anunturi
grandchef
mineralia
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

Blestemul fostilor sefi ai Politiei iesene

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +
    "Ne cunoastem de undeva?"
    Adrian Nenu a fost primul care a condus destinele IPJ dupa evenimentele din '89. Fost militian, Nenu a avansat destul de repede pina la gradul de general. Inainte de a veni la Iasi, a lucrat ani buni in Ministerul de Interne. A avut apoi functii importante la Bucuresti si Constanta. Din omul care cunostea tot ce misca in judetul Iasi, Nenu a ajuns acum sa nu mai stie nici de el. A fost cuprins de o boala crunta, nemiloasa: Alzheimer, sau "boala uitarii si a dementei". De altfel, acesta a fost si motivul pentru care a iesit la pensie. In timp, boala l-a macinat atit de tare, incit nu-i mai recunoaste pe cei din jur. "M-am intilnit odata pe strada cu Adrian. L-am salutat si l-am intrebat ce mai face. «Ne cunoastem de undeva?», a fost reactia lui. Initial am crezut ca glumeste. Mi-am dat seama apoi ca nu e asa. Este grav bolnav", povesteste intilnirea cu Nenu un alt fost sef al Politiei iesene, Mircea Artenie, acum general in rezerva. Reporterii nostri au mers la el acasa, la un apartament din blocurile tip vila din Tirgu Cucu, pentru a vedea ce mai face. In momentul in care sotia lui a deschis usa, fostul sef al IJP a dat sa iasa din casa si sa plece. "Sotul meu nu se simte prea bine", a inceput sa spuna Aspazia Nenu. "Are «Alzheimer». Nu stiu daca veti reusi sa vorbiti cu el. Nu prea e constient de ce se intimpla in jurul lui, dar are momente in care citeste ziarul. Sintem foarte chinuiti cu totii din cauza bolii, dar il iubim chiar si asa, bolnav cum e. Nu e violent, nu e imprevizibil", povesteste sotia generalului.
    "Adriane, vino si stai si tu cu noi!"
    Din cauza riscului unei crize, generalul nu este lasat niciodata singur in casa. "Nu pot sa merg sa cumpar o piine de frica sa nu se intimple ceva in lipsa mea. Daca nu am piine, fac o mamaliguta si tot nu-l las singur", a mai spus Aspazia Nenu. Treiningul gri si halatul galben cu care era imbracat nu aduceau nicidecum cu tinuta militara pe care a imbracat-o in cei 40 de ani de serviciu. Pantofii eleganti, lustruiti, au fost acum inlocuiti cu o pereche de papuci de casa. In timp ce discutam cu sotia sa, Adrian Nenu s-a uitat o clipa peste un ziar, ca si cind ar fi cautat un articol anume. Apoi a lasat ziarul pe o masuta si a inceput sa se plimbe prin casa. "Adriane, vino si stai si tu cu noi!", l-a chemat sotia. Generalul a incercat sa spuna ceva, dar nu a reusit sa pronunte vreun cuvint, ci doar sunete fara inteles. Dupa citeva minute a revenit in camera. S-a asezat pe canapea tinind strins in mina un colt al halatului. Din cind in cind, generalul ridea, in timp ce ochii pareau sa vada lucruri numai de el stiute.
    "S-a intimplat sa nu ma recunoasca pe mine, dar de Politie isi aminteste"
    Se pare ca legaturile sale cu Politia au ramas singurele amintiri care il mai insufletesc din cind in cind. "Se insenineaza si parca isi revine cind aude de Politie. Odata, cind am fost la Spitalul de Psihiatrie pentru tratament, s-a intilnit acolo cu un fost coleg. L-a recunoscut! «Noni!», l-a strigat. L-a strins in brate si l-a pupat de mai multe ori", povesteste sotia un moment de luciditate. De multe ori, generalul a mers la cabinetul medical al IPJ pentru consultatii. La iesire, povesteste sotia sa, generalul tragea spre dreapta, unde era sediul Politiei. Semn ca nu a uitat unde a lucrat zeci de ani. "L-am dus odata la Politie. A intrat in hol, s-a oprit citeva clipe in fata placii cu fostii sefi ai Politiei. I-a recunoscut pe fostii lui subordonati si chiar a schimbat citeva cuvinte cu ei. S-a intimplat sa nu ma recunoasca nici pe mine, dar de Politie isi aminteste aproape de fiecare data cind aude ceva legat de fostul sau loc de munca", zice Aspazia Nenu. Am lasat-o plina de speranta si cu ochii dupa sotul ei. "Traiesc cu speranta ca isi va reveni. Dumnezeu ne poate ajuta", a incheiat sotia generalului.
    Boala sotiei l-a adus la sapa de lemn
    Ne-am intilnit si cu cel ce a condus IJP Iasi din 1999 pina in 2001. L-am gasit pe Mircea Artenie umblind grabit prin centrul Iasului. Tocmai reusise sa faca un imprumut la CEC, pentru a-si ajuta sotia. "Sint foarte necajit. Sotia mea are cancer si este internata la Cluj. Am fost si in strainatate cu ea, a fost operata. Degeaba. Daca tot nu se poate insanatosi, macar sa traiasca. Stiu ca nu se poate insanatosi, dar sper sa traiasca cit mai mult", a sintetizat in ce drama traieste Mircea Artenie. Acesta se lupta cu boala sotiei de cinci ani. Nu mai sta in Iasi decit in masura in care ar mai putea face rost de zecile ori sutele de milioane necesare cumpararii de medicamente. Apoi fuge la Cluj, unde ii este internata sotia. "Am vindut multe lucruri, am facut imprumuturi peste imprumuturi pina am ajuns la sapa de lemn. Dar nu-mi pare rau de asta. Dau totul pentru sotia mea. La un moment dat a facut o criza grava. Numai ca sa o scot din acea stare critica am cheltuit vreo 34 de milioane de lei pe medicamente. Iar CAS nu-mi deconteaza nimic. O iubesc foarte mult. Cred insa ca cel mai mult am ajutat-o psihic sa reziste. Eu sint tare de felul meu. Cred ca i-am transmis si ei din optimismul meu. Ma rog la Dumnezeu sa nu o ia de linga mine", spune, vizibil afectat, generalul in rezerva.
    Saptamina trecuta a venit in Iasi pentru a se imprumuta de la o banca. "Ma pregatesc acum pentru inca un drum in strainatate, pentru a vedea ce se mai poate face", spune cu speranta fostul sef al Politiei. Ca om, Artenie nu pare sa se fi schimbat prea mult. Doar ca a dat jos ceva kilograme. Ar fi vrut sa mai lucreze chiar si dupa ce a iesit la pensie. "Dupa ce am iesit din Politie m-au sunat de la Bucuresti. Au vrut sa vin acolo, sa lucrez la un serviciu din Ministerul de Interne. As fi vrut sa merg, pentru ca simt ca pot sa mai lucrez vreo citiva ani. Nu am putut insa sa-mi dau acordul, pentru ca trebuie sa am grija de sotia mea. Daca nu eu, atunci cine sa aiba grija?", ne intreaba Mircea Artenie.
    Generalul schimbat din functie de mineri
    Necazurile care au cazut pe cei care au fost sefii IPJ nu au fost doar cele legate de sanatate. Acest lucru l-ar putea spune generalul Theodor Zaharia. El a parasit Politia ieseana pentru a ajunge ministru secretar de stat la Interne. Nu a apucat insa prea mult sa arate ce poate. Mineriada de la Costesti, din 1999, l-a pus la pamint. Acuzat ca nu a fost in stare sa opreasca minerii care se indreptau spre Bucuresti, Zaharia a fost destituit. Ulterior s-a zvonit ca, din cauza mineriadei, el ar fi suferit un atac cerebral grav. "Stiu ca Zaharia a fost tare necajit. In anul 2000 a suferit un accident cerebral si a paralizat. Doi ani a mers numai intr-un carucior. In 2002, el si-a revenit miraculos. Acum e bine, dar numai el si familia lui stiu prin ce a trecut in acea perioada", ne-a spus generalul Mircea Artenie, cel care, la un moment dat, i-a fost subordonat lui Theodor Zaharia. "Presiunea, stresul si oboseala si-au spus cuvintul atunci", a completat Artenie. Acelasi zvon l-a auzit si sotia generalului Nenu. "Desi a fost grav si la el, nu se poate compara un accident cerebral cu boala sotului meu", este de parere sotia generalului Nenu. Generalul neaga insa ca ar fi avut vreo problema cu sanatatea. "Am fost si sint sanatos tun!", a spus generalul Zaharia, dupa ce l-am gasit la telefon, in Bucuresti, unde si locuieste.
    Cine isi aminteste de Ioan Toarba?
    Un alt general care a trecut prin fruntea IPJ este Ioan Toarba. Schimbat din functie in 1999, atunci cind a fost inlocuit cu dusmanul sau, Mircea Artenie, Toarba a picat complet in anonimat. Nu s-a mai vazut prin paginile ziarelor, nimeni nu a mai auzit nimic de el. Iesit la pensie chiar din momentul in care a fost schimbat din functia de inspector sef, Toarba s-a dedicat familiei si lui insusi. "Nu am absolut nici o problema. Fac sport cite patru ore pe zi, imi plimb nepotul cam doua ore pe zi. Alte doua ore le petrec cu bunul meu prieten, Adrian Butuca. Sint angajat la «Moldomobila» si il consiliez cu ce are nevoie", spune singurul caruia blestemul nu i-a afectat sanatatea, ci doar imaginea. Ca tinjeste dupa vremurile de altadata, chiar el ne-a aratat. "Mi s-a propus sa organizez Politia Locala. Acum se numeste Politia Comunitara, dar in viitor se va numi Politia Locala si va fi in subordinea Primariei. Inca ma mai gindesc, analizez aceasta oferta", isi anunta Ioan Toarba revenirea in fruntea Politiei. (Andrei ASTEFANESEI)

    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Vremurile, ambiţiile neo-imperiale ale Rusiei, guvernele şi noi

    Alexandru LĂZESCU

    Vremurile, ambiţiile neo-imperiale ale Rusiei, guvernele şi noi

    Războiul din Ucraina nu a făcut decât să amplifice crize globale deja existente; în condiţiile unui nou Război Rece, iluziile că mai este posibil modul de viaţă din trecut şi mai pot fi menţinute politicile sociale generoase, deja nesustenabile, trebuie abandonate.

    opinii

    Oglinda fisurată a lui Nicolae Stan

    Nichita DANILOV

    Oglinda fisurată a lui Nicolae Stan

    Lumea lui Nicolae Stan se configurează rotindu-se melancolic în jurul pipei din lemn de cireş pe care o fumează agale stând în cerdacul casei parohiale tânărul preot al satului Crăsani, Radu Plămadă, pătruns până dincolo de adâncul sufletului său de ceea ce crede că ar fi menirea sa.

    Un top al problemelor sociale din judeţul Iaşi şi din împrejurimile sale

    Ciprian IFTIMOAEI

    Un top al problemelor sociale din judeţul Iaşi şi din împrejurimile sale

    Orice demers ştiinţific, implicit sociologic, începe cu definirea conceptelor, cu o definiţie, pentru ca toată lumea să ştie despre ce vorbim. În cazul ne faţă, trebuie să lămurim ce este o „problemă” şi ce anume o face să fie „socială”. De pildă, consumul de alcool sau droguri poate să fie o problemă individuală sau poate să devină socială la un moment dat. În genere, problema socială este un dezechilibru, o disfuncţie la nivelul societăţii, sau un eveniment care afectează oamenii negativ, despre care există percepţia că poate fi rezolvată prin anumite măsuri din partea statului (strategii, politici, metode, tehnici şi proceduri de intervenţie) şi/sau din partea mediului neguvernamental.

    Sportul alb şi Războiul negru

    Michael ASTNER

    Sportul alb şi Războiul negru

    A iscat ceva vâlvă decizia organizatorilor turneului de mare şlem de la Wimbledon, atunci când au decis să nu permită participarea jucătorilor şi jucătoarelor din Rusia şi din Belarus. 

    pulspulspuls

    Acţiunea Autobuzul la filiala unui partid din Iaşi: crosul poştaşilor la votarea de azi

    Acţiunea Autobuzul la filiala unui partid din Iaşi: crosul poştaşilor la votarea de azi

    Foială mare de câteva zile la poştalionul ieşean, stimaţi telespectatori. Motivul: nu vreo chestiune profesională sau vreun eveniment legat de instituţiune, ci cu totul altceva: faptul că şeful de la Iaşi, un locotenent de-al menajerului de oraş Grămadă, va candida la alegerile pemepiste din filiala judeţeană, alegeri care au loc chiar astăzi. 

    Caricatura zilei

    Tik Tok Yoga

    Editia PDF

    Bancul zilei

    Doctorul, panicat de o spargere de teava, suna repede instalatorul: -Hai, te rog, urgent, toata pivnita e inundata din cauza un (...)

    Linkuri sponsorizate

    Parteneri

    Alte publicatii

      Fotografia zilei

      Intrebarea zilei

      Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.