anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

Deces in clubul fostilor dictatori

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +
    Dinspre America Latina se aud, astazi, mai ales tonurile anti-imperialiste ale venezueleanului Hugo Chavez, fiul spiritual al lui Castro, sau ale discipolului sau bolivian, Evo Morales. Ambii il detesta sincer pe omologul lor brazilian, Lulla da Silva, care si-a uitat trecutul de sindicalist radical, cocheteaza cu multinationalele si se lafaie politic in imperiul mediatic O Globo. Cit despre Michele Bachelet, prima femeie ajunsa presedinte al Republicii Chile si, in acelasi timp, exponenta a unei social-democratii de tip european, nici sa nu auda. Chiar daca Chavez si Morales ar putea intemeia, cine stie, un club al viitorilor dictatori latino-americani, nu trebuie sa uitam de cel al "fostilor": la 16 august a murit in exil, la virsta de 94 de ani, teribilul Alfredo Stroessner, fost lider absolut al Paraguay-ului si, totodata, unul dintre cei mai longevivi si experimentati dictatori pe care i-a cunoscut America Latina in intreaga sa istorie.
    In Europa, figura lui Stroessner a fost umbrita de cea a colegului sau chilian Augusto Pinochet, care a venit la putere in 1973 printr-o lovitura de stat singeroasa, soldata cu sinuciderea (asasinarea?) presedintelui marxist Salvador Allende. Reactiile opiniei publice internationale au fost extrem de dure. La acea data, generalul Stroessner avea deja o vechime in functie de 19 ani, dupa ce inlaturase de la putere o alta junta militara - un puci mult mai prozaic, in buna traditie a republicilor sud-americane din epoca.
    Pe hartile vinatorilor de nazisti, Paraguay-ul lui Stroessner figura drept unul dintre cele mai sigure refugii pentru criminalii de razboi, printre care si Josef Mengele, "doctorul mortii" de la Auschwitz - care a petrecut mai multi ani in Paraguay, inainte de a se refugia in Brazilia.
    S-a discutat mult despre filonazismul lui Stroessner, mai ales in conditiile in care tatal sau era un imigrant bavarez, stabilit in Chile la inceputul secolului. Mama sa, insa, provenea din rindurile comunitatii indienilor Guarani, asa ca nu se stie daca oaspetii sai nazisti il considerau un adevarat arian. Ospitalitatea regimului paraguayan s-a datorat, insa, in buna masura, si sentimentelor filogermane ale inaltei ierarhii militare, pe fondul contributiei prusiene (ulterior, germane) la instruirea ofiterilor paraguayeni, inca de la jumatatea secolului al XIX-lea. Daca la aceasta adaugam si usurinta integrarii si disimularii nazistilor in rindurile unei comunitati numeroase de imigranti germani, devin evidente motivele pentru care Paraguay-ul lui Stroessner era foarte atractiv, ca loc de refugiu, rivalizind cu Argentina lui Pern.
    La mijlocul anilor '50, amenintarea subversiunii comuniste era inca neglijabila, in America de Sud, astfel ca SUA inca isi puteau permite sa ignore politica interna paraguayana, iar Stroessner - sa se dispenseze de binecuvintarea Washingtonului. In timp, insa, Stroessner s-a orientat tot mai mult catre americani, eliminind gesturile care i-ar fi putut enerva si profitind la maximum de ingrijorarea Washington-ului fata de ascensiunea ideologiei comuniste in America Latina. El si-a dobindit, astfel, statutul de dictator "bun", aliat al SUA, iar presedintii americani se prefaceau ca nu vad asasinatele, disparitiile, cenzura si opresiunea politica - elemente esentiale din inventarul extremei drepte latino-americane. Spre deosebire de Pinochet, Stroessner a "candidat" cu regularitate in pseudo-alegeri prezidentiale, pe care - mare surpriza - le cistiga de fiecare data. Si tot spre deosebire de Pinochet, liderul paraguayan a incurajat un cult desantat al propriei personalitati. Cei doi dictatori vor impartasi, probabil, condamnarea istoriei pentru abuzurile si crimele comise, iar incercarea de a atenua verdictul facind apel la argumentul succesului lor economic sau la cel al stabilitatii pare a fi esuat.
    Stroessner era un anticomunist virulent si un adept al cooperarii intre dictaturile de extrema dreapta, la nivel regional. Operatiunea "Condor", derulata alaturi de Pinochet si de omologul lor argentinian Jorge Videla, este cel mai cunoscut exemplu de represiune politica transnationala deghizata in lupta impotriva gherilelor de stinga. Insa in 1982 Videla a avut proasta inspiratie sa-si duca tara intr-un razboi sinucigas cu Marea Britanie pentru Insulele Falkland (Malvine), ceea ce i-a provocat caderea si a contribuit mult la subrezirea "colegilor" sai. Desigur, delegitimarea lui Stroessner in Statele Unite incepuse inca din timpul administratiei Carter, pentru care drepturile omului au devenit o importanta tema de politica internationala. Insa, intr-un mod oarecum ironic, sfirsitul pentru Pinochet si Stroessner este legat de mandatul anticomunistului Reagan si cel al succesorului sau, George Bush, de la care dictatorii asteptau ceva mai multa intelegere. Daca Pinochet si-a negociat o iesire din scena "constitutionala", Stroessner a fost inlaturat printr-o lovitura de stat care a deschis drumul democratizarii Paraguay-ului. Un drum dificil, marcat, printre altele, de nevoia reconcilierii nationale si de provocarea - deloc straina est-europenilor - de a curata mizeria morala a dictaturii.

    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Jurnalism în cheia „clarităţii morale”

    Alexandru LĂZESCU

    Jurnalism în cheia „clarităţii morale”

    Jurnalismul nu poate fi niciodată matematic obiectiv, însă el ar trebui să fie, cel puţin în teorie, relativ nepărtinitor, să permită dezbaterea şi să găzduiască puncte de vedere diferite; nu şi în noua viziune radicală de stânga care câştigă teren în Occident, pentru care „adevărul propriu” trebuie să primeze.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Scaunele şi câinele Celsius

    Nichita DANILOV

    Scaunele şi câinele Celsius

    Am ascultat cu glasurile stinse sunetele de chitară, am ascultat şi recitalurile. Am aplaudat. Apoi ne-am sculat de pe scaunele noastre, ne-am salutat de la distanţă, şi am plecat spre bârlogurile noastre risipite prin diferite colţuri ale oraşului. Ajunşi acasă, ne-am întins în pat, scrutând tavanul. Dar atât patul, cât şi tavanul semănau cu piaţa unde avusese loc recitatul. Şi atunci ne-am întrebat: la ce bună arta în vremea pandemiei?

    Generații de drepturi, starea democrației și noile conflicte

    Sorin CUCERAI

    Generații de drepturi, starea democrației și noile conflicte

    În societate lucrurile stau cam la fel ca în zona politică - excepția semnificativă fiind societatea urbană (mai ales din urbanul mare), care tinde să susțină din ce în ce mai puternic drepturile din a treia generație. De aici și respingerea masivă în urban a partidelor tradiționale (PSD și PNL), percepute ca rămase în urmă, când nu de-a dreptul retrograde (cam cum era perceput PCR în urbanul mare în anii '80).

    O critică a criticii

    Dana ȚABREA

    O critică a criticii

    Volumul semnat de Miruna Runcan, Teatrul în diorame. Discursul criticii de teatru în comunism. Fluctuantul dezgheţ 1956-1964 (Editura Tracus Arte, 2019) este pentru autoare, critic de teatru, profesor la Facultatea de Teatru şi Televiziune de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, un prilej de reflecţie şi cercetare academică asupra fenomenului criticii de teatru în comunism, de analiză retorico-stilistică a unor fragmente din cronicile timpului, ceea ce-i permite să formuleze opinii cu privire la structura şi tipologia cronicilor, parte a unei critici a criticii, aspect neglijat de literatura de specialitate.

    pulspulspuls

    Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

    Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

    Să începem cu sfârşitul pe astăzi, stimaţi telespectatori, şi să vă oferim ceva de la Bucale, una bucată postare frumoasă a unui bun amic, abil cunoscător al sforăriilor din partidoi. 

    Caricatura zilei

    Răzbunarea mașinii

    Editia PDF

    Bancul zilei

    Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

    Linkuri

    Alte ziare locale

      Intrebarea zilei

      Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.