anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Alexandru Vakulovski sau despre drama unei generatii

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +
    "M-am nascut intr-o familie de genii - scrie tinarul poet si prozator basarabean Alexandru Vakulovski intr-un paragraf al romanului sau, Pizdet: tata poponar betiv si mama curva". Scenele din copilarie pe care si le aminteste eroul romanului sint pitoresti: "mama facind sex in bucatarie cu dracu' stie cine - vecini, turisti, instalatori, profesori, colegi de serviciu etc. si tata, in alta camera, cu prieteni homalai bind tuica si lingindu-se". Simtindu-se culpabili fata de copil, parintii incearca sa-si rascumpere greselile: "Cred ca aveau mustrari de constiinta si de-aia incercau sa ma educe bine, ca sa li se ierte scirnavia lor de viata". Aceste rinduri, scrise probabil in urma unor trairi contradictorii, pot fi considerate drept un manifest al noii generatii de scriitori ce si-a facut aparitia pe scena noastra literara in ajunul trecerii dintr-un mileniu in celalalt. In versurile si in proza lor dezlantuita apar fragmentele unei alte realitati. Intre cei citiva metri patrati cit constituie suprafata unei bucatarii unde se consuma dramele familiale si celula unei puscarii nu exista aproape nici o deosebire la nivelul trairilor umane. Promiscuitatea e intr-un loc si-n altul. Dar daca privatiunea naste o raza de speranta, claustrarea intr-un perimetru intim e lipsita de orice perspectiva. Abrutizarea se extinde de la celula de baza societatii, familia, la toata societatea, la nivelul natiunii, care se complace in lasitate, traind de la o zi la alta. Tara intreaga este bucataria unde mama, pentru a supravietui, se prostueaza, iar alaturi, in dormitor, tatal, din lasitate, acceptind situatia, isi pierde orice autoritate, devenind un fel pres de care isi sterge picioarele oricine. El se lasa calcat in picioare atit de familie, cit si de prieteni si de stat. "De fiecare data cind imi amintesc de copilarie ma induiosez. E ca si cum mi-as aminti un film vechi care m-a impresionat. Nici pe departe nu vreau sa-i condamn, nu, sint parintii mei si nu ca i-as iubi, era prea multa iubire oricum, dar mi se rupe, intelegi, mi se rupe de tot ce s-a intimplat si se intimpla". In acest vertij de oameni si lucruri ("carti prafuite aruncate peste tot, ziare, paianjeni, chiloti, sutiene", scrumiere, sticle de votca), copilul nu-si pierde cu totul bucuria de-a trai. El e regele si nebunul casei pline de poponari si betivi, un fel de Hamlet turbat, care cutreiera printr-o Danemarca putreda, intrind dintr-o camera in alta, in cautarea unui colportor, a unei victime, a unui Polonius ascuns dupa "draperiile de fum si de alcool", in care sa-si infiga spada. El se simte tradat de toti, de mama, de tata, de vecini, de prieteni, de intreaga societate. Ii e sila de fiinte, nu si de obicte, caci obiectele, in viziunea sa, devin un fel de animale de jertfa care ii elibereaza pe oameni de furia si neputinta lor de-a exista in lume. Refugiul e somnul, plin de vise halucinante. "Partea cea mai frumoasa a vietii mele e atunci cind dorm... Visele mele sint pline de singe si crime". Unul din visele acestui Hamlet al copilariei e urmatorul: "Ma intorc acasa de la scoala, intru si intr-o camera ii gasesc pe toti spinzurati". Sau: "Ies din casa, ud cu benzina usile, ferestrele si le dau foc". Cu cit incendiul din vis era mai devastator, "cu cit ardea mai mult, cu atit simteam ca ma eliberez, ma purific". Singura scapare din acest cosmar e fuga: "Asa am fugit eu din orasul de care nu credeam ca voi mai putea scapa. Ca ultima dorinta, la plecare, as arunca o bomba atomica, asa, ca sa fie, la poalele rochitei tirfei acesteia care se incadreaza integral, ca o papusa ruseasca, in alta tirfa s.a.m.d.". "Tirfa" este insasi realitatea, casa, mama, tatal, familia, orasul, realitatea din jur. Ele sint matrioscele ce stau una in interiorul alteia. Raul dinauntru isi are radacinile in cel din afara. Si viceversa. El e distribuit in concentratii diferite in fiecare om. Uneori, ultima matriosca aflata in interiorul monstruoasei papusi (societatea) contine inauntrul sau tot raul intregului ansamblu (al intregii societati). Ura e amplificata de neputinta. Practic, nu exista nici o portita de scapare din acest cosmar social. Fuga inseamna trecerea dintr-o papusa in alta. Parasind orasul plin de "amintiri bolnave", eroul lui Alexandru Valkolovski simte "scirba si ura". "Noi nu mai vrem sa fim ratati ca parintii nostri" - spune el. "Noi trebuie sa stirpim odata pentru totdeauna resturile mucegaite cu viata lunga". In perceptia personajelor din Pizdet, generatiile vechi nu sint altceva decit niste "resturi mucegaite", niste "rahaturi mobile". "Rahaturi" pe care le vezi sezind "in scaunele presedintilor de tara, la catedra, in trolee". Din pricina lor, lumea se impute de la un capat la altul. Tinara generatie incearca sa scape de inertia generatiilor vechi. Ea isi are un Dumnezeu al ei, imbracat in "pantaloni largi, tuns scurt, cu sapca, cu walkman. Cu tricou cu poza lui Marilyn Manson", un Dumnezeu care traverseaza strada pe rosu, strecurindu-se prin traficul de masini grele, fara sa-i pese de claxoanele si injuraturile soferilor, in timp ce discuta la telefonul sau mobil cu Jim Morrison. Este Dumnezeul "generatiei Nirvana, al generatiei 0. Al generatiei Limp Bizkit, Sepultura, Zdob si Zdub, Eminem, Federman, Maradona, Henry Miller, Nabokov, Ionesco, Tzara, Urmuz, Bitov…". Demirurgul generatiei mileniului trei nu se incurca nici cu morala, nici cu religia. Lumea secolului XXI nu mai are nevoie de un Dumnezeu "reprezentat prin Tatal, Sfintul Duh si Fiul...". Dumnezeul ei nu e un Dumnezeu al trairilor halucinante. Un Dumnezeu al scirbei. Al urii. Al razbunarii. Al unei revolutii continue. Noua generatie nu mai are incredere in utopii si nici in propriul sau ideal. Ea incearca sa darime vechea lume, fara sa-si propuna sa construiasca alta mai buna in locul ei. Are repulsie sa traiasca intr-o lume falsa. "Ma asez pe locul meu, desi nu am bilet cu loc, beau o gura de ceai si mi se face greata. E prea tare. Din coridor se aud baietii cintind: La Familia, Metadon, Mafia. Asculta, astea-s versuri adevarate - zice unu', poezia care exprima realitatea". Singura solutie de scapare e vagabondajul... "Mi-e sila, o ingrozitoare sila de tot" - exclama eroul din Pizdet. "Nu mai sint bun de nimic - conchide el. Sint un cretin in stare de amorteala". "Cind va exploda rahatul asta istoric?" - se intreaba el. Si ce se va intimpla dupa? Nu cumva lumea se va umple cu si mai mult rahat dupa aceasta explozie? ...Dezamagirea lui Alexandru Vakulovski nu e numai a lui, ci a unei intregi generatii, care nu-si gaseste locul in societatea de azi. Ba chiar, mai mult, dezamagirea lor este, intr-un anumit fel, si a noastra, a tuturor. Caci si noi traim, in fond, cufundati in aceeasi realitate. Trebuie sa facem fata aceluiasi cosmar. Singura deosebire dintre noi si ei este ca timpul care ne-a mai ramas de trait e departe de-a fi o vesnicie. Sa fie asta o consolare?

    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Ciuma lui Pandele

    Cătălin ONOFREI

    Ciuma lui Pandele

    Dar chiar sunt useriştii altfel decât ceilalţi? Au patru ani să ne convingă!

    Filmuletul zilei

    opinii

    Ce facem acuma?...

    Briscan ZARA

    Ce facem acuma?...

    Înţeleg atitudinea de învingător în alegeri a unui lider care se adresează doar echipei sale de campanie, în sensul că „munca voastră a dat roade şi am învins echipele celelalte”, dar nicidecum cu referire la câştigul unei funcţii în administraţie care e pur şi simplu un alt job, unul mai dificil chiar decât unul din privat.

    Repede ochire asupra alegerilor locale

    Mihai DORIN

    Repede ochire asupra alegerilor locale

    Hipnoza

    Nichita DANILOV

    Hipnoza

    Brusc se auzi un râs în stânga noastră, care ne trezi la realitate. Râdea bătându-şi, în semn de triumf pumnii, Alleluieva, alături de compatriotul ei. „A fost o iluzie”, spuse ea. „Tot ce aţi văzut v-a fost indus în subconştient prin intermediul autosugestiei...”

    pulspulspuls

    Primele concluziuni ale alegerilor de duminică de la Iaşi

    Primele concluziuni ale alegerilor de duminică de la Iaşi

    Eheheei, stimaţi telespectatori, iacătă-ne trecuţi şi de alegerile astea locale greoaie, alegeri pe care noi, ca ieşeni, parcă le-am traversat olecuţă şi ruşinaţi tot văzând ce rivoluţii şi reforme au loc prin ţară. 

    Caricatura zilei

    Surpriza

    Editia PDF

    Bancul zilei

    Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

    Linkuri

    Alte ziare locale

      Intrebarea zilei

      Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.