasului va putea sa-si salveze pielea refugiindu-se intr-un subsol de bloc. Numai aproximativ 70 din cele 150 de adaposturi antiaeriene sint pregatite pentru cazurile de urgenta, restul necesitind reparatii de ordinul miliardelor. "Nu sint bani. In cazul unui razboi, de exemplu, in 30 de zile se vor face adaposturi pentru toti locuitorii. Insa o explozie la «Antibiotice», Doamne fereste, ne-ar putea lua pe toti prin surprindere iar dezastrul chimic i-ar afecta pe foarte multi" , a comentat cpt. Iamandi. (Ioan MILICA)