Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

D'ale carnavalului

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Acum doi sau trei ani, inainte de Craciun, clasa fiului meu Andrei (de ciclu primar pe atunci) a organizat un minunat carnaval, in interiorul caruia mastile si costumele au concurat la standardele cele mai inalte. In special, unul dintre - cum sa le zic? - "echipamente", purtat cu tenta artistica de un baietel, atragea atentia imediat. Era vorba despre un cocosat hidos (masca adiacenta iti dadea, intr-adevar, fiori de gheata), jerpelit si ostracizat, care-si poarta handicapul pe la periferii, departe de ochii intoleranti ai oamenilor (repet, arta gestica a micului protagonist se dovedea absolut remarcabila, reusind sa te transfere in plina commedia dell'arte). Fara mare efort, il recunosteai acolo pe hugo-escul Quasimodo, in clipele sale de terifianta aparitie. Intr-un moment de respiro, sotia mea nu s-a putut abtine si, ducindu-se intins la micul mim, i-a ridicat, curioasa, masca de pe fata si l-a intrebat cu simpatie: "Tu cine esti in definitiv?". Tinarul a raspuns neezitant si cu suris feeric: "Pai, un boschetar sau ceva de genul asta!". "Zau", a replicat Laura dezamagita, "si eu care credeam ca esti Cocosatul de la Notre Dame".

    A urmat parada costumelor, jurizata de un exigent grup de elevi mai mici, cu totii patrunsi de inalta misiune ce li se incredintase. Lorzii sith si cavalerii jedi, cu laserele lor multicolore, Harry Potter-ii, cu baghetele lor fermecate, printesele, diafane si transcendente, regii, scufitele (de toate culorile), zmeii si feti-frumosii, animalele mitologice, ingerii (negri si albi deopotriva), demonii (la rindu-le, multicolori) s.a.m.d. au defilat sugestiv inaintea comisiei de evaluare, insistind pe gesturi si atitudini relevante, identificatoare. Toti se opreau ceremonios in fata mesei si, pentru evitarea oricarei confuzii, precizau numele personajului intruchipat. A sosit si timpul lui Quasimodo. Greoi, ghebos, oropsit, tragindu-si un picior (element auxiliar de suferinta la coplesitoarea cocoasa!), el s-a apropiat de evaluatori - evaluatori cu ochii dilatati de surpriza si, am banuit, chiar de o usoara teama - si s-a scuturat terifiant in fata lor, ca dupa un frison puternic. Si-a ridicat putin masca (atit cit sa i se vada gura) si a rostit cu glas cavernos, venit parca din povestirile gotice ale lui Poe: "Eu sint Cocosatul de la Rotterdam".

    Nu a fost un prilej de stupoare generala si nici macar de rumoare colectiva. Cu exceptia zimbetelor ingaduitoare ale parintilor, se poate spune ca episodul a trecut mai degraba neobservat in zona stricta de manifestare a pustanilor. Andrei, de pilda, habar n-are cine este Quasimodo, asa incit nu ma astept ca foarte multi dintre colegii sai sa-l fi citit deja pe Hugo. Ceea ce m-a frapat a fost natura culturala a neintelegerii si asupra ei mi s-a parut interesant sa meditez. In mod clar, protagonistul scenei a inteles, pe parcursul scurtului dialog cu sotia mea curioasa, Rotterdam in loc de Notre Dame si s-a grabit sa se identifice cu noul nume - banuit ca infailibil, avind in vedere ca el venea din partea unui adult (cu aer intelectual, daca-mi e permis sa adaug). Omul era, indubitabil, indreptatit sa faca respectiva confuzie, din cel putin doua motive legate de dinamica noastra mentalista din ultimii ani. Fotbalul detine - sa recunoastem - o pondere uriasa in materialul existential al romanului actual (cu atit mai mult cu cit individul in discutie este tinar ori foarte tinar), iar Rotterdam (pe unde Mutu si ai sai au cam jucat in ultima vreme, nu gluma!) suna infinit mai familiar urechii, din acest unghi, decit obscurul Notre Dame. In plus, astazi stam toti - nu mai e un secret pentru nimeni! - in Romania post-ceausista, post-iliesciana, post-constantinesciana si, curent, basesciana, cu mic, cu mare, cu antenele intinse pentru captarea vreunui mesaj de slujba sezoniera (cules capsunici sau sters batrinei/pruncuti la fundulet). Categoric, Rotterdam se aude - si din aceasta perspectiva - mai clar decit dubiosul Notre Dame.

    Nu vreau sa lungesc enorm discutia. Cred ca romanii se afla in plin proces de adaptare - fiziologica si biologica in egala masura si nu doar psihologica! - la ritmurile unui destin postindustrial, in care detinem, bineinteles, roluri de figuranti si mai putin de protagonisti. Ni se muleaza pina si auzul pe imensele asteptari pe care le nutrim vizavi de respectivul destin. Gindim lumea in termenii nazuintelor noastre secrete si aproape deloc in parametrii realitatii ei imediate. Ne-am construit universuri fictionale intime, de unde nu mai putem sa iesim nici daca am vrea. Curind, ma tem, nu vom mai reusi sa vorbim decit incifrat, dupa regulile visurilor noastre subiective si mistificatoare. Spatiul si timpul se vor comprima, probabil, atunci (ca in Eminescu: "timpul mort-si-ntinde trupul si devine vesnicie"), ajungind metaforice, aidoma povestii translucide in care fiintam. Vom reinventa astfel istoria, supunind-o exceselor noastre diversioniste.

    Daca aveti cumva sentimentul ca observatiile de mai sus - pornite din simpla greseala de perceptie a unui baiat simpatic, de numai zece ani - sint exagerate, reflectind spiritul meu chitibusar si, totodata, hiperbolizant, sa stiti ca va dau, neconditionat, dreptate. Mai ales ca toata seara l-am privit, cu apreciere sincera, pe talentatul Cocosat de la Rotterdam. Ba, la un moment dat, cind dansul frenetic l-a facut sa se retraga, ravasit si transpirat, intr-un colt, i-am turnat chiar un pahar mare de Pepsi. Nu i-am vindut totusi - mea culpa - un pont crucial, acela ca, de dupa crengile bradului traditional, il privea insistent, o neconsolata si preafrumoasa Esmeralda. M-am temut ca va deveni agitat, isi va scoate excelenta masca si, uitindu-se in toate partile hamesit, ma va intreba in gura mare: "Marmelada? Unde, frate?".


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dan CONSTANTIN

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

    opinii

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    George ŢURCĂNAŞU

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

    Spărgătoarea de coduri

    Bogdan ILIESCU

    Spărgătoarea de coduri

    Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

    pulspulspuls

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri