Fara flori ambalate fatos, incaltati cu papucii cu care au intrat in vara si imbracati cu uniformele de anul trecut. Asa au intimpinat prima zi de scoala elevii din Cioca-Boca, satul cu nume de porecla. Un sat uitat de lume, in care nu a calcat niciodata in prima zi de scoala vreun conducator de judet. In ultimii ani, nici macar primarul din comuna. Asa s-a intimplat si ieri. Deschiderea noului an scolar a fost lipsita de fastul cu care au fost coplesite scolile din oras. "Mi-as dori si eu sa vina, asa, oficialitatile la mine la scoala", spune Elena Grecu, directoarea scolii din Cioca-Boca.
"Stiu ca aveti multa treaba acasa, dar si scoala este importanta"
"Discursul" de inceput de an scolar a fost tinut de preotul satului, Marius Nica, venit la festivitate cu cizme in picioare, din cauza noroaielor. "Sa va ginditi si la scoala. Stiu ca aveti multa treaba acasa, dar si scoala este importanta. Sa invatati bine", i-a sfatuit pe elevi ieri parintele Nica. Unii dintrei ei, pierduti in cuvintele preotului, se vedeau deja premianti. Macar pentru a primi rechizite noi la anul si tot merita sa invete. "Am luat premiul I anul trecut si acum am primit manuale noi, carti si caiete", spune Cosmin Ailenei. Directoarea scolii tine sa spuna insa ca nu a putut da la toti copiii manuale noi. Iar pachetele cu rechizite nu au fost egale pentru toti. "Am primit si pachete mai golute. Lipsea ba un caiet, ba un pix...", spune directoarea. Cine a descompletat pachetele nu a stiut probabil ca acestea vor ajunge la niste copii care abia daca au avut bani sa-si cumpere o uniforma noua. Cei mai multi dintre ei au venit ieri cu aceiasi papuci cu care au facut si primavara. Pina ieri si-au tinut bine incaltarile intr-un colt al casei, insa in prima zi de cursuri, ca sa nu-si murdareasca prin noroaie papucii, si asa vechi, elevii din Cioca-Boca si-au tras in picioare ciubotele de cauciuc. La intrarea in sala de clasa, elevii se schimbau cu pantofii. "Asa nu murdaresc nici podeaua. Ca nu avem bani sa o raschetam. Parintii elevilor de la noi traiesc din ajutor social si alocatii", spune directoarea Grecu, care se intreaba zimbind amar cum ar putea parintii acestor copii sarmani sa sustina cu bani scoala, asa cum se intimpla la oras. Cele doua invatatoare ale scolii, de altfel si singurele cadre didactice de la Cioca-Boca - Elena Grecu si Fulguta Simota - au fost intimpinate de elevi cu flori proaspat culese din gradina.
"Nimeni nu a auzit de noi"
Invatatoarele nu sint insa pretentioase, pentru ca grijile lor sint altele. Se gindesc ce ar mai putea face pentru scoala. "Creta, de exemplu, o cumparam din buzunarele noastre", spune directoarea. Scoala din Cioca-Boca are doar doua sali de clasa, dintre care una este in renovare. Pe dinafara, cladirea nu arata nicidecum a scoala, ci mai degraba a bordei vechi sau a casa parinteasca. Gardul scolii este si el cocirjat intr-o parte, gata sa cada. "Cind s-a terminat scoala nu era asa, dar cind ies oamenii din barul de alaturi se mai sprijina de gardul nostru si-l strica. Nu stiu ce au cu gardul", povesteste directoarea Grecu. Ieri, in prima zi de scoala, cei 39 elevi care invata in scoala organizata in clase simultane, s-au inghesuit in singura incapere disponibila. "Odaia aceea mica este cancelaria noastra, chipurile", continua directoarea intr-un gest de nemultumire. Si-ar dori ca scoala pe care o conduce de 34 de ani sa fie mai primitoare. Si daca s-ar putea la deschiderea anului scolar sa aiba invitati speciali pe mai marii judetului. "Ei, cine vine aici? Nimeni parca nu a auzit de noi. Pina si inspectorul scolar general, Mihai Dumitriu se indoia ca existam", povesteste directoarea, cum in 1995, actualul sef al ISJ, pe atunci inspector de personal - a venit special la Cioca-Boca, nestiind - sustine ea - ca satul exista cu adevarat. De atunci, Dumitriu nu a mai ajuns la Cioca-Boca. Iar scoala de aici nu s-a mai bucurat de mult timp de atentia Inspectoratului, in afara de controale. "Ar trebui ca ISJ sa ne mai ajute. Bine ca liceele de la oras au mochete peste mochete insa noi abia daca avem un covoras pe jos. Noroc de o fundatie olandeza care ne-a mai trimis banci. Ce sa mai vorbim de sala de sport! Nici in curte nu pot face sportul cu ei", spune cu naduf directoarea.
Brambureala incadrarilor s-a simtit anul acesta pina la Cioca-Boca. Gradinita nu poate functiona nici astazi pentru ca nu a venit nici o educatoare la post. La fel si la limba franceza. Daca elevii de I-IV de la Cioca Boca mai ajung de bine de rau la scoala, mai greu este de fratii lor mai mari, de gimnaziu, care sint nevoiti sa mearga cite 7-8 kilometri pe jos, pina la scoala coordonatoare din Scheia. "Asa mergem si iarna si vara", spune Gabriela Vinache, eleva in clasa a VI-a la scoala din Scheia. (Marinela RATA)