Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Cu poetul Alexandru Dohi, pe tarmul marii

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Caldura era in toi. Pietrele fierbeau. Nisipul ne frigea talpile. Cind ne incumetam sa iesim pe trotuar, in urma noastra raminea asfaltul gaurit de slapi. La amiaza zaceam in sezlongurile noastre pe terasa, privind in departari. Zgomotul plajei ne zgindarea timpanele. In ciuda arsitei, niciunul dintre noi nu renuntase la alcool. Unii aveau in fata lor cite un pahar de votca. Altii se multumeau sa-si moaie buzele in vinul rece, abia scos din frigider. Nu lipsea nici palinca adusa in canistre din Ardeal. Unele doamne ne priveau cu un ochi compatimitor. Altele nu se sfiau sa bea cot la cot cu noi. Adrian, maestrul nostru de ceremonii, cu aerul sau de senator roman, ne recomanda in fiecare zi: "Un pic de coniac sau de palinca la amiaza te face sa transpiri. Iar transpiratia marina elimina toxinele din organism. E ca o eliberare...". Transpiram din plin. Ne relaxam atit de mult, incit miinile ne atirnau pe linga trup ca niste cirpe. Seara coboram pe plaja. Intram in apa si inotam lejer pe spate, privind cum se perinda cite un norisor firav pe un cer de culoarea sofranului. Maestrul nostru de ceremonii aparea doar cind soarele dadea sa asfinteasca. Se intindea aproape gol pe nisip, lasindu-si trupul in voia brizei. Il ingropam acolo, injghebind deasupra burtii lui o piramida, in virful careia infigeam un stegulet albastru. Ceeea ce insemna: "Atentie, furtuna...". Culegeam apoi cutii de bere, scoici, dopuri de de vin si ambalaje de la inghetata si tot felul de bete, din care construiam un cimitir marin. Seara, linga stinci, ne injghebam un foc de tabara. Dansam si jucam carti in jurul lui.
    Odata cu caderea intunerciului aparea si Alexandru Dohi. Se aseza la umbra stincilor, nu departe de foc, scrutind nevazutul. De felul lui, poetul era un taciturn. Puteai sa stai alaturi de el ore in sir fara sa schimbi o vorba. Ma simteam bine in aceasta companie. Alexadru Dohi venea aici in fiecare vara, cu sotia sa si cei doi copii ai lor. La ora prinzului il intilneam pe terasa. Statea acolo motaind, cu paharul de palinca alaturi. Nu aflasem prea multe lucruri despre el. Stiam ca, pe la sfirsitul anilor '80, reusise sa plece in exil, stabilindu-se la Stokholm. Avusese o meserie neobisnuita pentru un poet. Bunicul sau si tatal, de asemenea, fusesera sobari. De mic deprinsese tainele acestui mestesug care pe vremuri iti aducea, daca erau priceput, un venit destul de frumusel. Mi-a spus ca detinea o reteta misterioasa a modului de impletire a caramizilor pentru ca fumul care se naste din vatra sa ajunga la baza hornului deposedat de resturi de scintei si de funigine, astfel incit, indiferent de vreme, el sa se inalte ca o ruga spre un ochiul nevazut al Atotputernicului ce ne vegheaza in ceruri. Ca lucra la fiecare soba la fel de mult ca la un poem. In fine: e incredintat ca, prin esenta lor, hornurile iti pot aduce revelatii si viziuni poetice asemanatoare cu cele pe care le-a avut Dante cind s-a apucat sa scrie "Divina comedie" sau William Blake cind a lucrat la "Viziunile fiicelor Albionului" sau Swedenberg cind a vazut pluind in inaltul cerurilor "Noul Ierusalim". Stind acolo, ghemuit pe stinci, mi-a explicat, desenind pe nisip mai multe triunghiuri si cercuri, ca modul cum e dispus ansamblul megalitic de la Stonehenge are o strinsa legatura cu teoria relativitatii a lui Einstein, care, dupa opinia sa, fusese descoperita de atlanti. In mare, atunci cind construia sistemul de fumuri al unui horn, Dohi tinea cont de aceasta teorie, dar se calauzea si dupa formula binomului lui Newton. L-am intrebat cum isi cistiga existenta la Stokholm. Poetul mi-a spus ca s-a acomodat destul de greu si ca tinjea si acum dupa Maramuresul natal. Cel mai mult regreta ca, ajungind in Occident, isi neglijase meseria. In noptile lungi de iarna il podidea melancolia si atunci se apuca sa construiasca biserici si corabii din bete de chibrit, pe care le arunca apoi, ca sa-si inece amarul, in apele reci ale Marii Baltice, dindu-le foc. Facea acest ritual la fiecare iesire din solstitiu, cind nelinistea era cel mai greu de suportat. Oamenii Nordului sint reci si singuratici. Dohi se atasase totusi de aceasta tara. Clima era insa umeda si rece, din cauza acestui fapt poetul suferea de reumatism. De aceea venea in fiecare vara, la inceputul lui iulie, pe tarmul Marii Negre, unde facea impachetari cu namol.
    Il intilneam pe plaja, la rasaritul soarelui. Fiecare dintre noi avea un mod al sau de-a se ruga. Eu imi indeplineam datoria crestineasca  scufundindu-ma in mare linga o stinca napadita de licheni din Golfului francezului, rosteam Tatal nostru si alte scurte  rugaciuni, facindu-mi cruce sub apa. Alexandru Dohi se plimba in cerc pe tarm, rostind in engleza o rugaciune stranie, in care aparea des numele lui Crist. Pirjolit de soare, inalt, slab, cu barbia tremurinda, mergea intr-un ritm din ce in ce mai avintat, pina in momentul cind, ridicindu-si miinile in vazduh, scotea un ultim strigat de triumf, aruncindu-se in valuri si inotind pina la stinci. Din pricina ritmului sacadat in care era rostita, rugaciunea sa era greu de perceput pentru urechi straine. Nu m-am incumetat, pe tot parcursul acestor veri in care ne-am intilnit, sa-l intreb despre credinta sa. Pot sa va spun doar ca in timpul rugaciunii, poetul nu auzea si nu vedea nimic din cele ce se intimplau in jurul lui. Lumea materiala devenea imateriala.  Totul, incepind cu stincile si oamenii care-l priveau cu nedumerire, avea consistenta aerului. El insusi era ca un virtej ce misca nisipul si apa, ridicindu-le, odata cu cuvintele, la cer.
    Se ruga uneori si seara, dupa apuslui soarelui, cladind un fel de  cuiburi de nisip sub forma unor rune pe cele treizeci pe treptele ce coborau de pe faleza. Din palmele sale nisipul curgea ca dintr-o clepsidra in matrite nevazute, reproducind infatisarea unor litere desprinse dintr-un vechi manuscris. "Si meseria de sobar poate fi folositoare spiritului," spunea poetul rasfirindu-si tainic barba. "Desigur", raspundeam, evitind sa-l contrazic. "Nu crezi?", ma intreba. "Te cred, ii raspundeam. In ce ma priveste, respect orice meserie". "Ai sa te convingi", imi spuse. Si asa a fost.
    Cind soarele scapata la orizont, Alexandru Dohi isi unse trupul cu nisipul presarat pe scari. Ma ruga sa fac acelasi lucru. Am dat curs poruncii sale. In timp ce ne indreptam spre valuri, am simtit mici furnicaturi pe piele. "Nu te alarma, imi spuse, in curind vor trece". Ajungind la stinci, ne-am aruncat in apa si am inceput sa inotam. In urma noastra raminea o dira luminoasa. Firicelele de nisip ce ni se lipisera pe piele erau fosforescente. "Sint licurici de mare", imi spuse Dohi.
    Inotam din ce in ce mai repede. Dira de lumina pe care o lasam in urma se largea. Am inotat in cerc, rotindu-ne in jurul Luceafarului de seara ce stralucea pe cer. Apoi ne-am catarat inapoi pe stinci. "Priveste", mi-a spus Dohi. Cercurile de lumina unde inotasem se largeau. Spectacolul ma fascina. Mii si mii de luminite galbene si verzi se clatinau in apa, apropiindu-se si indepartindu-se de tarm. "Descifrezi ceva?", ma intreba. "Citeste de la dreapta la stinga", imi porunci Dohi. Nu intelegeam ce-mi cere. Mi-am adincit totusi ochii in intuneric si am citit primul rind. Tin minte si acuma fraza: "Era in tara Ut un om care se numea Iov...". "E aici intiparita toata cartea sa, pe care, de altfel, o cunosc pe dinafara. O poti citi in valuri. Eu am sa-ti spun, insa, o alta poveste".  Si asezindu-se pe stinci, cu un glas usor ragusit, Dohi incepu...


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Pavel LUCESCU

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

    opinii

    Distrugerea statuilor

    Alexandru CĂLINESCU

    Distrugerea statuilor

    Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    pr. Constantin STURZU

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    pulspulspuls

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri