joi, 28.03.2024
In sfirsit, acele confuzii rizibile, creionate de Wilde, atit de rafinat, cu mai bine de un secol in urma, mi s-au reactualizat, proustian, deunazi, cind am intilnit, pe strada, un coleg de la Universitate. Desi ne stim de ani de zile, nu lucram in aceeasi facultate. Aflasem din diverse surse ca, in semestrul in curs, omul isi incheiase (lungul) stagiu de conferentiar si promovase la ultima treapta academica - de profesor -, asa incit imprejurarea mi s-a parut nimerita sa-l felicit. „Da, batrine, multumesc", a raspuns amicul cam posomorit, „dar sa stii ca, social vorbind, nu am facut un pas inainte, ci mai degraba unul inapoi." „Cum adica?", am intrebat usor iritat de micul puseu de ipocrizie.
„Pai, stai sa-ti explic. In urma cu vreo sase-sapte ani, cind am devenit conferentiar, saltul de imagine a fost imens. Indivizii din afara sistemului universitar se aratau extrem de sensibili la auzul functiei mele academice. Suna teribil de bine si de neobisnuit, dindu-mi o aura de membru al unei societati exclusiviste. Am observat ca doar cuvintele rector si decan aveau o rezonanta mai puternica - pentru neinitiati - decit magicul conferentiar. Pina si soacra-mea - iti-o amintesti pe mama Lilianei, vaca nebuna din Vaslui (nu, nu-mi aminteam respectivul personaj, insa am zimbit strepezit, fara sa-l intrerup) -, care a sustinut toata viata ca fiica ei (director de banca, n.m.) s-a maritat cu un pirlit de cadru didactic, a fost atunci fericita si mi-a zbierat in receptor bravo, mama!. Acum, ca sa vezi efect de promovare, Lili mi-a propus sa mai aminam putin transmiterea vestii profesoratului meu la Vaslui. Nu de alta, dar baba ar putea crede ca am fost retrogradat si nu ar inghiti nici un argument de-al meu sau de-al sotiei, pregatindu-si o vizita furibunda la Iasi. Chiar si prietena lui Cristi (fiul, n.m.), de la el din clasa, la auzul noutatii, ar fi exclamat: Ce nasol ca taica-tau nu mai este conf. Era misto sa spun ca boyfriend-ul meu este fiu de conferentiar universitar. Profesor nu va fi nici pe departe la fel de cool. Prin urmare, Codrine, n-as avea cum sa zic ca e nemaipomenit de glorios. Nu stiu insa de ce-mi racesc gura cu tine. Esti tu insuti profesor de citiva ani si cunosti ponoasele, probabil, mai bine decit mine."
Le cunosc, trebuie sa admit, dar nu sint convins ca mai bine decit colegul meu care, prins intre o „vaca nebuna" si o liceeana din „generatia cool", a trait, se pare, intreaga intensitate a dramei de a nu mai fi conferentiar. Prestigiul social - iata, spun o banalitate - se intemeiaza, cel mai frecvent, pe aparente si nu pe realitati. Sonoritatea denumirii de conferentiar ramine una dintre ele. Cuvintul in cauza are muzicalitate stranie si cumva singulara, ce-i confera o incontestabila prestanta. „Profesori" sint, in definitiv, toti, de la preparator pina la profesorul plin propriu-zis, ca sa nu-i mai amintim si pe dascalii din invatamintul preuniversitar. Postura si-a pierdut din forta ei semiotica, datorita largirii ariei de referinta.
„Conferentiarul" e unic, el nu-si imparte semnificatia in stinga si dreapta, ci se pastreaza fidel unei singure, restrictive categorii. Avea dreptate prietenul meu sa observe ca notiunea pare descinsa din spatii oculte, desemnind apartenente la cluburi selecte ori cine stie ce societati secrete. Un necunoscator al ierarhiilor academice poate gasi toate motivele din lume sa fie impresionat la auzul termenului. Nu oricine - sa recunoastem - detine calitatea oficiala (prevazuta, care va sa zica, in nomenclatorul oficial!) de a conferentia. Ea se leaga, intr-un mod invizibil, dar concludent, cu insasi ideea de elita intelectuala absoluta. Asa imi explic de ce un renumit medic a preferat, ani in sir, dupa ce a devenit profesor, sa pastreze pe usa cabinetului sau titlul de conferentiar. Crestea credibilitatea in ochii pacientilor si, alaturi de tratamente, ajuta enorm la pastrarea clientelei. Nu ne vindecam numai cu pastile si bisturiu, ci si cu increderea neabatuta in prestigiul profesional al doctorului care ne trateaza. Eu insumi - intervievat recent de presa in legatura cu un post diplomatic in care fusesem numit - am fost prezentat drept conferentiar (si nu profesor, asa cum era de fapt corect!), pesemne din dorinta onorabila de a nu fi „degradat". Profesorii ajung mai greu in astfel de posturi, insa conferentiarii ... ei, asta este deja altceva. Nu stiu cit de dezamagita va fi batrina din Vaslui la auzul vestii ca nefericitul ei ginere a mai facut o boacana sociala, devenind din conferentiar ... (un „pirlit" de) profesor, dar, cu siguranta, nu va ajunge pina la starea de stupoare pe care am resimtit-o eu, nu cu mult timp in urma, cind o studenta (ce-si pregatea lucrarea de licenta cu mine) mi-a trimis un e-mail agitat, unde ma intreba franc: „Cum doriti sa va trec - la coordonator - Conf.dr. ori Prof.dr.?". Am incercat o mica diversiune joculara: „Daca va place mai mult conferentiar, treceti-ma asa, dar sa stiti ca eu sint profesor de ceva vreme!". Peste citeva zile, tinara mi-a adus teza - frumos legata - cu o coperta din piele, pe care straluceau, aurii, niste combinatii de litere mai curind naucitoare: Coordonator - Conf.dr. Codrin Liviu Cutitaru. Am continuat, masochist, jocul inceput pe posta electronica: „Vad ca va place mult titlul de conferentiar. Nu ati putut renunta la el." Domnisoara mi-a zimbit bizar si a biiguit un „da" nesigur. M-am intristat subit. Mi-am dat seama ca studenta in chestiune statuse patru ani in Universitate si nu stia diferenta dintre conferentiar si profesor. Mai mult, i se parea ca, optind pentru conf.dr., isi exprima respectul suprem pentru coordonatorul lucrarii sale. Aidoma vulgatei, gasise in sonoritatea cuvintului fiorii prestigiului social.
Asadar, dragi colegi conferentiari, desi nu vreau sa o fac pe lupul moralist, nu ma pot abtine sa nu va dau un sfat prietenesc. Nu alergati sa va stringeti, in cv-uri impresionante, toate articolele ISI, proiectele de cercetare si volumele din „baza nationala de date", pentru a accede, in sfirsit, la mult-visata treapta de profesor! Nici nu stiti ce pierdeti.
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
PSD Iaşi anunţă că un nou primar PNL va candida pe listele lor la alegerile locale
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Totul despre evaluarea copiilor din Iaşi care vor împlini 6 ani după începerea clasei pregătitoare
O nouă reţea de gaze, cu peste 1.700 de branşamente, într-o comună de lângă Iaşi
Un arhitect în cursa pentru Primăria Iaşi. Este candidat din partea REPER
Expoziţie de enciclopedii la BCU Iaşi, sub titlul “Universul într-o carte”
Permis reţinut în vederea anulării: mergea beat criţă cu maşina prin sat
S-a aprobat o nouă majorare de tarife la CFR Călători. Intră în vigoare luni
Guvernul PSD și Antibiotice Iași: un parteneriat strategic pentru sănătatea românilor (P)
Diana Şoşoacă: Mă gândesc foarte serios să candidez la primăria Iaşiului. Cred că voi candida
Doliu la Tribunalul Iaşi. „A fost un accident”. O judecătoare abia pensionată a murit la 54 de ani
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Angajat al Primăriei Timișoara, prins de primar copiind la examen cu o cască (P)
Lecția de demagogie politică: Episodul moțiunii de cenzură împotriva Ministerului Agriculturii (P)
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |