anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

Caz umanitar soldat cu victoria dictatorului

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Poate ca guvernul autonom scotian a calculat atent situatia si a decis ca imperativele umanitare sint mai importante decit executarea pedepsei. Sau poate ca au aparut dubii in privinta vinovatiei condamnatului, asa cum s-a speculat intens in ultimii ani. Ori, in fine, poate ca interesele economice - in primul rind, cele energetice - sint astazi mai importante decit memoria atentatului din 1988. Fapt este ca Abdelbaset Ali al-Megrahi a fost primit ca un erou in Libia, dupa ce autoritatile scotiene au considerat ca isi poate petrece in liberate ultimele zile sau saptamini din viata.

    Nu are rost sa insistam aici asupra contextului in care a fost condamnat al-Megrahi. La 21 decembrie 1988, zborul PanAm 103 s-a sfirsit prin explozia unei bombe la bordul aeronavei, deasupra localitatii scotiene Lockerbie, soldata cu moartea celor 243 de pasageri, 16 membri ai echipajului, precum si a 11 persoane aflate la sol. Inca din primul moment, suspiciunile au fost indreptate catre serviciile secrete libiene, in acea vreme principalul organizator si finantator al terorismului anti-american. Suspiciunile au capatat, treptat, un contur tot mai pronuntat, iar sfirsitul Razboiului Rece a facut ca Libia sa ramina singura. In final, dupa 11 ani de la atentat, autoritatile libiene au permis judecarea a doi responsabili din cadrul serviciilor secrete de catre un complet de judecata scotian, pe teritoriul ("neutru") al Olandei. Unul dintre ei a fost achitat, dar celalalt - al-Megrahi - a fost gasit vinovat si condamnat in 2001 la pedeapsa maxima pe timp de pace in orice stat membru al Consiliului Europei - inchisoarea pe viata.

    Ma numar printre cei care considera ca al-Megrahi nu este singurul vinovat, si nici cel mai important. Cred ca el a fost "livrat" autoritatilor scotiene pentru a le oferi un grad limitat de satisfactie si pentru a permite depasirea izolarii regimului de la Tripoli, condus de unul dintre cei mai performanti tirani ai epocii noastre.

    Fara a stapini instrumentele de baza ale dreptului si cu atit mai putin pe cele relevante in cazul de fata (banuiesc, extrem de complicat), cred ca modul in care el s-a finalizat este contestabil in primul rind in plan moral, fata de familiile victimelor. Este insa contestabil si din punct de vedere politic, pentru ca ii ofera lui Gaddafi o nemeritata victorie de imagine. Condamnatul putea fi mentinut pe teritoriul britanic, cu un regim de internare care sa-i permita sa-si petreaca ultimele zile alaturi de membrii familiei. Nici un principiu umanitar nu ii dadea dreptul de a fi aclamat de o multime entuziasta. Este regretabila miopia cu care unii diplomati occidentali chemau guvernul libian sa nu transforme eliberarea condamnatului intr-o victorie politica, in conditiile in care exact asta este. Nu poti sa asociezi dreptul si politica doar atunci cind iti convine (de exemplu, cind Nicolas Sarkozy obtinea eliberarea infirmierelor bulgare inchise in Libia pe baza unor acuzatii fanteziste) si sa le disociezi altadata.

    "Marele Lider" Muammar al-Gaddafi este, dupa cum spuneam, un tiran performant. A reusit sa treaca de la uniforma de colonel revolutionar la mantia de lider islamic cvasi-divin, de "calif" al unei republici islamo- socialiste. A reusit in primul rind sa evite greselile comise de vechiul sau prieten, Saddam Hussein. Renuntind la terorism si asumindu-si implicit vina pentru episoade de gen Lockerbie, Gaddafi a iesit treptat de pe "axa raului" trasata la Washington. In loc sa-si invadeze cu inconstienta vecinii, Gaddafi a inteles cum trebuie sa joace pentru a ajunge, astazi, un mediator util si "curtat" de Occident. Tot din criza din Golf (1990-1991), a inteles ca nici Libia nu va fi lasata sa-si dezvolte arme de distrugere in masa. Iar astazi rezervele de petrol si pozitionarea strategica ale Libiei ii fac pe unii lideri occidentali sa tolereze orice excentricitati ale "Marelui Lider". Ultimul exemplu il reprezinta scuzele formulate de presedintele Confederatiei Elvetiene, pentru ca politia din tara sa a indraznit anul trecut sa se ia (pe nedrept) de unul dintre fiii lui Gaddafi. Asadar, liderii britanici - sau premierul italian Berlusconi - nu sint singurii pe care asocierea cu Gaddafi ii pune in situatii penibile. Daca Saddam nu si-ar fi pierdut uzul ratiunii si ar fi apucat vremurile crizei energetice de astazi, ar fi putut si el face ceea ce - iata - lui Gaddafi ii reuseste atit de bine.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Jurnalism în cheia „clarităţii morale”

    Alexandru LĂZESCU

    Jurnalism în cheia „clarităţii morale”

    Jurnalismul nu poate fi niciodată matematic obiectiv, însă el ar trebui să fie, cel puţin în teorie, relativ nepărtinitor, să permită dezbaterea şi să găzduiască puncte de vedere diferite; nu şi în noua viziune radicală de stânga care câştigă teren în Occident, pentru care „adevărul propriu” trebuie să primeze.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Scaunele şi câinele Celsius

    Nichita DANILOV

    Scaunele şi câinele Celsius

    Am ascultat cu glasurile stinse sunetele de chitară, am ascultat şi recitalurile. Am aplaudat. Apoi ne-am sculat de pe scaunele noastre, ne-am salutat de la distanţă, şi am plecat spre bârlogurile noastre risipite prin diferite colţuri ale oraşului. Ajunşi acasă, ne-am întins în pat, scrutând tavanul. Dar atât patul, cât şi tavanul semănau cu piaţa unde avusese loc recitatul. Şi atunci ne-am întrebat: la ce bună arta în vremea pandemiei?

    Generații de drepturi, starea democrației și noile conflicte

    Sorin CUCERAI

    Generații de drepturi, starea democrației și noile conflicte

    În societate lucrurile stau cam la fel ca în zona politică - excepția semnificativă fiind societatea urbană (mai ales din urbanul mare), care tinde să susțină din ce în ce mai puternic drepturile din a treia generație. De aici și respingerea masivă în urban a partidelor tradiționale (PSD și PNL), percepute ca rămase în urmă, când nu de-a dreptul retrograde (cam cum era perceput PCR în urbanul mare în anii '80).

    O critică a criticii

    Dana ȚABREA

    O critică a criticii

    Volumul semnat de Miruna Runcan, Teatrul în diorame. Discursul criticii de teatru în comunism. Fluctuantul dezgheţ 1956-1964 (Editura Tracus Arte, 2019) este pentru autoare, critic de teatru, profesor la Facultatea de Teatru şi Televiziune de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, un prilej de reflecţie şi cercetare academică asupra fenomenului criticii de teatru în comunism, de analiză retorico-stilistică a unor fragmente din cronicile timpului, ceea ce-i permite să formuleze opinii cu privire la structura şi tipologia cronicilor, parte a unei critici a criticii, aspect neglijat de literatura de specialitate.

    pulspulspuls

    Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

    Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

    Să începem cu sfârşitul pe astăzi, stimaţi telespectatori, şi să vă oferim ceva de la Bucale, una bucată postare frumoasă a unui bun amic, abil cunoscător al sforăriilor din partidoi. 

    Caricatura zilei

    Răzbunarea mașinii

    Editia PDF

    Bancul zilei

    Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

    Linkuri

    Alte ziare locale

      Intrebarea zilei

      Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.