Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Povestile uimitoare a patru tiganci model

Cum poate fi schimbata viata unei comunitati inapoiate de care cel mai adesea ne rusinam?

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Asta inseamna ca, la medic, consultatiile nu se mai desfasoara in prezenta Politiei, ca mamele nu se mai ascund in fundul gradinii cind vine asistenta sa le vaccineze copiii, ca au inceput sa isi urmareasca sarcinile si chiar sa le reduca numarul, cu sterilete si injectii. Modernizarea in comunitatile de romi are asadar intelesuri si ritmuri proprii. Dar e vizibila. Spun asta si medici, profesori, functionari din primarii. 

    Meritele pentru aceasta schimbare le apartin, in unele comunitati, mediatorilor sanitari. O profesie recunoscuta oficial in 2006, dar necunoscuta pentru cei mai multi dintre noi. Iasul are in acest moment 38 de mediatori sanitari, care isi desfasoara activitatea pe linga primarii. Unii, din lene sau angajati "pe pile", nici nu se simt in comunitate. Altii, insa, au schimbat-o din temelii. "Ziarul de Iasi" va prezinta astazi povestea a patru dintre cei mai eficienti mediatori sanitari din judet. Sint patru povesti a patru femei rome care, daca exemplul lor ar fi urmat, ar putea schimba radical viata unei comunitati conlocuitoare de care cel mai adesea ne rusinam.

    Misiunea mediatorilor sanitari din comunitatile rome, aparent una similara asistentilor sociali, este cu bataie mai lunga: mediatorii nu doar trebuie sa asiste social membrii comunitatilor rome,  sa ii ajute sa constientizeze respectul de sine si sa faca saltul de la mentalitatea de eterni asistati si neajutorati la oameni in stare sa se ajute singuri. Experientele lor de viata sint cel mai bun exemplu ca acest lucru e posibil. Multi dintre mediatori (de fapt dintre mediatoare, caci in judetul Iasi sint numai femei) sint etnice rome care au invins mentalitatile traditionale, convingindu-si barbatii si soacrele ca nu e nimic injositor sa le lase sa munceasca. Casatorite de timpuriu, cum e traditia la romi, o parte din aceste femei au renascut acum trei ani, cind au fost angajate ca mediatoare. Si-au descoperit satisfactia de a fi respectate si bucuria de a-i ajuta pe ceilalti. Pentru un salariu de 650 de lei, ele se lupta in fiecare zi cu paduchii, cu mizeria si cu noroaiele de pe ulitele infundate ale marginimilor de sate populate de romi, dar si cu apele mocirloase din institutiile statului in care se scufunda adesea eforturile lor de a le face un rost amaritilor de-un singe cu ei. Fireste, e si neghina in lanul de secara. Dar citeva dintre aceste femei isi vor fi cistigat un loc in istoria pina acum nescrisa a comunitatilor de romi din zona Iasului.

    Liliana Potcovariu a inceput o noua viata la 42 de ani

    "Nu doar ca ne luptam pentru ca romii sa-si schimbe mentalitatile, dar si noi avem de luptat cu mentalitatile din familiile noastre", imi spune Liliana Potcovariu, mediator sanitar din Podu Iloaiei, unde traieste la ora actuala cea mai mare comunitate de romi din judet: aproximativ 1.500. Numai 487 dintre acestia s-au declarat romi la ultimul recensamint al populatiei, din 2002.

    Este usor de intuit, asadar, ca printre ceilalti 1.000 de romi nedeclarati sint sute de oameni fara acte de identitate - problema care consuma cea mai multa energie mediatorilor sanitari nu doar din Podu Iloaiei, ci de peste tot.

    De trei ani, viata Lilianei se masoara in zeci, sute de kilometri la Serviciul de Evidenta a Populatiei din Iasi, la Politia din Tirgu Frumos, la Tribunal si Judecatorie, pentru a le face oamenilor certificate de nastere, de casatorie, carti de identitate provizorii si buletine.

    In timp ce batem ulitele din cartierul de romi din Podu, Liliana imi povesteste caz dupa caz. Vorbeste repede si e mult mai familiarizata cu termenii juridici, asa ca reusesc cu greu sa ii urmaresc tot sirul. Imi spune povestile in detaliu, cu nume, prenume, cu problemele intimpinate la fiecare in parte. Asa vorbeste cu toata lumea. Dr. Olimpia Macovei, de la Directia de Sanatate Publica, cea care i-a scolit pe mediatorii sanitari din Iasi, dr. Adriana Sorete, coordonatoarea programului national de TBC, o cunosc pe Liliana. "Este foarte activa, munceste foarte mult", imi spune aceasta din urma.

    Obtinerea actelor de identitate, o munca de Sisif

    Cind ne-am intilnit, pe la jumatatea lui octombrie, Liliana isi tocea rabdarea si tocurile inalte - caci Liliana e o femeie aratoasa si cocheta - cu buletinul unei femei care emigrase ilegal in Italia, acolo nascuse o fetita, iar acum nu mai putea veni in tara intrucit nici ea, nici copilul nu aveau nici un fel de acte. Procedura pentru a face unui cetatean buletin in lipsa, in Romania, e costisitoare si greoaie pentru oricine.

    Dar pentru o familie de romi fara bani si fara carte, nedeprinsi sa se informeze, sa inteleaga, sa-si sustina drepturile cu argumente in fata autoritatilor, e munca de Sisif. Totul cade pe umerii mediatorului. Liliana bate la poarta familiei in cauza. Ne raspunde Elena Lupu, 46 de ani. Fiul ei, Stefan, de 21 de ani, traieste in concubinaj cu Ionela Maradin, de 19 ani. Aceasta din urma a plecat in Italia la mama ei, cind era insarcinata cu Stefan. A nascut acolo o fetita, Stefania, care acum are 2 ani si 3 luni.

    De aproape trei ani, mama si copilul nu pot veni acasa, caci nu au acte. Pare un motiv minor, dar pentru familia Lupu, facerea unui buletin pentru Ionela e mai anevoioasa decit multe alte faceri. Soacra ei, Elena Lupu, a luat-o in spatiu, ca sa aiba macar o adresa de trecut in buletin. Acum ar trebui sa o sune in Italia pentru a-i spune sa trimita in tara certificatul de nastere, ca sa ii faca o carte de identitate provizorie. Dar nu are bani. Elena mai are opt copii de crescut. Nimeni nu lucreaza. Doar sotul mai munceste in Iasi, ca salahor. Nu au nici un venit, nimic. Copiii au crescut, asa ca s-au dus si alocatiile. Mezina, Ana Maria, de 14 ani, a intrerupt scoala in clasa a V-a, cit timp mama, Elena, a stat la pat, bolnava de TBC, si a necesitat ingrijire. "Acum as vrea s-o reinscriu, dar a depasit deja virsta. Eu am invatat zece clase, dar voiam ca fata mea sa invete mai mult", imi spune Elena Lupu. Asadar, de unde sa gaseasca cei peste 100 de euro pentru a-i face norei documente ca sa-i faca buletin in lipsa? Iar fara acte, Ionela nu va putea veni in tara cu fetita pina cind aceasta va implini 7 ani, imi spune soacra ei, fapt confirmat de mediatoarea Potcovariu.

    Asadar, fiul ei, Stefan, sta acasa singur, fara nevasta si copil, gelos si nefericit. Povestea aceasta cu accente de telenovela are la Podu Iloaiei numeroase variante. La orice poarta bati, afli o alta istorie, care in mod obligatoriu e asa de incilcita, ca abia o poti pricepe. Istorii cu buletine pierdute, cu identitati dubioase, cu copii nascuti din mame cu tati necunoscuti, si asa mai departe. Mediatoarea Liliana Potcovariu trebuie sa inteleaga in detaliu fiecare poveste si sa incerce sa o explice autoritatilor indrituite sa o rezolve. "Adesea fac multe drumuri, iar unele pe banii mei", imi spune Liliana.

    Cit vorbim cu Elena Popa, sintem inconjurati de romii curiosi sa afle cine ii viziteaza cu doamna Liliana. Sint atit de dornici sa le asculte pasurile cineva si sa nu ii ia de sus in ciuda mizeriei evidente! "Doamna, daca ati sti cite necazuri avem, si nimeni nu ne ajuta, ca sintem saraci", imi spune unul din ei. Probabil ca multi au dreptate, caci majoritatea romilor din Podu Iloaiei traiesc din ajutoare sociale contra munca in folosul comunitatii. Probabil ca dreptate e si in tabara cealalta, a functionarilor statului, satui de "trintori" care asteapta ajutoare sociale. La mijloc, intre ei, este Liliana Potcovariu, care trebuie sa ii faca sa nu isi mai plinga atit de mila, sa incerce sa isi gaseasca singuri un drum, o rezolvare, iar pe reprezentantii statului sa inteleaga ca romii nu se pot schimba din "trintori" in cetateni decit atunci cind vor fi tratati ca niste cetateni.

    Cind saracia da piept cu birocratia

    Multe sint povestile pe ulita romilor din Podu. Fost lautar, Emil Dura, imbracat intr-un costum negru, calcat la dunga, ca odinioara la serbarile cu taraf, insa cu dunga apretata putin de noroi, ne asteapta cu un teanc de certificate medicale, sa ne spuna necazul cu nevasta bolnava, careia nu are cu ce-i cumpara medicamente. Mai incolo, Liliana imi arata doua case de lut, una linga cealalta. Sint ale celor din familia Codreanu, cei mai saraci din toata comunitatea. Intr-una din ele locuiesc Gabriela si Constantin Codreanu. Gabi are 35 de ani si nu are nici certificat de nastere, nici buletin. O vecina ne spune ca e plecata la cersit in sat. "Au trei copii, nici unul nu are acte, deci nici alocatii nu au, vai de capul lor", imi spune mediatoarea Potcovariu, care a vrut sa ii ajute sa isi faca acte, dar Gabi e cam recalcitranta, refuza ajutorul.

    Ca ea sint si altii, asa ca Liliana are de dus munca de convingere. Unii au avut acte, dar le-au lasat drept gaj cind au luat bani cu camata, un obicei financiar destul de intilnit in aceste comunitati. Ne intilnim pe strada cu o femeie care se opreste sa-si spuna pasul. Este Elena Sava, are 55 de ani, si e bunica lui "Cheptanariu Constantin", imi zice chiar ea, ca la scoala, despre baiatul de 13 ani, ramas orfan, caci parintii au murit intr-un accident. "Copilul are leucom corneean, nu mai vede cu un ochi", precizeaza bunica. Liliana Potcovariu o ajuta acum sa isi faca dosarul medical ca sa obtina pentru copil o pensie de handicap. La citiva metri, o femeie sta pe bordura, cu o galeata de fructe glazurate pe care incearca sa le vinda. O cheama Daniela Pieptanaru, are 40 de ani, e singura cu trei copii, nu are casa, pina atunci stateau la bunicii femeii, dar tocmai ii dadusera afara. Cu baiatul cel mare femeia se mindreste, caci a devenit gardian. El a fost crescut in plasament de mama femeii, careia ar vrea sa ii dea in plasament si pe cei doi mai mici, dar Directia de Asistenta Sociala a refuzat plasamentul pe motiv ca acum e prea batrina ca sa mai fie asistenta maternala. "Cum l-a facut om muncitor pe cel mare, asa ar putea sa-i faca si pe cei doi, iar eu m-oi descurca singura cum oi putea", imi zice ea.

    "Nu te tigani, Liliana"

    Cu astfel de probleme se confrunta zilnic Liliana. Sint oameni care ne-au iesit in cale, pe strada, nu i-am ales noi pe cei mai necajiti. Nu-i casa fara ceva de rezolvat. Mediatoarea munceste mult, iar in paralel face scoala de asistente medicale si Literele, romana-franceza, la Universitatea "Cuza", unde e colega cu fiica ei mai mare, de 26 de ani.

    La cei 46 de ani, Liliana Potcovariu vrea acum sa recupereze toti ce 27 de ani in care nu a muncit nicaieri. Liliana a fost crescuta de bunici, in Iasi, a facut scoala generala la Liceul "Vasile Alecsandri", iar clasele IX-XII la Liceul "Cantemir" si la "Liceul de Chimie. A luat bac-ul cu media 7,60 in 1983, "cind se invata mult", imi spune, si i-ar fi placut atunci sa devina asistenta. Dar bunica i-a spus ca trebuie sa se marite, potrivit traditiei, asa ca Liliana s-a supus. Sotul nu a lasat-o sa munceasca, pina acum trei ani, cind Liliana a reusit sa il induplece sa o lase sa mearga la concursul de mediatori. A fost pentru ea ocazia de a-si implini visele. "Dar nici acum sotul meu nu s-a obisnuit cu gindul ca am serviciu. Nu imi e usor", marturiseste ea. Mai are de dus o lupta in familie si cu fata cea mica, de 23 de ani, care nu munceste nicaieri, dar spera sa o convinga si pe ea.

    Liliana Potcovariu vrea sa invete femeile rome sa se respecte, sa se ingrijeasca, sa isi faca un rost, iar cel mai bun exemplu este ea insasi, reusita ei, o femeie roma ca si ele. Liliana a invatat si sa inghita, dar si sa vorbeasca raspicat cind e cazul. Se simte inca umilita cind i se adreseaza vorbe precum cele pe care i le-a spus o profesoara cind i-a cerut niste cursuri la care lipsise din cauza serviciului: "Nu te tigani, Liliana", i-ar fi spus. "Alte fete fac scoala si lipsesc cu lunile, cit timp muncesc in Italia, dar pe ele nu le vede", mai adauga ea. Dar nu isi lasa demnitatea calcata in picioare. Adevarata demnitate si recunoastere o are chiar aici, pe ulitele mizere din comunitatea romilor de la Podu Iloaiei. Aici, pe aceste ulite pe care le matura si ea alaturi de ei cu ani in urma, in schimbul ajutorului social, acum toti o saluta, ii cer sfatul in orice problema - de curind o femeie i-a cerut sa o ajute sa-i faca buletin nepotului care locuieste la Bucuresti - iar cei pe care i-a ajutat cind totul parea imposibil ii saruta mina pe strada.

    ---------

    "Vreau sa ajut cit pot eu comunitatea pentru a-i multumi lui Dumnezeu"

    Aurora Visan s-a maritat de tinara sa fie "doamna de bloc" si a ajuns singura cu doi copii, fara nici un venit. Ani la rind a muncit cu ziua. Acum este mediator scolar si e considerata unul din cei mai buni mediatori sanitari din judetul Iasi.

    Se spune in comunitatile de romi ca acestia au nevoie de modele, de oameni puternici, pe care sa ii imite si carora sa le urmeze exemplul. Daca de asta au nevoie, atunci cei aproximativ 800 de romi din Raducaneni (unde nici unul nu s-a declarat rom la ultimul recensamint, din 2002) o pot urma pe Aurora Visan. Mediator sanitar la Raducaneni din 2006, mediator scolar din aceasta toamna, Aurora Visan are reputatia unuia dintre cei mai activi mediatori de etnie roma din judet. Spun asta atit dr. Olimpia Macovei, de la DSP Iasi, care a monitorizat indeaproape evolutia mediatorilor si formarea lor, dar si inspectorul scolar pentru romi din cadrul ISJ Iasi, Elena Motas. La fel imi vorbesc despre ea medicii pneumologi Adriana Sorete si Valentina Iesanu, care au facut campanii de educare si prevenire a tuberculozei pentru romii din Raducaneni.  "Vreau sa ajut cit pot eu comunitatea pentru a-i multumi lui Dumnezeu pentru cit de mult mi-a ajutat! Dar nu o sa pot vreodata sa il rasplatesc", imi spune cu suflet Aurora Visan, in timp ce treceam impreuna printr-o gaura facuta intr-un gard de spini - singura cale de acces spre unul din cartierele romilor din Raducaneni, numit "Calarasi".

    Aurora Visan vrea sa dea inapoi ceea ce a primit de la viata. Se considera acum o femeie multumita si implinita, desi nu e lipsita de greutati. Dar si-a vazut realizati cei doi copii pe care singura i-a crescut, doar ea stie cum, caci ani la rind nu a avut serviciu. Viata ei are multe asemanari cu viata grea a multor femei rome, care se trezesc singure, cu copii de crescut, fara a avea de unde cistiga o piine. Nascuta in Raducaneni, Aurora Visan a ramas singura cu doi copii de la 23 de ani. Se casatorise imediat dupa absolvirea liceului, cu un barbat de etnie roma. "Am vrut sa fiu doamna, sa stau la bloc", vorbeste acum cu autoironie despre copila naiva care era atunci. S-a mutat la Constanta cu sotul, care muncea acolo ca mecanic. I s-a indeplinit dorinta: a fost doamna "de bloc" cinci ani. Apoi sotul nu a mai vrut sa munceasca si s-au intors cu totii - erau patru acum - la Raducaneni. Dupa cinci ani, Aurora a divortat, iar de atunci s-a descurcat singura. "Nu aveam cu ce sa-i cresc, iar copiii mergeau la scoala. Munceam cu ziua. Cistigam azi un ban si luam caiete la fata, mai cistigam miine si luam rechizite la baiat, iar apoi imi luam si mie o pereche de ciorapi", spune doamna Aurora. Fiica ei este acum studenta la Drept, pe locurile "majoritarilor", nu pe cele speciale pentru romi. Iar baiatul este jandarm la Raducaneni. Numai Dumnezeu a ajutat-o sa-si realizeze copiii, crede ea, prin intermediul oamenilor cu suflet mare care i-au fost trimisi in viata sa o ajute macar cu un sfat.

    Acte de identitate post-mortem

    Tot astfel, ea vrea sa fie sprijin pentru "romii ei", cum ii alinta protector. "Comunitatea din Raducaneni are foarte multe probleme: e o zona cu saracie mare, iar doamna Visan a facut campanii de despaduchere, a vorbit la Iasi pentru a testa populatia suspecta de TBC", declara inspectorul scolar Elena Motas.

    Din cei 800 de romi, 550 sint ursari, iar 350 romi sint lingurari. Pasind prin gaura din gardul de spini, ne-am trezit inconjurati de ciini. Doamna Aurica, asa cum o striga copiii romi de pe ulita, striga la ei sa potoleasca potaile. Ne aflam in fata casei raposatului Costica Ciobotaru, o casa alba, vai de capul ei. Prin fereastra acoperita doar de o perdea, fara geam, se zareste un ciine care vrea sa iasa din casa, afara. Aici locuieste acum vaduva lui Costica si cei opt copii, dar nimeni nu-i acasa. Povestea acestei familii are toate ingredientele, toate necazurile specifice comunitatii de romi din Raducaneni. Pentru a scapa de saracie, Costica s-a dus sa munceasca cioban pe linga Bucuresti acum trei ani. Dupa o perioada, a aflat ca fusese pacalit si ca nu mai e platit cu cit i se spusese, asa ca a decis sa vina inapoi cu ce cistigase. Ultima oara a fost vazut in viata de fiul sau, cind a coborit din tren, in gara Nicolina, la intoarcere. Se banuieste ca a fost ucis pentru bani, dupa ce ajunsese in Iasi, dar nu se stie nimic exact. Cine sa mai urmareasca mersul anchetei? Aurora Visan a fost contactata de sotia lui dupa citeva saptamini: i-a cerut sa o ajute sa isi gaseasca sotul disparut. L-au gasit la morga. Dar Costica nu avusese acte, asa ca nu putea fi restituit familiei. Aurora Visan a facut drumuri la Primarie, la Judecatorie, la Evidenta Populatiei, pentru a-i face acte de identitate celui de la morga. Cu actele post-mortem, familia l-a luat acasa pe Costica si au putut sa ia de la primarie ajutorul de inmormintare, constind in doua ajutoare sociale. Au cotizat si romii ca sa ingroape barbatul, isi aminteste Aurora Visan, caci tocmai se dadeau ajutoarele, iar ea i-a mobilizat sa dea din putinul lor.

    Mediatoarea imi spune aceasta poveste in fata casei lui Costica, avind ca spectatori copiii si femeile de pe ulita, care aproba povestea intocmai. Cind s-a intimplat aceasta nenorocire cu barbatul, sotia lui Costica era insarcinata. S-a nascut peste citeva luni o fetita cu handicap grav: nu ii stie diagnosticul pe de rost, dar la trei ani are doar 6 kilograme si 80 de cm, si nu sta nici in sezut. Aurora a avut asadar o noua misiune: sa ii faca micutei dosarul pentru a-i elibera certificat de handicap.

    Campanii de depistare a bolnavilor cu TBC

    "Certificatele de handicap sint o problema destul de frecventa aici, in Raducaneni, la fel ca si TBC-ul", imi spune Aurora Visan. Dupa ce a vizitat casele mizere din Calarasi - Satul Nou, unde unii romi locuiesc in conditii de nedescris, mediatoarea a solicitat la Spitalul de Pneumoftiziologie din Iasi o actiune de testare. "Am avut la inceput sapte suspecti, iar pentru ca nu aveau bani sa mearga la Iasi, dr. Iesanu, de la Pneumoftiziologie, a trimis masina spitalului sa ii aduca. E o femeie de aur, a facut mult pentru acesti amariti", declara ea. Oamenii au fost diagnosticati si au urmat tratamentul, au urmat apoi si alte testari, "mai mult, pentru a-i motiva, cei care faceau testele primeau bonuri de masa". Asa au fost facute noi diagnosticari. 

    Mediatoarea a identificat opt copii cu handicap, s-a ocupat de inregistrarea lor la Directia de Asistenta Sociala si de incadrarea parintilor ca insotitori cu carte de munca. Doi dintre acesti copii cu handicap sint ai Ralucai Roman, de 25 de ani, pe care am intilnit-o pe ulita. "Sint copiii din prima casatorie. Mai am unul, cu actualul barbat, si e sanatos. De-acum nu mai fac copii", spune ea. Atit Raluca Roman, cit si sotul, sint incadrati ca insotitori pentru cei doi copii, dar nu au primit pensia de la stat, asa ca sta cu retetele in casa, neavind cu ce sa le ia medicamente. La fel, Elena Dodu, de 29 de ani, ne spune ca a vindut ceva graunte ca sa ia pastile celor doi copii, ambii cu "hazma", adica astm pulmonar, intrucit ajutoarele sociale nu s-au dat de doua luni, bugetul consiliului local fiind epuizat. Elena Dodu este dintr-o familie numeroasa, cea mai numeroasa din Raducaneni: locuiesc 30 de oameni in doua camere. Am vrut sa-i vizitam, dar am abandonat din cauza ciinilor.

    "Doamna noastra e mama noastra"

    Nici Aurora Visan nu si-a primit de citeva luni salariul de mediator, motiv pentru care si-a depus demisia, pe care insa primarul nu o aprobase. A ramas mediator scolar. Este educatoare la Trestiana, unde are o grupa mixta. "Copiii mei nu stiau romaneste, nu stiau sa tina nici creionul in mina. Acum ma intreaba "Doamna, ne faceti brad?", spune ea, mindra ca elevii sai romi au format singuri o propozitie despre ea: "Doamna noastra e mama noastra". Are si o grupa de copii care au depasit virsta de scolarizare si sint inscrisi in programul "A doua sansa", in Raducaneni. Fundatia Hope anul trecut le-a adus la toti geci de fis si poate le va aduce daruri si acum.

    Cu sprijinul Fundatiei Hope, Aurora Visan a salvat o femeie roma din Trestiana, ramasa vaduva, careia DSP voia sa ii ia cei opt copii, intrucit locuiau intr-o casa care se darima pe ei. "Daca imi ia copiii, eu ma spinzur, doamna", i-a spus femeia Aurorei Visan. "Am cerut ajutorul domnului Demostene Olariu de la Fundatia Hope. In patru luni, fundatia i-a cumparat femeii o casuta in satul Bazga, iar acum isi creste acolo cei opt copii", imi povesteste fericita Aurora Visan. Probleme in comunitatea romilor din Raducaneni apar la tot pasul. Cu un sfert de ora inainte sa ajungem la dispensar, fusese adusa o fetita de patru ani, de etnie roma, abuzata sexual. Fusese trimisa la Iasi cu salvarea. O noua ancheta. intr-o comunitate cu atitea probleme, dramele aproape ca nici nu mai conteaza.

    ---------

    Mediatori sanitari in comuna cu cei mai multi asistati din judetul Iasi

    La Crucea, in comuna Lungani, se ajunge greu chiar si cind vremea e uscata. Nu e departe, dar drumul este prost, cu bolovanis si mult praf, care cind ploua putin se transforma intr-un mil de nepatruns. Asa se face ca, desi aflati la numai aproximativ 5 km de centrul comunei, romii din Crucea sint izolati, ca la capatul lumii. Totul arata aici ca acum multe sute de ani. Casele sint in mare parte din lut, multe au pungi in loc de geamuri. In fata casei, vezi copii stind pe jos, alaturi de ciini si cai.

    Cei 1.300 de romi de aici formeaza peste 80% din populatia satului. Aproape toti traiesc din ajutoare sociale. "Comuna noastra are cele mai multe ajutoare sociale din tot judetul: peste 450 de dosare, fiecare dosar avind o familie cu 6-10 persoane", mentioneaza primarul Gheorghe Pricopie.

    Multi nu au acte, multi sint bolnavi. Diabetul, TBC-ul, diverse grade de handicap si alte boli nascute din saracie si mizerie sint crucea pe care o duc multi din acesti amariti. In vara trecuta, trei sferturi din localnici s-au imbolnavit de hepatita de la apa infectata. Exista o singura fintina: animalele beau din uluc, oamenii, de pe teava.

    Adriana Marchidan (27 de ani) si Carmen Stingaciu (22 de ani), ambele etnice rome din Crucea, isi impart aceste probleme si incearca sa le rezolve. Sint femei tinere, dar comunitatea le acorda incredere si le cer sfatul in orice problema, imi spun ele. Nu a fost greu sa se impuna, pentru ca  s-au ridicat din mijlocul lor si au la rindul lor necazuri ca ale lor. Si un frate al lui Carmen Stingaciu a facut hepatita acum un an, de exemplu. Adriana provine dintr-o familie cu 15 copii din Crucea, din care sapte fete si opt baieti. Toti cei 15 traiesc aici. Un frate si o sora a Adrianei sint oameni cu carte, predau limba Romani la scoala cu opt clase din sat, unde directorul Iordache Cojocea ne informeaza ca sint 347 de elevi, din care majoritatea romi, si unde 70% din elevi frecventeaza scoala oarecum regulat, iar restul "ocazional". O parte din elevii "ocazionali" sint fete care se marita devreme si intrerup temporar scoala. Cum a facut si Roza, de 16 ani, care se maritase cu doua saptamini inainte de vizita mea la Crucea. "Dar multe din casatorii esueaza, iar o parte din neveste se reintorc la scoala", precizeaza directorul. Adriana Marchidan a fost si ea o eleva a acestei scoli. "Am facut opt clase, nu am mai avut posibilitati sa merg mai departe", marturiseste ea. S-a casatorit si a stat acasa sa aiba grija de cei trei copii, doi baieti si o fetita. Fetita s-a nascut cu o malformatie, iar acum umbla sa-i faca certificat de handicap. Ca mediator sanitar, Adriana Marchidan aduce singurul salariu din casa. Cind s-a angajat, acum trei ani, nu stia de unde sa inceapa si incotro sa apuce. Femeile nu isi vaccinau copiii, ci fugeau cu ei in brate in fundul gradinii cind asistentele mergeau pe teren. Bolnavii de TBC, aproximativ 7 la numar, nu isi urmau tratamentul, fiind o "bomba cu bacili" pentru intreaga comunitate. Doar putine femei isi urmareau sarcinile. Multi oameni nu aveau acte si multi nu au nici acum.

    Fiecare poarta are o drama

    Incet, incet, lucrurile s-au mai schimbat. De un an, la Crucea  mai e un mediator, Carmen Stingaciu, absolventa de Liceu Pedagogic la Iasi, promotia 2007. Este si ea localnica, tot de etnie roma. Mai are o sora maritata in sat, iar fratele e intr-a zecea, la scoala de Arte si Meserii din Lungani. Carmen este si educatoare la gradinita. Cele doua mediatoare isi impart acum satul pe zone. "Duminica, mergeam cu cite 15 gravide la analize. Le programam pe rind, astfel incit sa isi repete analizele la trei luni. Lunar, programam gravidele la dispensar, pentru fier si alte vitamine", imi spune doamna Adriana, care tine evidenta si femeilor care recurg la contraceptie: vreo 20 la numar, majoritatea preferind injectiile si steriletele. "Acum lumea s-a modernizat mult", trage concluzia Adriana, aducind si alte argumente: femeile nu mai fug cu copiii, ci ne intreaba ele cind vine doamna sa le vaccineze copiii. Diabeticii insulino-dependenti, trei la numar, isi fac singuri injectiile, cele doua femei cu sifilis fac tratament, cei cu hepatita s-au obisnuit sa tina regim si merg la analize la sase luni, iar gravidele peste 35 de ani isi urmaresc sarcina la Iasi. "Chiar ieri a nascut la Tirgu Frumos o femeie de 39 de ani , Ileana Popescu. Mai are opt copii. A venit acasa, are hipertensiune, dar speram sa fie bine", spune Carmen Stingaciu. Ne intilnim pe strada cu Mariana Tatoi, 27 de ani, mama a cinci copii, facuti unul dupa altul, cel mai mare de 11 ani, iar fetita cea mai mica are 1 an si doua luni. Mariana nu a avut nici certificat de nastere, si nici buletin pina la virsta de 23 de ani, asa ca trei copii erau si ei neinregistrati nicaieri. Evident, mama nu a mers nici o zi la scoala, neavind acte, iar cei trei copii, care si-au facut acte acum o luna, cu ajutorul mediatoarelor, au fost inscrisi in clasa I abia acum. Doamna Adriana saluta o alta femeie, Andriana Sandu, 33 de ani, mama a sapte copii, din care doi, de 10 si 4 ani, nu avusesera certificate de nastere niciodata. "Le-am facut certificate acum doua luni", precizeaza mediatoarea. Cit stateam de vorba cu ea, apare o femeie cu pruncul in brate si cu alti copii dupa ea. "Ce faci, iepuroaico?", o striga in gluma o alta femeie pe Petronela Aschiopoaiei, care are deja cinci copii la cei 23 de ani ai sai, iar al saselea e pe drum. "De asta din burta am vrut sa scap, dar am aflat ca sint insarcinata la 4 luni si o saptamina. Dar dupa ce il nasc, gata, ii spun doctorului sa ma lege, ca mi-ajung sase", imi spune ea. Partea buna e ca macar au acte cu totii si pot beneficia de alocatii.

    Fiecare din cei 1.300 de locuitori romi din Crucea are o poveste asemanatoare cu a celor pe care i-am intilnit. La fiecare poarta se ascunde macar o drama. "Aici sta o familie care nu isi mai trimite copiii la scoala, dupa ce unul din copii i-a scos din greseala ochiul cu o piatra unui alt copil din sat. Parintii acestuia ii ameninta ca se vor razbuna si vor scoate ochiul cuiva din familie. De frica, oamenii au intrerupt toti copiii de la scoala", imi spune Carmen Stingaciu. Este una din comunitatile cu cele mai multe probleme din judet, ne spune dr. Olimpia Macovei, care a monitorizat din partea Directiei de Sanatate Publica activitatea si formarea mediatorilor. in opinia sa, Adriana Marchidan este una din cele mai bune mediatoare din judet. Medicul de la DSP spera ca primarul comunei Lungani sa o angajeze din ianuarie 2010, cind finantarea de la Ministerul Sanatatii se va termina, iar mediatorii trebuie platiti din bugetul local. Daca acest lucru nu se va intimpla, toate eforturile de pina acum vor fi fost in zadar.

    ----------

    Materialul a fost realizat in cadrul proiectului "Presa si accesul la sanatate in comunitatile de romi - editia regionala". Proiectul a fost coordonat de catre Centrul pentru Jurnalism Independent si sprijinit financiar de Open Society Institute - Network Public Health Program. Investigatii similare s-au realizat in: Bulgaria, Serbia, Macedonia, Ucraina si in alte judete din Romania.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dan CONSTANTIN

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

    opinii

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    George ŢURCĂNAŞU

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

    Spărgătoarea de coduri

    Bogdan ILIESCU

    Spărgătoarea de coduri

    Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

    pulspulspuls

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

    Caricatura zilei

    Liste electorale

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Linkuri sponsorizate

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri