Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Ce inseamna sa fii conferentiar

HOMO VALACHUS

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    In sfirsit, acele confuzii rizibile, creionate de Wilde, atit de rafinat, cu mai bine de un secol in urma, mi s-au reactualizat, proustian, deunazi, cind am intilnit, pe strada, un coleg de la Universitate. Desi ne stim de ani de zile, nu lucram in aceeasi facultate. Aflasem din diverse surse ca, in semestrul in curs, omul isi incheiase (lungul) stagiu de conferentiar si promovase la ultima treapta academica - de profesor -, asa incit imprejurarea mi s-a parut nimerita sa-l felicit. „Da, batrine, multumesc", a raspuns amicul cam posomorit, „dar sa stii ca, social vorbind, nu am facut un pas inainte, ci mai degraba unul inapoi." „Cum adica?", am intrebat usor iritat de micul puseu de ipocrizie.

    „Pai, stai sa-ti explic. In urma cu vreo sase-sapte ani, cind am devenit conferentiar, saltul de imagine a fost imens. Indivizii din afara sistemului universitar se aratau extrem de sensibili la auzul functiei mele academice. Suna teribil de bine si de neobisnuit, dindu-mi o aura de membru al unei societati exclusiviste. Am observat ca doar cuvintele rector si decan aveau o rezonanta mai puternica - pentru neinitiati - decit magicul conferentiar. Pina si soacra-mea - iti-o amintesti pe mama Lilianei, vaca nebuna din Vaslui (nu, nu-mi aminteam respectivul personaj, insa am zimbit strepezit, fara sa-l intrerup) -, care a sustinut toata viata ca fiica ei (director de banca, n.m.) s-a maritat cu un pirlit de cadru didactic, a fost atunci fericita si mi-a zbierat in receptor bravo, mama!. Acum, ca sa vezi efect de promovare, Lili mi-a propus sa mai aminam putin transmiterea vestii profesoratului meu la Vaslui. Nu de alta, dar baba ar putea crede ca am fost retrogradat si nu ar inghiti nici un argument de-al meu sau de-al sotiei, pregatindu-si o vizita furibunda la Iasi. Chiar si prietena lui Cristi (fiul, n.m.), de la el din clasa, la auzul noutatii, ar fi exclamat: Ce nasol ca taica-tau nu mai este conf. Era misto sa spun ca boyfriend-ul meu este fiu de conferentiar universitar. Profesor nu va fi nici pe departe la fel de cool. Prin urmare, Codrine, n-as avea cum sa zic ca e nemaipomenit de glorios. Nu stiu insa de ce-mi racesc gura cu tine. Esti tu insuti profesor de citiva ani si cunosti ponoasele, probabil, mai bine decit mine."

    Le cunosc, trebuie sa admit, dar nu sint convins ca mai bine decit colegul meu care, prins intre o „vaca nebuna" si o liceeana din „generatia cool", a trait, se pare, intreaga intensitate a dramei de a nu mai fi conferentiar. Prestigiul social - iata, spun o banalitate - se intemeiaza, cel mai frecvent, pe aparente si nu pe realitati. Sonoritatea denumirii de conferentiar ramine una dintre ele. Cuvintul in cauza are muzicalitate stranie si cumva singulara, ce-i confera o incontestabila prestanta. „Profesori" sint, in definitiv, toti, de la preparator pina la profesorul plin propriu-zis, ca sa nu-i mai amintim si pe dascalii din invatamintul preuniversitar. Postura si-a pierdut din forta ei semiotica, datorita largirii ariei de referinta.

    „Conferentiarul" e unic, el nu-si imparte semnificatia in stinga si dreapta, ci se pastreaza fidel unei singure, restrictive categorii. Avea dreptate prietenul meu sa observe ca notiunea pare descinsa din spatii oculte, desemnind apartenente la cluburi selecte ori cine stie ce societati secrete. Un necunoscator al ierarhiilor academice poate gasi toate motivele din lume sa fie impresionat la auzul termenului. Nu oricine - sa recunoastem - detine calitatea oficiala (prevazuta, care va sa zica, in nomenclatorul oficial!) de a conferentia. Ea se leaga, intr-un mod invizibil, dar concludent, cu insasi ideea de elita intelectuala absoluta. Asa imi explic de ce un renumit medic a preferat, ani in sir, dupa ce a devenit profesor, sa pastreze pe usa cabinetului sau titlul de conferentiar. Crestea credibilitatea in ochii pacientilor si, alaturi de tratamente, ajuta enorm la pastrarea clientelei. Nu ne vindecam numai cu pastile si bisturiu, ci si cu increderea neabatuta in prestigiul profesional al doctorului care ne trateaza. Eu insumi - intervievat recent de presa in legatura cu un post diplomatic in care fusesem numit - am fost prezentat drept conferentiar (si nu profesor, asa cum era de fapt corect!), pesemne din dorinta onorabila de a nu fi „degradat". Profesorii ajung mai greu in astfel de posturi, insa conferentiarii ... ei, asta este deja altceva. Nu stiu cit de dezamagita va fi batrina din Vaslui la auzul vestii ca nefericitul ei ginere a mai facut o boacana sociala, devenind din conferentiar ... (un „pirlit" de) profesor, dar, cu siguranta, nu va ajunge pina la starea de stupoare pe care am resimtit-o eu, nu cu mult timp in urma, cind o studenta (ce-si pregatea lucrarea de licenta cu mine) mi-a trimis un e-mail agitat, unde ma intreba franc: „Cum doriti sa va trec - la coordonator - Conf.dr. ori Prof.dr.?". Am incercat o mica diversiune joculara: „Daca va place mai mult conferentiar, treceti-ma asa, dar sa stiti ca eu sint profesor de ceva vreme!". Peste citeva zile, tinara mi-a adus teza - frumos legata - cu o coperta din piele, pe care straluceau, aurii, niste combinatii de litere mai curind naucitoare: Coordonator - Conf.dr. Codrin Liviu Cutitaru. Am continuat, masochist, jocul inceput pe posta electronica: „Vad ca va place mult titlul de conferentiar. Nu ati putut renunta la el." Domnisoara mi-a zimbit bizar si a biiguit un „da" nesigur. M-am intristat subit. Mi-am dat seama ca studenta in chestiune statuse patru ani in Universitate si nu stia diferenta dintre conferentiar si profesor. Mai mult, i se parea ca, optind pentru conf.dr., isi exprima respectul suprem pentru coordonatorul lucrarii sale. Aidoma vulgatei, gasise in sonoritatea cuvintului fiorii prestigiului social.

    Asadar, dragi colegi conferentiari, desi nu vreau sa o fac pe lupul moralist, nu ma pot abtine sa nu va dau un sfat prietenesc. Nu alergati sa va stringeti, in cv-uri impresionante, toate articolele ISI, proiectele de cercetare si volumele din „baza nationala de date", pentru a accede, in sfirsit, la mult-visata treapta de profesor! Nici nu stiti ce pierdeti.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dan CONSTANTIN

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

    opinii

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    George ŢURCĂNAŞU

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

    Spărgătoarea de coduri

    Bogdan ILIESCU

    Spărgătoarea de coduri

    Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

    pulspulspuls

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

    Caricatura zilei

    Liste electorale

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Linkuri sponsorizate

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri