Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Cum ne apropiem de poezia tinara?

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Am mai scris-o, am mai spus-o si mi-o asum: ne slujim de defalcarea pe generatii a poeziei din necesitati strict didactice, dramatizind o situatie care e departe de a fi atit de convulsionata; inventam rupturi vehemente, linsari ale inaintasilor, inventam chiar platforme-program pe care scriitorii nici vorba sa le accepte. Cine consulta o sinteza istorico-literara are impresia ca literatura romana a ultimelor decenii a fost lovita, periodic, de cite o molima mai rea decit ciuma medievala, care a lichidat "promotiile", "generatiile" (ma rog) anterioare si le-a facut loc celor cu buricul abia taiat.

    Prin urmare, nu cred ca e corect sa vorbim, cu seriozitate, despre "generatia 2000", din citeva motive: mai intii, ca e vorba despre un fenomen extrem de viu, apoi, pentru ca sintem nevoiti sa aducem in discutie autori care nu au apucat sa isi contureze in totalitate profilul. Nu in ultimul rind, exista mai multe deosebiri intre acesti autori tineri decit asemanari; nu am reusit inca sa detectez o poetica de grup, am remarcat, in schimb, destule individualitati, pe care as paria si trezit subit dintr-un somn etilic. Dar, preocupata sa-si inventeze propriul domeniu, critica a confectionat si in acest caz categorii. Sau, mai exact, caprarii.

    S-a vorbit insistent despre mizerabilismul poeziei tinere. Un fel de defulare in text, care nu mai tine sa creeze efecte lirice, ci speculeaza un dramatism al confesiunii obtinut tocmai prin inregistrarea anodina a unei realitati dure.

    Poetul e musai o victima, resimte si acuza o criza existentiala, nu isi gaseste locul in societate, denunta lipsa reperelor, de care se fac raspunzatori ai mai batrini, isi baga toate cele in viata, in amor, in Romania si, in cele din urma, in poezie. Viziunea este sumbra si nu admite oaze de normalitate sau de luminozitate. Atunci cind este asumata cu o umbra de autoironie, aceasta reteta da rezultate profitabile. La limita dintre biografism si regizarea acestuia se situeaza, sa spunem, Marius Ianus, Dan Sociu, Elena Vladareanu, T.S. Khasis si altii (altele).

    Exista insa si o falanga a poeziei anilor 2000 care neaga acest asa-numit mizerabilism, chiar daca mai cocheteaza cu el. Autori precum Claudiu Komartin, Dan Coman, Radu Vancu, Ruxandra Novac, Stefan Manasia, Teodor Duna, Florin Partene resping poezia ca simplu crochiu convulsiv al unei biografii epidermice, de suprafata, inregistrata aproape behaviorist, preferind asumarea unei biografii interiorizate, cu date recognoscibile, dar transmutate intr-o logica febrila impusa de reculul ontologic al unui eveniment-cheie, thanatic de cele mai multe ori, apt sa adinceasca perspectiva.

    *

    Exista un pariu al criticii, de a se replia din mers concomitent cu energicul "contraatac" al literaturii tinere. Din aceasta ambitie se ticluiesc concepte, directii ale unui fenomen care nici macar nu a apucat sa-si articuleze coerent profilul. "Generatia 2000" a fost inventata inainte ca majoritatea autorilor ce o compun sa fi debutat. Si, odata nascuta, pupila exegetica se cere cocolosita. Cum altfel decit justificind-o teoretic, acreditind-o cu tendinte pe care ea insasi nu le intentionase? S-au speculat cu aplomb diferite orientari in poezia asa-numitilor "douamiisti": mizerabilism, biografism, neoexpresionism etc. Acest etc. este mai bogat decit are putea parea: el ingurgiteaza, pe nemestecate, tot soiul de termeni, de la "autenticitatea viscerala" la "ineranta".

    Aproape orice poate fi justificat prin apelul la astfel de temeni. Chiar si impostura. Problema reala este insa in ce masura tot acest jargon critic ne ajuta sa analizam pertinent poezia care se scrie sub ochii nostri. Nu este prea devreme sa purcedem la alcatuirea sintezei unui fenomen inca nematurizat? Eu unul as opta pentru rabdare. Cit despre biografism, neoexpresionism, acestea reprezinta gaselnite critice general valabile.

    Poezia tinara abia s-a afirmat. Sa nu ii cerem mai mult decit poate ea oferi. Sa ne multumim sa ii sprijinim, onest, realizarile, sa-i sanctionam esecurile si sa asteptam, fara sa dam nastere de pe acum unor clisee precoce. Criticul literar nu e mereu o buna ursitoare, el poate fi cel mult o moasa necesara.

    Aceste rinduri pot fi citite si ca o nejucausa autocritica. Am pacatuit, nu o data, folosind, din comoditate sau din reflex, aceasta terminologie care azi mi se pare o simpla diversiune a criticii. Ceea ce conteaza e, la urma urmelor, valoarea fiecarui poet in parte. Sau chiar a fiecarei poezii in parte. Restul e, academic spus, gargara.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Pavel LUCESCU

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

    opinii

    Distrugerea statuilor

    Alexandru CĂLINESCU

    Distrugerea statuilor

    Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    pr. Constantin STURZU

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    pulspulspuls

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri