Conflictele inghetate si incalzirea politicii globale
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

sambata, 18.09.2021

Conflictele inghetate si incalzirea politicii globale

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Sistemul international devine tot mai dinamic, in interiorul sau temperatura creste, iar conflictele pina nu demult "inghetate" risca sa provoace inundatii grave, daca gestionarii ordinii mondiale nu vor gasi rapid solutii de echilibrare a acestor evolutii periculoase.

    Termenul de "conflict inghetat" este unul relativ nou in teoria relatiilor internationale, insa parea destinat unei frumoase cariere. Teoreticienii au fost mai lenti, insa factorii politici si cercetatorii orientati cu precadere spre rezolvarea problemelor s-au indragostit de el inca de la prima vedere.

    De regula, se foloseste acest termen pentru evolutii post-Razboi Rece, in primul rind pentru conflictele generate de destramarea Uniunii Sovietice (Osetia de Sud, Abhazia, Transnistria). Cazul reprezentat de Kosovo se poate (se putea) inscrie, la rindul sau, in aceasta categorie. Ar trebui sa ne intrebam, insa, ce anume confera specificitate unui asemenea conflict. Simpla stare de dezacord intre marile puteri, care a impiedicat atingerea unei solutii? Atunci, ar trebui sa cautam si posibile analogii istorice - in perioada 1945-1991, spre exemplu, au existat destule cazuri de conflicte nerezolvate, in care violenta raminea totusi sporadica si secundara. Invocarea dreptului la autodeterminare de catre populatii mici, lipsite de o istorie a statalitatii? Atunci, ne-am putea uita inspre secolul XIX european. Implicarea ONU sau a unor organizatii regionale, gen OSCE, pentru monitorizarea armistitiilor sau mentinerea pacii? S-a produs si in deceniile trecute, in situatii precum cea din Cipru - probabil cazul ce s-ar potrivi cel mai bine definitiei "conflictului inghetat". Toate acestea nu reprezinta decit consideratii cu rol de avertisment, menite sa sugereze ca nu asistam la un fenomen cu totul nou.

    Daca dorim sa-i punem in evidenta caracterul inedit, ar trebui sa insistam asupra altui element - si aceasta cu pretul slabirii analogiei intre Kosovo si spatiul postsovietic. Este vorba de re-compunerea ambientului de securitate al Rusiei, dupa destramarea URSS. Oricit de multe si de convingatoare ar fi asemanarile cu situatia din fosta Iugoslavie, conflictele din republicile ex-sovietice au propria lor dinamica, datorata implicarii directe a unei mari puteri - Rusia. Chestiunea precedentului reprezentat de Kosovo este relevanta din punct de vedere juridic - si este folosita in acest sens de Moscova -, insa faptul politic fundamental este acela ca Rusia nu a putut influenta mersul lucrurilor in Balcani, dar o poate face - si o face - in fostele republici sovietice.

    De ce au "inghetat", asadar, conflictele din Transnistria, Osetia de Sud si Abhazia? Probabil, pentru ca la inceputul anilor 1990 Occidentul a privilegiat nevoia de cooperare globala cu Rusia, in raport cu principii precum integritatea teritoriala a noilor republici post-sovietice. Un calcul de un realism cinic, insa unul care a permis Statelor Unite sa reconfigureze institutiile globale, sa extinda NATO catre Est si sa mentina Rusia implicata - dar intr-o pozitie periferica, de natura doar sa-i menajeze orgoliul - in noua ordine internationala. Un calcul care a facut posibile acordurile de reducere a armamentelor strategice nucleare si care a permis, la inceputul deceniului trecut, reducerea substantiala a cheltuielilor militare globale.

    Se putea si altfel? E greu de crezut. Implicarea directa a SUA sau a altor actori "occidentali" in apropierea granitelor Rusiei ar fi declansat contrareactii vehemente, chiar periculoase, la Moscova. Se poate intrevedea, astazi, o solutie prin care sa fie internationalizate - si nu lasate la discretia Moscovei - "dezghetul" si viitorul "inghet" al conflictelor din Georgia si, eventual, Republica Moldova? Probabil ca da, cu conditia sa fie aplicate citeva lectii utile deprinse in timpul Razboiului Rece.

    Prima ar fi aceea ca strategia de tip "dinte pentru dinte" are mari sanse sa functioneze, in fata unui partener cinic, dar rational. Vestile despre sfirsitul politetii nejustificate a Occidentului fata de Rusia, concretizat prin neinvitarea la reuniunile G8 sau mentinerea Rusiei la usa inchisa a Organizatiei Mondiale a Comertului, par incurajatoare (dar nu semnifica, inca, o politica pe termen lung si nici nu sint suficient de "specifice"). Tot cu caracter general, ar fi de asteptat ca la Washington sa se intreprinda analize mai serioase asupra posibilitatilor de contracarare a influentei energetice ruse, inclusiv prin intermediul unor represalii economice la adresa statelor si companiilor ce o propaga. Ar fi interesant, insa, ce ar avea Moscova de spus daca, in viitorul apropiat, fortelor sale din regiunile secesioniste georgiene li s-ar retrage iluzoriul mandat international de care beneficiaza astazi.

    Din pacate, intr-o perioada extrem de volatila pe plan intern, Statele Unite nu par capabile sa initieze contrareactii serioase. Va trebui sa asteptam, probabil, sfirsitul primaverii pentru ca America, iar apoi blocul occidental in intregul sau, sa adopte o noua linie de conduita fata de Kremlin. Pina atunci, tandemul Putin - Medvedev isi poate manifesta in voie agresivitatea, pasul urmator fiind, probabil, intensificarea tentativelor de sumbinare interna a regimului Saakasvili. Pentru Georgia, drama militara s-a incheiat, insa umilintele politice vor continua pina ce o noua configuratie de putere va "reingheta" conflictul.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Grand Slam, povestea unei himere

    Nicolae GRECU

    Grand Slam, povestea unei himere

    Singurătatea lui Djokovic, în faţa fileului şi a lui Medvedev, a fost definitorie cu un game înaintea finişului, când dârzul reprezentant al unui neam de luptători, a izbucnit în lacrimi.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Etimologicale pescăreşti (IV)

    Eugen MUNTEANU

    Etimologicale pescăreşti (IV)

    Seria consideraţiilor etimologice din sfera mai largă a pescuitului este continuată de câteva cuvinte româneşti importante referitoare la ambarcaţiuni.

    Înălţarea Sfintei Cruci şi cele patru etape ale mântuirii

    pr. Constantin STURZU

    Înălţarea Sfintei Cruci şi cele patru etape ale mântuirii

    La mijlocul primei luni a anului bisericesc prăznuim Înălţarea Sfintei Cruci. Istoric vorbind, această sărbătoare aminteşte de două evenimente: găsirea Sfintei Cruci la Ierusalim de către Sfânta Împărăteasă Elena şi înălţarea ei în văzul tuturor în acea zi, dar şi pe 14 septembrie 335, imediat după sfinţirea primei Biserici a Învierii Domnului, zidită de Sfântul Împărat Constantin cel Mare, respectiv aducerea Sfintei Cruci înapoi în Ierusalim, pe 14 septembrie 630, după ce a fost recuperată de la perşi de către împăratul bizantin Heraclius.

    Determinantele spiritual-religioase, paspartuul pentru înţelegerea resorturilor democraţiei liberale anglo-saxone

    Aurelian-Petruș PLOPEANU

    Determinantele spiritual-religioase, paspartuul pentru înţelegerea resorturilor democraţiei liberale anglo-saxone

    Democraţia liberală din Statele Unite ale Americii şi Anglia a fost influenţată pozitiv de impactul diverselor „religii ale raţiunii”, precum deismul sau teismul. Acestea au jucat un rol de mediator între sistemul socio-politic al teoriei raţionale a drepturilor naturale şi cel religios. Aceste noi religii seculare nu reprezentau decât contracţii instituţionale ale religiilor tradiţionale, născute prin acţiunea revoluţiilor franceză şi americană. 

    pulspulspuls

    O mare dilemă a Iaşului înaintea congresului liberal: Orban, Cîţu sau coviduţu’?

    O mare dilemă a Iaşului înaintea congresului liberal: Orban, Cîţu sau coviduţu’?

    Apropo de congresul liberal cu alegeri de lider care bate la uşă, ce va fi de azi egzact într-o săptămână, cică printre unii liberalii mai vechi se vorbeşte că jocurile ar fi deja făcute, iar Cîţu ar avea deja cam două treimi din voturi de partea lui.

    Caricatura zilei

    PNDL3

    Editia PDF

    Bancul zilei

    Când ma întâlnesc în parc si vorbesc cu barbati casatoriti, am impresia ca toti traim cu aceeasi femeie! (...)

    Parteneri

    Alte publicatii

      Intrebarea zilei

      Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.