anunturi
grandchef
mineralia
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

Merg 10.000 de kilometri pina la scoala

Reportaj cu elevii care fac naveta pe jos

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Camelia nu a iesit niciodata din comuna in care locuieste. Cu toate acestea, in 4 ani, cit dureaza studiile gimnaziale, ea ar parcurge usor distanta din Romania pina in Franta sau Marea Britanie. Desi e doar un "bot" de fata de clasa a cincea, Camelia merge impreuna cu colegii ei din satul Balusesti pina la Scoala Dagita cite 8 kilometri in cele peste 170 de zile de scoala din an. Asta inseamna peste 5.500 de kilometri, in toti cei patru ani de scoala.

    Si totusi, Camelia este norocoasa. Drumul nu este anevoios, ci "oblu inainte", iar ea sta chiar in marginea satului. Colega ei Alexandra, din clasa a saptea, partenera de drum, locuieste ceva mai departe, la vale de o bisericuta care abia daca poate adaposti 50 de suflete.

    Tot la Scoala Dagita, un elev de clasa a zecea parcurge zilnic mult mai mult, 18 kilometri, ca sa mearga la ore. Satul sau,Tarnita, e ceva mai departe de centrul comunei, iar gimnaziul l-a facut in satul Manastirea, acolo unde este cea de-a doua scoala cu clasele I-VIII din Dagita. Pe linga cei 8 copii din Balusesti si elevul din Tarnita, alti 64 de elevi fac naveta pina la scoala din Dagita, dar cu un microbuz de 18 locuri, nevoit sa faca doua drumuri pentru a-i putea aduce pe elevi, inghesuiti, la scoala.

    Chiar daca numai anul trecut au fost repartizate comunelor iesene 28 de microbuze, in judetul Iasi sute de copii merg in continuare pe jos kilometri intregi ca sa poata invata.

    In unele comune sint masini tip ARO care pun in pericol siguranta copiilor, iar in altele, desi sint microbuze noi, nu are cine sa le conduca. Iata realitatea trista de pe ulitele iesene, unde copiii nu doresc decit sa invete.

    Copii pentru care microbuzul nu opreste niciodata

    "La sapte dimineata facem primul transport si preluam copiii din Piscu Rusului si pe cei din Buzdug, care pina la punctul de intilnire mai parcurg aproximativ 2 kilometri pe jos. Al doilea transport este pentru copiii din satul Zece Prajini", explica directorul Scolii Dagita, Gheorghe Stancu, felul in care a rezolvat in mare parte problema transportului scolar in comuna.

    Microbuzul il are din 2006 si a adunat deja peste 30.000 de kilometri la bord. "Intretinerea este destul de costisitoare, revizia pe care trebuie sa o facem la jumatate de an. In plus, deja am schimbat de trei ori placutele de frina", a mai spus directorul Stancu.

    Comuna Dagita are o populatie scolara mare. La nivelul comunei sint scolarizati nu mai putin de 1.200 de elevi. "Din pacate, avem si copii nevoiti sa vina la scoala pe jos. La scoala de centru avem 9 astfel de elevi", a precizat directorul Stancu.

    Pe Camelia si Alexandra le-am gasit pregatite sa mearga spre casa, asa ca le-am insotit. Ele merg zilnic cite 4 kilometri pina la scoala si tot atit, inapoi, pina acasa. "Ne trezim cam pe la ora 6 si facem pina la scoala intre o ora si o ora jumatate. Cind este vremea foarte urita, stam acasa, iar temele le luam de la colegi. Profesorii ne inteleg", mi-a povestit timida Alexandra Ionita, eleva in clasa a saptea.

    Fata se afla deja la al treilea an in care face naveta. Mai retrasa, Camelia Mardare, din clasa a cincea, este abia la inceput cu naveta. Mai are doi frati mai mici si era obisnuita cu doamna invatatoare din sat si sa-l aiba coleg de clasa pe unul dintre fratii sai, care acum este in clasa a treia.

    "Cu cit mergi mai mult, cu atit ti se pare ca ajungi mai repede"

    Scoala din Balusesti are in acest an scolar doar 15 copii si o singura invatatoare. Invatamintul este de tip simultan, pentru toate clasele primare. Anul viitor, celor 8 elevi din Balusesti care deja invata la scoala de centru li se vor alatura inca 5, care vor absolvi clasa a patra.

    Fetele spun ca drumul nu este unul greu. Pur si simplu, dupa ce ies din satul Dagita, au de mers tot inainte cit vad cu ochii. "Cu cit mergi mai mult pe aceeasi cale, cu atit ti se pare ca ajungi mai repede", au constatat ele.

    Recunosti iazul pe partea dreapta a ulitei, cum iesi din Dagita, apoi aceiasi copaci de o parte si de alta a drumului, pina cind la limita orizontului incepi sa vezi casele. Chiar la intrarea in sat, pe dreapta, sta Camelia. Alexandra mai are ceva de mers. "Intii urc dealul asta si apoi eu stau pe stinga, mai la vale de biserica", imi explica eleva de clasa a saptea.

    Desi mai are un an pina termina gimnaziul, Alexandra se gindeste deja sa se apuce de munca. "As vrea sa-mi gasesc un serviciu, dupa clasa a opta. Matusa mea lucreaza intr-o sera la Brasov, mi-ar placea tare mult sa am grija de flori", viseaza Alexandra, care spune ca nu exista nici un motiv ca parintii ei sa nu o lase sa munceasca alaturi de matusa ei.

    Desi ii plac chimia si muzica, Alexandra nu s-a gindit prea mult daca dupa ce termina gimnaziul ar putea sa isi continue scoala. "Nu stiu", a fost raspunsul ei, desi la Dagita exista posibilitati pentru finalizarea celor 10 clase obligatorii.

    Fara nici un venit, familia Alexandrei traieste din munca cimpului si din gospodaria bogata pe care o are. "Avem multe animale. Tata vrea sa avem cit mai multe animale", spune cu mindrie Alexandra.

    Nici prin cap nu i-a trecut Alexandrei ca ar putea face cumva sa termine un liceu, daramite la Iasi. "Noua ni s-au aprobat doua clase de liceu tehnologic in sat, argumentul nostru fiind unul simplu. Sint doua comune din Neamt foarte apropiate de noi care nu au alta posibilitate de liceu, la fel nici comuna Tansa, vecina cu noi. Apoi, numai in acest an vom avea la scolile Dagita si Minastirea 86 de absolventi de clasa a opta. Copiii acestia trebuie sa invete undeva, iar posibilitatile materiale ale familiilor din zona sint reduse. Profilul este mecanic", a explicat directorul Scolii Dagita, Gheorghe Stancu, care va trebui intr-un an sa primeasca acreditarea de liceu tehnologic.

    La Coarnele Caprei copiii merg pe jos, desi scoala are microbuz

    Fiecare comuna se descurca cum poate cu transportul scolar. Uneori microbuzele au un parcurs lung, fiind transferate de la o scoala la alta, transportind sute de elevi si consumind zeci de milioane de lei vechi pentru reparatii. Si directorii de scoala se mira cum de acestea mai sint functionale. Norocosi, elevii de la Gropnita au din acest an scolar un microbuz nou-nout. "Facem cam 100 de kilometri pe zi si transportam 200 de elevi. Am avut pina acum un microbuz epava, tip Aro, pe care l-am transferat scolii Tiganasi", a declarat directorul scolii Gropnita, Mircea Boita.

    Intradevar, microbuzul Aro vechi si care a rezistat timpurilor, desi multe dintre autoturismele din generatia sa au cedat si sint casate, transporta acum 20 de elevi din satul Stejari, catre scoala de la Tiganasi.

    "Microbuzul este din 2003, de tip Aro, si a fost repartizat initial scolii Ciurea si apoi scolii Gropnita. Din august 2008 ne-a fost transferat noua. Aceasta este singura solutie pe care am gasit-o, ca cei 20 de copii sa nu parcurga zilnic 18 kilometri dus-intors pentru a merge la ore. Practic a trebuit sa ne rugam la colegii care au primit microbuze noi sa ni-l transfere noua pe cel vechi, inca functionabil", povesteste Silvia Vatamanu, directoarea scolii Tiganasi.

    Pentru a mai putea transporta elevi, insa, microbuzul a necesitat numeroase reparatii costisitoare. "Pina acum  am investit peste 20 de milioane de lei vechi in reparatii. Piesele folosite nu au fost nici acestea noi, ci preluate de la alte masini de la nivel de comuna. Era imposibil sa lasam sa ne vina copiii pe jos atitia kilometri, mai ales ca aveau de trecut pe cimp, unde este curent foarte mare. Apoi, pe timp de vreme rea am fi avut absenteism mare", a mai precizat Silvia Vatamanu.

    Directoarea Scolii Tiganasi mai declara amarita ca inca de anul trecut s-a aflat pe o lista de prioritati a Inspectoratului Scolar pentru a primi microbuz. "Eram pe pozitia a treia, iar cind am vazut lista de beneficiari noi nu ne-am mai regasit. Nu imi explic. Speram sa se remedieze cumva situatia, pentru ca noi riscam mult transportind astfel copiii, tinind cont ca mijlocul de transport nu are revizia periodica si este foarte vechi", a incheiat Silvia Vatamanu.

    Mai rau este cind elevii fac naveta pe jos, desi scoala dispune de microbuz, numai ca nu este cine sa-l conduca. "Am lansat pina acum trei concursuri pentru ocuparea functiei de sofer, dar nu s-a prezentat nimeni. In plus, nimeni din comunitatea noastra nu are carnet de sofer corespunzator pentru transport persoane. Exista o persoana care isi doreste carnetul de sofer si speram sa reuseasca sa il obtina cit mai curind", a declarat directoarea Scolii "Coarnele Caprei", Dorica Melinte.

    Unitatea de invatamint a primit microbuz de anul trecut. Totusi, cea mai lunga distanta parcursa pe jos pentru a merge la scoala este de 12 kilometri, zilnic. In aceasta situatie sint 6 elevi din satul Petrosica.

    10.000 de kilometri, drumul spre scoala

    Printr-un calcul simplu, un elev care are de mers pina la scoala o distanta medie de 6 kilometri dus si inca pe atit la intoarcere, parcurge pe zi 12 kilometri. Pe an scolar, va parcurge teoretic 2.064 de kilometri, ajungind astfel ca in cei patru ani de gimnaziu sa mearga pe jos numai pentru scoala circa 8.500 de kilometri.

    Daca va face 10 clase, acel elev va depasi usor 10.000 de kilometri. Cu toate acestea, potrivit statisticilor ISJ, in perioada 2001-2008 au fost dotate cu microbuze scolare 95 de unitati de invatamint. Primele microbuze  - cele acordate intre 2001 si 2004 sint de tip ARO, fiind astfel depasite si casate. Putine mai functioneaza.

    Microbuzele de generatie mai noua, acordate scolilor intre 2006 si 2008, ramin insa insuficiente. In masini de nu mai mult de 16-18 locuri sint transportati zilnic sute de elevi. Mai mult, microbuzele sufera defectiuni severe datorita infrastructurii precare a drumurilor. Alte ori, pe timp urit, de ploaie sau ninsoare nu ajung oricum la elevii care poate si-ar dori sa mearga la scoala.

    "Lista de prioritati pentru acest an se va discuta in momentul in care vom sti de la Ministerul Educatiei ca vor fi fonduri pentru transport scolar. Am primit oricum deja aproximativ 10 cereri din partea comunelor iesene. Pe de alta parte, din octombrie 2008, Ministerul Educatiei a lasat mina libera primariilor sa solicite direct printr-o nota de fundamentare microbuze pentru transport scolar", a declarat Sabina Manea, purtatorul de cuvint al Inspectoratului Scolar Judetean.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Un vis de vară după Bacalaureat

    Ioan Alexandru TOFAN

    Un vis de vară după Bacalaureat

    Nimeni nu s-a gândit, probabil, că elevul nu se stresează decât atunci când se întâlneşte cu absurdul unui sistem de învăţământ centrat pe el şi nu când i se cere să fie creativ, să gândească şi să ia în piept marile probleme ale culturii.

    opinii

    O lume a celorlalţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    O lume a celorlalţi

    Personajele lui Ondaatje stau, prin urmare, sub semnul „dublei critici”, adică, în limbajul postcolonial, sub semnul „dublei identităţi”. De aici rezultă tipologii maleabile, dar şi, paradoxal, neconcesive.

    Cinşpe regiuni de inspiraţie sovietică… (III)

    George ŢURCĂNAŞU

    Cinşpe regiuni de inspiraţie sovietică… (III)

    În orice societate, sistemul administrativ este conceput în scopul eficientizării gestiunii resurselor umane şi naturale ale unui teritoriu. E necesar ca acest sistem să fie flexibil şi să articuleze într-o manieră echilibrată şi funcţională necesităţile fiecărui nivel de organizare (local, judeţean, regional etc.), conform principiului subsidiarităţii.

    Conu’ Leonida faţă cu o lume a ielelor

    Bogdan ILIESCU

    Conu’ Leonida faţă cu o lume a ielelor

    „My advice to other disabled people would be, concentrate on things your disability doesn't prevent you doing well, and don't regret the things it interferes with. Don't be disabled in spirit as well as physically.” (Sfatul meu pentru alte persoane cu dizabilităţi ar fi să vă concentraţi asupra lucrurilor pe care dizabilitatea dvs. nu vă împiedică să le faceţi bine şi să nu regretaţi lucrurile cu care interferează. Nu fiţi dezabilitaţi spiritual, aşa cum sunteti fizic.) Stephen Hawking

    pulspulspuls

    Întâlnire secretă a aurarului Georgică cu baza de la Iaşi, în toiul nopţii: se caută oameni noi

    Întâlnire secretă a aurarului Georgică cu baza de la Iaşi, în toiul nopţii: se caută oameni noi

    Rămaşi orfani la capitolul vizibilitate după ce mamaia Omida Şoşo a fost dată afară din partid şi, implicit, şi din filiala de Iaşi, în care a fost aleasă senatoare, cică ieşenii din acest partid au o mare problemă în ultima vreme: nu prea există în spaţiul public. 

    Caricatura zilei

    Rusia și-a amintit de Alaska

    Editia PDF

    Bancul zilei

    Doctorul, panicat de o spargere de teava, suna repede instalatorul: -Hai, te rog, urgent, toata pivnita e inundata din cauza un (...)

    Linkuri sponsorizate

    Parteneri

    Alte publicatii

      Fotografia zilei

      Intrebarea zilei

      Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.