Inventatorul Romener-ului isi cumpara propriul medicament de la farmacie
Daca cineva l-ar obliga s-o ia de la capat, probabil ca ar face-o fara nici o ezitare. Ani intregi, zi de zi, in laborator. Pentru profesorul Corneliu Oniscu, de la Facultatea de Chimie Industriala, acum in virsta de 67 de ani, aceasta a fost prima lui casa, de care nu s-a mai despartit niciodata dupa ce a descoperit "Romener"-ul. Multi dintre romani cunosc probabil aceasta denumire din farmacii, putini stiu insa ca acesta este singurul produs "de conceptie" 100% romaneasca. In 1977, cind "a dat lovitura" cu descoperirea acestuia, era deja de citiva ani conferentiar la Institutul Politehnic si nici nu visa ca ecuatiile sale vor da un asemenea rezultat. "«Romener»-ul, sau clorhidratul de meclosulfonat, a fost al doilea produs dintr-o serie intreaga studiata de mine, din clasa acizilor clorfenoxiacetici sulfonamidati. A fost gindit pentru a avea o actiune energizanta, dupa ce - impreuna cu Dumitru Dobrescu, farmacologul din Bucuresti cu care lucram - ne-am uitat ce produse sint active pe plan mondial", spune prof.dr. Corneliu Oniscu.
"Daca Stolojan ar fi luat Romener, cu siguranta s-ar fi simtit mai bine"
Rezultatele obtinute in laborator i-a depasit insa cu mult asteptarile. In urma testarilor farmacologice, preclinice si clinice s-a dovedit ca "Romener"-ul este nu doar un energizant eficient, ci si un medicament antidepresiv si anticonvulsivant. "Este un produs de sinteza, deci nu creeaza dependenta. In plus, nu este deloc toxic, in timpul experimentelor acest lucru fiind dovedit prin dozele foarte mari date sobolanilor, de pina la cinci grame pe kilogram-corp, si care nu au avut nici un fel de urmari", sustine prof.dr. Corneliu Oniscu. O alta calitate importanta a medicamentului inventat de acesta este aceea ca nu are efecte secundare identificate pina in prezent. Unul dintre primii pacienti pe care a fost testat clinic acest medicament a fost chiar fiul profesorului. "Prin '88-'89 era in testare clinica, iar baiatul meu era student la Medicina. Facea zece zile tratament cu «Romener» si avea performante deosebite in sesiune: putea sta fara sa oboseasca deloc cite patru, cinci ore la birou invatind", povesteste Oniscu, convins chiar ca medicamentul pe care l-a inventat "poate schimba gindirea". "Un bolnav puternic depresiv are sentimentul de inutilitate sociala, ce poate merge pina la suicid. Facind tratament cu acest produs, astfel de persoane se reechilibreaza", face reclama propriului produs profesorul Oniscu, care considera ca inclusiv lui Theodor Stolojan i-ar fi prins bine sa ia "Romener". "Cu siguranta s-ar fi simtit mai bine", spune acesta. Dealtfel, efectele pozitive ale "Romener"-ului au fost testate cu mult inainte de a se gasi in farmacii. In perioada comunista, cind era trimis pentru diverse aprobari la Comisia de Avizare a Medicamentului, "Romener"-ul circula "pe sub mina". "Nu primeam niciodata la timp aprobarile si atunci sunam si intrebam ce s-a intimplat. Mi se raspundea ca nu ajunsese la Bucuresti. Dupa aceea am aflat ca a fost folosit inclusiv de un colonel de Securitate", povesteste Oniscu.
Inventatorul a primit opt salarii medii pe economie
Reteta e simpla: se cumpara un flacon cu 100 de drajeuri - care costa doar 76.000 de lei -, se iau cite trei pe zi si se asteapta rezultatele. "Nu este indicat sa se ia dupa ora 18,00, caci poate da o stare euforica", avertizeaza inventatorul. Desi este foarte cunoscut si foarte bine vindut in ultimii ani in farmacii, "Romener"-ul nu aduce nici un beneficiu celui care l-a inventat. Medicamentul se afla pe piata din 1995, fiind produs de intreprinderea bucuresteana "Sintofarm", insa drepturi de autor a primit doar pentru doi ani, in 1996 si 1997. "In primul an am primit 15.000 de lei, echivalentul a trei salarii medii pe economie, iar in al doilea an 25.000 de lei, echivalentul a cinci salarii", spune Oniscu. Potrivit Legii inventiilor, acesta ar fi trebuit sa primeasca in continuare cite 20% din profitul obtinut de producator. "In Romania, din pacate, profitul se scoate din creion si poate fi zero, in multe cazuri. Ori, in mod normal, cel care detine licenta pentru un produs ar trebui sa primeasca o cota parte din vinzarile reale", crede Corneliu Oniscu, care a denumit el insusi medicamentul. "Intrucit este singurul produs al carui principiu activ este creatia cercetarii romanesti, am tinut sa dau aceasta denumire de «Energizant romanesc» sau «Romener». Am avut mare noroc ca am reusit sa finalizam cercetarile cu foarte putini bani. In lume nu mai exista in acest moment decit 10-12 firme de medicamente care produc produse originale: cercetarea este foarte scumpa si nimeni nu se incumeta sa o faca pentru ca fiecare etapa este eliminatorie", spune profesorul Corneliu Oniscu, cel care cumpara Romener-ul, ca orice doritor al medicamentului, de la farmacie. Pe linga "Romener", acesta a mai inventat ASFAC 4 (sau biostimulator BCO 4, denumirea completa fiind "Biostimulator Corneliu Oniscu"). Produs de "Chimcomplex Borzesti", acesta este considerat un ierbicid foarte performant, folosindu-se doar cite 20 de grame de produs la un hectar. In cazul sfeclei de zahar, sustine inventatorul, s-a constatat o crestere a productiei de zahar de pina la 30%.
Inventatoarea parfumului Epocii Ceausescu
Fiind "facultatea-gigant" a Iasului, mult privilegiata de Elena Ceausescu, dupa cum sustin unele voci, Chimia Industriala avea inainte de 1989 o adevarata armata de cercetatori. Aici s-a dezvoltat singura sectie de Celuloza si hirtie din tara si tot aici s-a format o "scoala" de Ingineria substantelor organice si de Inginerie biochimica. De asemenea, Iasul se poate lauda acum cu singura facultate din Romania la care se preda cursul de Tehnologia produselor cosmetice. Titulara este conf.dr. Ecaterina Merica, cea care, daca ar fi trait in Franta ar fi lucrat poate pentru celebrele firme pariziene Guerlain sau Givenchy. In anii '70, cind "conducerea de partid si de stat" a lansat o noua politica privind "integrarea cercetarii in productie", s-a purces la impartirea la nivel national a numeroase teme de cercetare. Scopul, transformat in timp intr-o adevarata lozinca, era acela de a elimina importurile. In acest sens, tinarei cercetatoare Ecaterina Merica, ca si altor colegi ai sai, i s-a incredintat atunci sarcina de a descoperi o noua tehnologie de obtinere a unui parfum de sinteza care sa imite moscul natural. "In acel moment se produceau doar in China si in Germania, la firma «Haarman Reimer»", precizeaza conf.dr. Ecaterina Merica. Mobilizarea "de la centru" a dat roade, cercetatorii ieseni obtinind patru produse de sinteza prin metode originale: mosc xilene, mosc ambrette, mosc cetona si mosc thibetin. In toamna anului 1989, cind Revolutia era pe cale de a izbucni, produsele au fost experimentate la "Azomures". Desi s-a demonstrat ca ar putea fi produse cu succes in industrie, moscurile inventate la Iasi n-au mai ajuns niciodata sa fie folosite de "Guerlain" sau "Shalimar", firme ce au facut "cariera" in special prin parfumurile cu aceasta nota. "Desi exista baza tehnologica, este nevoie de aparatura foarte performanta", explica Merica, care alaturi de colegii sai a finalizat cercetarile si pentru difenilmetan, un parfum ce imita mirosul de flori de portocal si care poate fi utilizat si ca lichid de racire la reactoarele nucleare.
Zece masini Dacia
In stare intermediara se aflau in 1989 cercetarile pentru doi antioxidanti de sinteza (BHA si BHT), ce ar fi urmat sa fie folositi pentru produsele alimentare, respectiv cele cosmetice. Regretul de a fi muncit degeaba a fost atenuat totusi prin sinceritatea cu care iesenii au fost inca de la inceput avertizati de Bucuresti. "Ca orice ieseni care se respecta, noi am ajuns la spartul tirgului, cum se spune, la impartirea temelor de cercetare. Din start ni s-a zis la ICCP (n.r. Institutul Chimic de Cercetare si Proiectare) ca sint cercetari nerentabile. Oricum, aproape tot ce se facea in acea vreme echivala cu a muta banii dintr-un buzunar in altul", spune cercetatoarea. Dupa inca un deceniu si jumatate de munca in facultate, aceasta se gindeste ca ceva tot a ramas din munca sa si a colegilor: doar din banii primiti in 1978 pentru cercetarile cu pricina s-au primit in facultate 675.000 de lei (echivalentul a aproape zece masini Dacia), bani cu care au fost dotate mai multe laboratoare. "Desi exista un regret ca aceste tehnologii aplicabile in industrie nu au fost folosite niciodata, am sentimentul ca mi-am facut datoria", spune si conf.dr. Camelia Soldea, titulara brevetului pentru unul dintre moscuri.
Moscul, parfumul caselor regale si al Iosefinei Bonaparte
"Moscurile de sinteza sint niste substante solide, cu miros foarte puternic, care inlocuieste in parfumuri moscul natural. Acesta din urma se extrage din glanda unui cerb ce traieste in platourile inalte din Tibet si care acum este supus unei vinatori de contrabanda", explica conf.dr. Ecaterina Merica. Substanta care se extrage din glanda cerbului - glanda situata in zona organelor genitale si care se extrage doar prin sacrificarea animalului - mai este cunoscuta si sub denumirea de "parfum regal". In vechime acesta era folosit doar de catre nobili, pentru aceasta fiind recunoscuta in mod deosebit Iosefina, sotia lui Napoleon. Pentru a scapa de mirosul de mosc pe care nu-l mai suporta, se spune ca Napoleon a dispus la un moment dat redecorarea intregului palat in care locuia.
Cicatrolul minune
Dupa "Romener", "Cicatrolul" este un alt medicament rezultat al cercetarii stiintifice de la Iasi. El a fost inventat de regretatul medic Nicolae Oita, ce a profesat la Spitalul Militar, fiind catalogat ca un adevarat "medicament-minune". Dupa ce pe la mijlocul anilor '70 a avut loc un cumplit accident de munca la Tirgu Mures, Ministerul Sanatatii a dat dispozitie sa se produca in Romania un produs similar cu "Mafenit"-ul, proaspat lansat pe atunci pe piata englezeasca, dupa o formula care era insa descoperita inca din 1935. Pentru sulfametinul argentic (sau sarea de argint), medicul iesean si colaboratorii sai au primit brevet destul de repede, cicatrolul fiind insa o formula "imbunatatita" cu paminturi absorbante, respectiv dolomita. Dintr-un kilogram de substanta, in laboratorul sau de la Spitalul Militar medicul Oita facea, la inceputul anilor '90, cite 600-700 de tuburi de unguent. "Cicatrolul" se vindea atunci ca piinea calda, fiind remarcat in special pentru cicatrizarea arsurilor. Acum produsul este fabricat la "Antibiotice" sub forma unui unguent-gel, ce combate infectia leziunilor cutanate, fiind eficace fata de germenii microbieni care se dezvolta la nivelul arsurilor sau altor plagi. Actioneaza si ca pansament absorbant, favorizind cicatrizarea. Bolnavii cu arsuri, ulcere varicoase, radiodermite, plagi atone, escare, eczeme umede si sicozis al fetei care au folosit "Cicatrolul" au caracterizat medicamentul ca fiind "miraculos", avind in vedere si perioadele-record de vindecare.