Bye-bye, Kirghistan?
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

vineri, 17.09.2021

Bye-bye, Kirghistan?

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Mai devreme sau mai tirziu, deteriorarea relatiilor ruso-americane trebuia sa puna in cauza prezenta militara a Statelor Unite in Asia Centrala. Decizia presedintelui kirghiz Kurmanbek Bakiev de a pune capat acordului ce permite utilizarea de catre armata americana a bazei aeriene de la Manas este, insa, extrem de deranjanta. Ea ridica serioase probleme tehnice si logistice, in conditiile in care baza situata in apropierea capitalei kirghize reprezenta un punct de tranzit important in transporturile de trupe si material militar catre Afghanistan.

    Din punct de vedere politic, Kirghistanul urmeaza exemplul Uzbekistanului vecin, care a intrerupt inca din 2005 un acord similar cu Statele Unite. Bizareria situatiei vine din faptul ca, acum, o varianta (totusi improbabila) de „plan B", este - potrivit opiniei unor analisti militari americani - tocmai reluarea discutiilor cu Uzbekistanul, pentru  reamplasarea unei baze pe teritoriul uzbek.

    Varianta improbabila, daca nu chiar imposibila. Este adevarat ca Uzbekistanul nu a primit, in 2005, o asistenta substantiala din partea Rusiei, ca recompensa pentru alungarea trupelor americane. A fost o reactie politica a presedintelui Islam Karimov la criticile americane, dupa inabusirea in singe a demonstratiilor antiguvernamentale de la Andijan. Avizata in mod cert de Moscova si bine primita la Beijing, decizia nu a adus o recompensa economica substantiala Uzbekistanului, ceea ce ar putea face ca o eventuala „oferta imbunatatita" a Washington-ului sa merite a fi luata in considerare. Insa este greu de crezut ca Islam Karimov va risca sa incurajeze (din nou) opozitia interna si totodata sa-i supere pe rusi, mai ales ca, intre timp, Uzbekistanul a devenit membru al Organizatiei Tratatului pentru Securitate Colectiva, din care mai fac parte Rusia si inca cinci republici post-sovietice. Cel mult, va putea forta mina Moscovei, cerind compensatii.

    Daca de la Karimov, un exponent de marca al autoritarismului post-sovietic, americanii nu se asteptau oricum la prea mult, liderul kirghiz Kurmanbek Bakiev a venit la putere (prin alegeri) dupa o „revolutie a lalelelor" indreptata impotriva coruptiei si autoritarismului vechii conduceri. Insa, in scurt timp, a copiat multe dintre defectele vechiului regim si s-a afirmat drept un elev model in clasa dirigintilor Putin si, mai tirziu, Medvedev. Dupa extemporalul de la mijlocul acestei saptamini, Bakiev se poate felicita nu doar pentru aplauzele Moscovei, ci si pentru un total 300 milioane de dolari in credite cu dobinda simbolica, la care se adauga stergerea datoriilor kirghize fata de fosta metropola, in valoare de 173 milioane de dolari.

    Presedintele nu mai pare interesat de negocieri pentru a obtine termeni mai buni din partea SUA si nici americanii nu prea mai au sperante, desi declaratiile confuze ale unor oficiali de la Biskek ar sugera ca jocul nu s-a incheiat (ci ar putea, eventual, sa ia forma unei licitatii). Justificarile partii kirghize nu se limiteaza, evident, la aspectele financiare. Raporturile bilaterale s-au deteriorat in decembrie 2006, dupa ce un militar american a impuscat mortal un sofer kirghiz la punctul de control de la intrarea in baza, in urma unui incident neclar. Insa militarul a fost imediat repatriat, iar familia victimei a primit compensatii minore si promisiuni ca se va face o ancheta - ceea ce a provocat nemultumirea opiniei publice si i-a oferit presedintelui Bakiev un puternic argument simbolic.

    In fine, chiar daca discursul public al liderului kirghiz trebuie citit printr-o grila precauta, par nelinistitoare etichetele pe care acesta le-a atasat eforturilor occidentale in Afghanistan. A afirma ca, din punctul sau de vedere, interventia occidentala si-a atins scopul, iar prezenta americana nu se mai justifica, nu inseamna prea mult daca enuntul reprezinta punctul de vedere al Kirghistanului. Dar daca asemenea puncte de vedere sint impartasite tacit si de Rusia, situatia devine mai problematica. In prezent, Rusia asigura tranzitul terestru al unor cantitati semnificative de material militar non-letal, catre Afganistan (traversind teritoriile unor republici central-asiatice). Limitarea optiunilor de transport aerian, cuplata cu problemele tot mai mari provocate de talibani prin atacurile impotriva coridorului principal - care traverseaza granita pakistano-afgana - vor face sa creasca ponderea si importanta relativa a Rusiei, cel putin in privinta combustibilului si a altor materiale. Cu atit mai vulnerabil va fi efortul occidental - atit cel militar propriu-zis, cit si cel vizind reconstructia Afganistanului - la climatul raporturilor politice ruso-occidentale. Din acest punct de vedere, eventuala pierdere a bazei de la Manas, fara a fi o catastrofa, va exercita o presiune nedorita asupra Americii. Indiferent daca inchiderea bazei se va produce acum sau va exista un ragaz, Statele Unite trebuie sa recurga la un „plan B" fezabil din punct de vedere tehnic si mai putin vulnerabil in plan politic. Oricit de mult se spune ca s-a schimbat lumea dupa 11 Septembrie, nu s-a schimbat chiar atit de mult incit Rusia si Statele Unite sa aiba, ambele, baze militare in Asia Centrala.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Restauraţia fără rest

    Pavel LUCESCU

    Restauraţia fără rest

    Uitându-te la ce se întâmplă zilele astea în politica românească începi să-ţi dai seama că acum un an am luat de fapt o mare ţeapă şi că premierul pe care şi l-a dorit şi l-a impus Iohannis, Florin Cîţu, nu e decât versiunea sintetică şi coafată a grindenilor, tudoşilor şi dăncilelor lui Dragnea pentru fraierii de „dreapta”.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Ce tot aveţi cu filosofia? (I)

    Ioan Alexandru TOFAN

    Ce tot aveţi cu filosofia? (I)

    Schimbările, câte sunt, par a fi făcute de un copil râzgăiat care, supărat pe ursuleţul lui, vrea să îl transforme în maşinuţă. Sunt mutate băncile, ca să fie în cerc şi nu în rând. Se dă cu var. Sunt înlocuite tablele. Iar se dă cu var. Power-point-ul este încurajat să devină un limbaj universal, aruncându-se în inactualitate însuşi fundamentul culturii noastre europene, care este cuvântul. Power-point-ul se proiectează pe un var strălucitor. Se schimbă ordinea rubricilor în diverse tabele. Concluziv, se mai dă o dată cu var.  

    Muzica pe care o ascultăm, parte a identităţii noastre

    George PLEȘU

    Muzica pe care o ascultăm, parte a identităţii noastre

    Fără nici o îndoială, muzica pe care o ascultăm şi împărtăşim cu alţii este parte a individualităţii nostre, a identităţii personale, sociale şi culturale, inclusiv prin dorinţa de a ne integra, de a corespunde sau a ne diferenţia de majoritate. Departe de a fi doar distracţie sau o experienţă pur estetică, muzica este un limbaj în sine, care se dezvoltă continuu, odată cu omenirea.

    IN MEMORIAM: Existenţa unei făpturi mirabile în regatul frumuseţii nepieritoare

    Grigore ILISEI

    IN MEMORIAM: Existenţa unei făpturi mirabile în regatul frumuseţii nepieritoare

    Viaţa Ecaterinei Ilisei, născută Şerbu, şi purtând din 1960 până la căsătoria din 22 noiembrie 1965 numele de Moldovan, cel a bunicilor materni, care o înfiaseră spre a o scăpa de anatema „originii nesănătoase”, stigmat al regimului comunist, a fost hărăzită de Dumnezeu să-şi rânduiască viaţa sub semnul frumuseţii. Fusese plămădită să fie chip al splendorii umane. 

    pulspulspuls

    Idilă politică cu Iulică Răzgândică: ce surprize vom mai avea?

    Idilă politică cu Iulică Răzgândică: ce surprize vom mai avea?

    Una scurtă pe azi despre subiectul ultimelor zile din politichia locală: cel despre demisia anunţată dar nescrisă a conţilierului userist Iulică Răzgândică.

    Caricatura zilei

    Tramvaiul nou și-a început treaba

    Editia PDF

    Bancul zilei

    Când ma întâlnesc în parc si vorbesc cu barbati casatoriti, am impresia ca toti traim cu aceeasi femeie! (...)

    Parteneri

    Alte publicatii

      Intrebarea zilei

      Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.