anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

sambata, 11.07.2020

Deconturi parlamentare

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Viata parlamentara se deterioreaza tot mai mult in Europa, iar recentul scandal al deconturilor din Marea Britanie demonstreaza ca nici vechile democratii nu sint imune. Exceptind, poate, tarile scandinave, pe tot cuprinsul Europei occidentale increderea in reprezentanti a atins cote alarmant de joase. De multe ori, acest capitol este tratat la pachet cu altele, precum cel al coruptiei politice, stabilindu-se corelatii simple, adesea chiar legaturi cauzale. Si totusi, faptul ca un politician ales poate deconta obiecte si servicii de-a dreptul bizare, completind zeci de hirtii despre care publicul nu aude mai nimic, spune multe despre una dintre suferintele democratiei contemporane - de fapt, unul dintre resorturile veritabilei crize de reprezentare din Occident.  

    Scandalul din Marea Britanie ne duce cu gindul la birocratie si birocratizare. S-ar parea ca legislativele s-au inspirat din practicile obisnuite ale „adversarelor" pe care erau chemate sa le controleze: guvernele. Primind salarii, apoi alte si alte facilitati financiare sau de alta natura, parlamentarii au devenit tot mai asemanatori birocratilor din Executiv. Au intrat in rolul unor angajati ai statului, in loc sa ramina, metaforic vorbind, independenti, servitori ai alegatorilor si numai ai lor.

    Nu trebuie neaparat sa cadem prada teoriilor conspirationale. Nu a fost vorba de o tentativa de „capturare" a constiintelor si energiilor legislatorilor, de catre functionari perfizi din guverne. O miscare prin care parlamentarii sint stimulati sa plece in delegatii peste hotare, sa participe la festivitati, sa taie panglici si alte activitati de acest gen, doar spre a nu mai avea timp de control asupra guvernului. N-ar trebui sa vedem acest proces nici sub forma unei capcane intinse de majoritate, opozitiei. Pur si simplu, activitatea parlamentarilor s-a schimbat mult in ultimele cinci-sase decenii, iar odata cu ea s-au schimbat si personalitatile.

    Nu are rost sa insistam aici asupra continutului activitatii parlamentare propriu-zise, marcat de ascensiunea lenta, dar ferma a etatismului. In tot mai mare masura, treaba parlamentarilor europeni devenea aceea de a distribui si redistribui - de fapt, de a valida politicile distributive si redistributive ale guvernelor. Reprezentarea propriilor alegatori a ajuns sa fie dominata de preocuparea de a obtine pentru ei cit mai mult din prajitura guvernamentala. Ceea ce nu e rau, atit timp cit nu devine trafic de influenta politica si nu il face pe ales sa uite de celelalte dimensiuni ale reprezentarii. Dar, pe termen lung (ani, poate chiar legislaturi), se ajunge la o tot mai importanta „clientelizare" a reprezentarii, cu tot ce inseamna ea - la propriu si la figurat.

    Dar cel mai interesant fenomen a fost, de departe, penetrarea ideilor sociale in insasi aula forului legislativ. Nu discutam aici de proiecte precum cele ale pensiilor sau „ajutoarelor de somaj" pentru parlamentari, care - cu conditia sa fie gindite si aplicate cu decenta - ar putea fi acceptabile intr-o epoca in care, vorba clasicului, politica ar trebui sa fie o profesie. S-a intimplat, insa, o tranzitie de la vechile alocatii elitiste si orientate catre confort, la un sistem „social" care depaseste considerabil sfera exercitarii mandatului, devenind citeodata umilitor pentru cine il primeste.

    Incet-incet, birocratia publica a fixat si tipurile de activitati care pot fi asimilate exercitarii mandatului, deci ale caror costuri ar putea reveni demos-ului, ca intreg. Acest lucru nu se putea realiza fara concursul sefilor de partid, deveniti lideri executivi. Volumul deconturilor a crescut, ceea ce era in interesul beneficiarilor, insa cu pretul instaurarii unei grile. Nu atit de stricte incit sa devina enervanta, dar suficient de stricta incit sa merite driblata (poate ca statele scandinave se numara printre putinele exceptii).

    Sistemul de facilitati a ajuns sa se bazeze pe ideea ca activitatile ar trebui cumva defalcate, normate si remunerate corespunzator, ca la fabrica, ceea ce uneori incurajeaza ingeniozitatea, alteori candoarea. Cazurile britanice le acopera pe amindoua, dar li se adauga destule exemple de lacomie pura. Cel mai grav este insa faptul ca adesea frontiera legalitatii este inexistenta, iar cea a imoralitatii este poroasa, in asemenea chestiuni. Primii interesati de clarificari si masuri reparatorii (la capitolul orgoliu) ar trebui sa fie parlamentarii insisi. Nu spune nimeni sa se revina la simplitatea din epoca lui Disraeli si Gladstone, pastratoare de inegalitati, dar nu ar fi rau ca ridicolul sa inceteze. In definitiv, de ce ar putea un parlamentar (de orice natie) sa deconteze prinzul cu un coleg de partid, dar nu si hrana conservata pentru propriul ciine, de care, emotional, ar putea fi mult mai atasat?


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Binele propriu şi răul altora

    Nicolae GRECU

    Binele propriu şi răul altora

    La fel ca predecesoarea sa de acum 46 de ani, Politehnica actuală nu vrea degringolada unei glorii de altădată, ci propria-i salvare.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

    Eugen MUNTEANU

    Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

    Autorul continuă relatarea, începută în episodul trecut, a unui eveniment istoric unic, la care a avut şansa să participe, ca martor: luarea cu asalt, de către manifestanţi, a sediului central al Securităţii din fosta Germanie comunistă (RDG).

    Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

    pr. Constantin STURZU

    Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

    Poate un creştin, în lume fiind, să ajungă la măsura sfinţeniei? Desigur, nimic nu-l împiedică. Mărturie ne sunt sinaxarele şi nu numai. Dar cineva care trăieşte în păcate grele poate săvârşi fapte comparabile cu cele ale unui pustnic care trăieşte în rugăciune şi în asceză aspră? Greu de închipuit aşa ceva. 

    Nostalgii

    Alexandru CĂLINESCU

    Nostalgii

    Toată zona - cartierul se numeşte La Goutte d Or - e de altfel multietnică. E aglomeraţie şi pe trotuare, şi pe stradă. Când ajung la Barbès autobuzele se târâie, se produc ambuteiaje îngrozitoare, rişti - dacă mergi la Gara de Nord - să pierzi trenul. Întreg cartierul rămâne o enclavă, musulmană şi africană, în plin Paris. O enclavă care avea, în Tati, un punct de reper...

    pulspulspuls

    Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

    Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

    Pentru că ieri am rămas restanţi în ce priveşte votul din forul de conducere al filialei în privinţa desemnării noului candidat la premărie, în persoana madamei cu Camelii, haideţi să vă amărâm olecuţă sâmbăta de dimineaţă cu chestiuni sălcii ale politichiei. 

    Caricatura zilei

    Probleme între frați

    Editia PDF

    Bancul zilei

    Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

    Linkuri

    Alte ziare locale

      Intrebarea zilei

      Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.