anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

sambata, 11.07.2020

11 septembrie si revolutia aminata

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +
    O zi care va dainui vesnic in infamie - asa se exprima presedintele Franklin Delano Roosevelt despre ziua de 7 decembrie 1941, dupa ce avioanele japoneze bombardasera Pearl Harbor (Hawaii), atragind America in razboi. La fel este si va fi privita de americani ziua de 11 septembrie 2001.
    Sint putine asemanari si foarte multe deosebiri intre cele doua cazuri. Tentativa de a le pune pe acelasi plan poate fi, pina la un punct, utila, insa ea nu serveste decit in mica masura analistilor de politica internationala. Contextul razboiului impotriva terorismului a fost unul cu totul nou, astfel explicindu-se si tendinta de a privi 11 septembrie drept o veritabila revolutie in raporturile internationale. Aceasta viziune a fost mult mai raspindita in rindurile jurnalistilor si ale publicului larg, decit in interiorul comunitatii stiintifice de relatii internationale.
    Este adevarat ca 11 septembrie 2001 a fundamentat, asa cum nu se mai intimplase de foarte multa vreme, un ansamblu de schimbari rapide si, probabil, durabile. A vorbi despre o "revolutie" ar fi, insa, o exagerare.
    Dupa atentate s-a facut simtit un anumit tip de parteneriat la nivel global, intre state. Condamnari ale actelor teroriste au venit din Europa occidentala si Rusia, din China si Africa Neagra, din America de Sud si lumea islamica. In cazul acesteia din urma, elitele - fie ele militare, laice, traditionaliste sau chiar religioase - au condamnat, de regula, atentatele. In multe tari, insa, populatia a sarbatorit pe strazi. Nu este deloc clar daca am asistat la o veritabila raliere a societatilor islamice, in profunzimea lor, la condamnarea internationala a terorismului Al Qaeda. Am avut parte de un consens la nivelul statelor, dar nu am asistat la manifestarea unei opinii publice globale, intemeiata pe un set universal de valori. Daca s-ar fi coagulat o astfel de opinie, poate ca ar fi justificata presupunerea ca dupa 11 septembrie s-a schimbat ceva esential in arena internationala.
    O alta dimensiune care a fost luata in calcul, in sprijinul tezei "revolutiei" internationale, se refera la tipul razboiului. Noul razboi mondial, s-a spus, transcende granitele statelor. Actorii sai nu mai sint cei conventionali - statele-natiune. Fronturile, in sens clasic, nu mai exista. Liniile lor traverseaza New York-ul, Madridul, Londra si, la nivel de potentialitate, orice comunitate umana. Conceptul de "armament" a devenit neincapator. Distinctia dintre misiunile armatei si cele politienesti s-a estompat. Si ar mai fi destule argumente. Insa acceptarea lor - in buna masura justificata - nu trebuie sa ne faca sa pierdem din vedere continuitatea. Statele Unite au declansat un razboi impotriva Afghanistanului, un stat capturat de extremistii islamici. Sau, daca preferam, a fost atacata si infrinta componenta parastatala a organizatiei Al Qaida. Si aceasta, in urma unui razboi caracterizat si de componente clasice: actiuni aeriene, misiuni de comando, sprijinirea rezistentei anti-talibane. Desigur, actiunile colaterale, de genul "asediului" impotriva bazelor financiare ale teroristilor, au fost extrem de importante. Insa ele s-au adaugat, nu au inlocuit operatiunile conventionale. Noutatile au fost semnificative, uneori tulburatoare, insa ele sugereaza doar o evolutie rapida si cuprinzatoare, nu o revolutie.
    S-a mai argumentat, pe buna dreptate, ca 11 septembrie a reprezentat un moment de turnura in insasi logica razboiului. Una dintre parti nu cauta victoria - pe care oricum nu o poate obtine -, ci doar o feroce razbunare, lovind adversarul in punctul sau cel mai vulnerabil. Ne putem gindi ce s-ar fi intimplat daca, in anul 2000, atentatul impotriva navei USS Cole ar fi fost mai distrugator. Sau daca, in 1998, exploziile din fata ambasadelor SUA din Kenya si Tanzania ar fi facut sute de victime americane. Presedintele din acea vreme, Bill Clinton, ar fi declansat, el insusi, "razboiul total impotriva terorismului", iar prima tinta ar fi fost, din cite se stie, tot Afghanistanul taliban si "capturat" de Al Qaeda. Poate ca in acest caz conflictul nu ar fi luat proportii politice atit de impresionante, intr-un interval atit de scurt. Dar, din acest punct de vedere, nu putem face decit speculatii.
    In fine, s-a mai amintit ca momentul 11 septembrie a avut un potential revolutionar prin aceea ca a determinat "stringerea" brusca a globului pamintesc din punct de vedere al securitatii. Este, probabil, un argument foarte convingator. Organizatia Natiunilor Unite isi regaseste vigoarea. NATO aplica articolul 5, venind in ajutorul Statelor Unite si, dupa aceea, se extinde spre Est. Zona Marii Negre aproape ca intra in contact cu Orientul Mijlociu largit. Pentru americani, Pakistanul devine un aliat-cheie, iar o tara ignorata si hulita in Occident, precum Uzbekistan, ajunge, peste noapte, sa gazduiasca baze militare ale SUA. Apare sansa unei remodelari cuprinzatoare a Orientul Mijlociu, cu Irakul lui Saddam Hussein ca prima tinta. Si asa mai departe. Insa, chiar si in aceste conditii, a vorbi despre revolutie pare exagerat. Vechiul se mentine prezent si viguros in relatiile internationale.

    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Binele propriu şi răul altora

    Nicolae GRECU

    Binele propriu şi răul altora

    La fel ca predecesoarea sa de acum 46 de ani, Politehnica actuală nu vrea degringolada unei glorii de altădată, ci propria-i salvare.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

    Eugen MUNTEANU

    Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

    Autorul continuă relatarea, începută în episodul trecut, a unui eveniment istoric unic, la care a avut şansa să participe, ca martor: luarea cu asalt, de către manifestanţi, a sediului central al Securităţii din fosta Germanie comunistă (RDG).

    Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

    pr. Constantin STURZU

    Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

    Poate un creştin, în lume fiind, să ajungă la măsura sfinţeniei? Desigur, nimic nu-l împiedică. Mărturie ne sunt sinaxarele şi nu numai. Dar cineva care trăieşte în păcate grele poate săvârşi fapte comparabile cu cele ale unui pustnic care trăieşte în rugăciune şi în asceză aspră? Greu de închipuit aşa ceva. 

    Nostalgii

    Alexandru CĂLINESCU

    Nostalgii

    Toată zona - cartierul se numeşte La Goutte d Or - e de altfel multietnică. E aglomeraţie şi pe trotuare, şi pe stradă. Când ajung la Barbès autobuzele se târâie, se produc ambuteiaje îngrozitoare, rişti - dacă mergi la Gara de Nord - să pierzi trenul. Întreg cartierul rămâne o enclavă, musulmană şi africană, în plin Paris. O enclavă care avea, în Tati, un punct de reper...

    pulspulspuls

    Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

    Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

    Pentru că ieri am rămas restanţi în ce priveşte votul din forul de conducere al filialei în privinţa desemnării noului candidat la premărie, în persoana madamei cu Camelii, haideţi să vă amărâm olecuţă sâmbăta de dimineaţă cu chestiuni sălcii ale politichiei. 

    Caricatura zilei

    Probleme între frați

    Editia PDF

    Bancul zilei

    Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

    Linkuri

    Alte ziare locale

      Intrebarea zilei

      Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.