Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

A murit Max

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Nu, nu e greseala de corectura.

    Nu e vorba de Marx, care, oricum, a murit de mult si irevocabil, nici de interbelicii cinema Frati Marx, niciodata muritori, nicicum de ieseanul, si el interbelic, De Max, admis societar al Comediei Franceze, cu atit mai putin de asertoric scandolosul Dumnezeu a murit. Nu, e doar enuntul cu totul particular ca a murit ciinele Max. De care ma leaga o parte din viata. Pentru ca draga vietate a trait peste treizeci de ani, marcindu-mi, asadar, o buna portiune din propria-mi existenta. Dedicata - secundar, se-ntelege - evolutiei domniei sale ciinesti. L-am tot frecventat cu bunatati la vizuina lui, pina cind mai ieri dimineata, pe ger neiertator, l-am gasit rece. Mi s-a spus ca - desi nu mai vedea, nu mai auzea - m-a cautat la scara. Voind, bietul, sa-si ia ramas bun.

    De altfel, mai murise o data.

    Literar. Pictural.

    Pierzindu-l din atentie o lunga vreme, notam atunci, in ziar, ca Max a murit. Scumpul de Nichita Danilov isi ingrosa insemnarea din acelasi ziar, transgresind poetic pe chiar moartea mea. Oferindu-i altui scump, Val Condurache, motiv de compasiune funebra.

    De convertit, acum, secventa Max intr-o atitudine ceva mai generala.

    Sa convenim, dihotomic: sint oameni care iubesc animalele, sint insa - majoritatea - cei ce nu le iubesc. Ba - ca efect secundar - dragostea sau ura pentru animale se rasfringe asupra oamenilor insisi. Un vecin, oricind in stare de birfe cu venin, are urmatoarea replica la interventia mea cind mi-l loveste pe Beju, alt exemplar: domnule, zice zaharicala asta, iubesc si eu animalele, dar nu animalele dumitale. Perfect. Cel putin omu' a avut o cogitatie de care nu-l credeam in stare. Altii nu spun nimic: dau cu bombeul in coastele patrupedului.

    In fond, dragostea de animale e o gratuitate. Pe care insi din categoria mea si-o pot oferi cu oarecare placere. Max, bietul, nu stia/ nu... constientiza ca-l iubesc. (De ce insa a vrut sa ma mai vada o data, inainte de a muri?!)

    Altceva. Stolul de pasarele ^ perechea de gugustiuci, prezenti cu totii in citeva secunde pe fereastra atelierului, pentru firimituri, nu stiu ca-i iubesc. Si nici nu am nevoie sa stie. Raportindu-ma la categorie, cea a indiferentilor la subiect, ma simt oarecum stupid. Nu pot insa renunta la... firimituri. Asta-i.

    Nume atribuite - in nota personala - unor ciini si pisici care mi-au umplat/ imi umbla printre picioare: Max, oricum, Beju, Caramida, Sosetuta, Alifie, Chinuta, Moti, Micu, Gizuta, Bulina, Figaro, Tarzanica, Sles, Costachita, Nero...

    Ceva mai delicata e prizarea unor colosi ai scrisului care au practicat, cu profesionalism, exterminarea animalelor. Chiar daca vinatorile lor erau, vai, de un amatorism asumat, mai si necesar, zice-se... aplombului literar. Fotografii celebre, cu romancieri (sau doar nuvelisti) in posturi cinegetice, avind sub piciorul drept (sau sting) lesul unei jivine calde inca: ce capitol de istorie literara, nu? Oricit m-ar fi fascinat - in vreme - paginile unui Hemingway, fidela-i patima a uciderii (cu arma, nu cu muschii) imi reteaza ceva din placerea relecturii. Daca stupizenia ar atinge grad nating, m-as alatura protectorilor genetici, care in fata accidentului cinegetic mortal al gigantului ar zice: asa i-a trebuit! Daca aceeasi stupizenie ar lucra, la fel, in subteranele evaluarii, replica i s-ar lipi si lui Conu' Mihai. Ceahlaul prozei noastre. Picasso picta, propagandistic, Porumbelul pacii, savurind, in acelasi timp, singele coridelor.

    Inubliabila - in contrast - ramine fotografia unui Umberto Nobile explorind crincen continentul inghetat, dar tinind in brate... splendoarea de ciine alb.

    Ce reconfortant cad peste inclinatiile bestiale secventele unui serial t.v. cu inimaginabile scene trasnite in care nu trasnitul moderator (de animale) e vedeta, ci puzderia de giumbuslucuri la care se dedau inventivele animalute!

    Vi-l recomand.

    Azi il sun pe scumpul de Nichita sa-i spun ca Max chiar a murit.

    Iar stapinul lui, poftim, traieste.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dan CONSTANTIN

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

    opinii

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    George ŢURCĂNAŞU

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

    Spărgătoarea de coduri

    Bogdan ILIESCU

    Spărgătoarea de coduri

    Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

    pulspulspuls

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri