Ieri s-au facut 34 de ani de cind scriitorul Paul Goma, poate singurul dintre scriitori care a fost dizident pina la capat, este apatrid si refugiat politic in Franta. Refugiat politic in Franta anului 2011, membra fondatoare a Uniunii Europene, si in continuare fara de pasaport al propriei patrii, al Romaniei, membra si ea a UE din 2007!

In 21 de ani de libertate (nu discutam acum despre poticnirile multe si dese ale democratiei de dupa caderea comunismului), Romania n-a fost in stare sa-si spele pacatele trecutului comunist nici macar in cele mai limpezi cazuri. N-a fost, deci, in stare sa faca dreptate si sa-l repuna in drepturi pe acel luptator anticomunist si antitotalitar care n-a putut fi neam imblinzit nici de Securitate, nici de PCR si nici de toti profitorii ulteriori ai rasturnarii lui Ceausescu din decembrie 1989. Paul Goma pur si simplu a pus cu o consecventa de neinteles (de neinteles pentru mai toata rezistentimea culturala din Iepoca de Aur) adevarul istoric deasupra propriei familii, deasupra propriei linisti si posibile bunastari. Omul si-a ghidat viata si scrisul dupa un singur principiu suprem: adevarul! Dar cum „adevarul nu se confunda intotdeauna cu dreptatea" (William Faulkner), iar cei care impart dreptatea arareori se confunda (la noi...) cu cei care respecta adevarul, Paul Goma este si-n clipa de fata apatrid si refugiat politic!

Discutiile pe tema reacordarii cetateniei scriitorului Paul Goma si a reprimirii lui ca membru al Uniunii Scriitorilor au cunoscut, desigur, desfasurari ciclice si... cam atit. Chestiunea reacordarii pasaportului, de exemplu, s-a terminat indeobste din cauza faptului ca onor Statul Roman, prin functionarii sai desprinsi parca din „Procesul" lui Kafka, s-a ascuns mereu in spatele literei legii: pai, sa faca domnul Goma o cerere pentru reacordarea cetateniei lui si familiei sale, si le-o vom da! Asa prevede legea, ma-ntelegi?

Desigur, legea n-a prevazut ce se-ntimpla cind chiar Statul Roman i-a luat cuiva cetatenia - cazul lui Goma, iar Goma insusi n-a putut si n-a vrut sa accepte ca tot lui, celui umilit de comunisti, sa i se ceara sa faca bine si sa scrie o cerere prin care sa solicite reacordarea unui drept... inalienabil! Iar „catirul" Goma si-a formulat explicit „pretentiile": sa i se aduca la usa pasapoartele pentru el si familie.

Acum, iata ca aflam c-ar exista semne concrete de deblocare a situatiei: in octombrie, Goma s-a trezit cu o scrisoare de la scriitorul Varujan Vosganian, senator liberal si vicepresendinte al USR!. Goma i-a raspuns acestuia in stilu-i caracteristic (pentru cei interesati de detalii a se vedea pe http://www.paulgoma.com/), fara urma de concesii, dimpotriva. Cu toate acestea, pare aproape incredibil!, vinerea trecuta, pe http://www.liviuioanstoiciu.ro/ s-au putut citi urmatoarele:

„Vineri, 18 noiembrie 2011. Pe ordinea de zi a Consiliului Uniunii Scriitorilor din Romania - USR -  a fost, azi, si clarificarea situatiei scriitorului Paul Goma - slava Cerului, demult asteptam o asemenea isprava reparatorie la virful breslei. Chiar daca poate fi luata drept o reabilitare a USR in ochii lui Paul Goma. Important e sa-si faca datoria USR pina la capat faÈAAAAAAA�a de Paul Goma. S-a pus la vot reconfirmarea ca membru al USR a lui Paul Goma (e a treia oara cind se pune; s-a mai intimplat asta de doua ori imediat dupa Revolutie, tot in cadrul Consiliului USR), unanimitatea a fost scoasa acum in evidenta. Acum exista proces-verbal clar ca Paul Goma e reconfirmat membru al USR (...). Varujan Vosganian a prezentat corespondenta de ultima ora cu Paul Goma si s-a angajat sa duca la capat toate pretentiile marelui scriitor disident, de la pasaport la recuperarea locuintei sau drepturile de condamnat politic (inclusiv pensie si indemnizatie de merit; are sustinere totala in Consiliul USR in acest sens). M-am bucurat in tacere ca am reusit astfel sa iesim din blocajul moral in care am intrat cu USR, care era acuzata ca-i vrea raul lui Paul Goma. A mai ramas sa primeasca si scuze publice pentru umilintele prin care a trecut. Totul a decurs firesc".

Chiar asa? Chiar le-a pierit acum, brusc, toata frica de Goma tuturor acelora (multora) care pina de curind au blocat din rasputeri orice avea legatura cu mult prea incomodul apatrid si unul dintre putinii dizidenti veritabili ai Romaniei comuniste? Sau majoritatea dintre ei spera in secret ca Paul Goma sa nu se „dezminta" si sa refuze cu obstinatia-i cunoscuta oferta de toamna-iarna a intelighentiei romanesti, oferta parca menita a spala doar propria rusine, si nu si cea suferita de Goma insusi?!

Sper sa ma-nsel, la fel cum mi-ar placea sa cred ca aceasta brusca dispozitie de a-l reabilita pe inca apatridul si refugiatul politic Paul Goma nu este si ea in principal doar o manevra cu substrat politic prin care se doreste in primul rind lasarea vizibila in ofsaid a lui Basescu cu al sau Raport al comisiei prezidentiale pentru condamnarea comunismului din 2006, in care acelasi Paul Goma ocupa un loc de frunte ca unul dintre dizidentii de frunte! De ce spun asta? Pentru ca nu mi se pare o intimplare nici faptul ca alt reprezentant al opozitiei, anume deputatul PSD Cornel Itu, a pus pe 18.10.2011 in Parlament in discutie cazul Goma si a anuntat un proiect de lege in favoarea acestuia, declarind, printre altele:

Ca roman, nu pot sa raspund decit intr-un singur fel intrebarii „Paul Goma nu merita cetatenia romina?" din titlul scrisorii deschise (initiata la inceputul lui octombrie de Alexandru Petria, n.M.A.): merita! Este, a fost si o sa fie roman. Un roman care a facut Istorie. Ca parlamentar, m-am gindit la o solutie pentru a spala rusinea - voi inainta un proiect de lege care sa remedieze problema lui Paul Goma si a tuturor celor aflati in situatia sa.

In fine, sa fie limpede: totusi, pina una-alta nu dezaprob nici initiativa pesedistului Itu, nici cea a liberalului Vosganian, chiar daca si unul, si altul si-or fi facut, poate, si niscaiva calcule politice. Goma nu-i nici liberal, nici social-democrat. Goma nu-i nici de dreapta, nici de stinga. Cel putin nu in termeni romanesti. El este un simbol suprapolitic si trebuie respectat ca atare. Daca i se va face, in sfirsit si in al doisprezecelea ceas, dreptate fara rest in urma acestor promisiuni, foarte bine. De altfel, nici nu cred sa accepte vreo repunere in drepturi asa, mai carpato-danubiano-pontica, cu niscaiva jumatati de masura!