anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Despre nevoia unei reale dezbateri pe tema politicii externe

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    In discursul clasei politice de la Bucuresti, problematica externa ocupa un loc cu totul si cu totul marginal. Evenimente precum independenta Kosovo sau apropiatul summit NATO readuc in atentie faptul ca Romania este un actor international ale carui puncte de vedere conteaza, insa impactul lor pare a fi limitat. Dezbaterea se intoarce invariabil la pertractarile sau sicanele interne, despre a caror calitate nu este cazul sa discutam acum.

    Totusi, se apropie momentul in care puterea va fi evaluata si din punct de vedere al realizarilor pe linie externa. Scindarea echipei conducatoare (presedinte-premier) nu este neaparat o circumstanta atenuanta, mai ales in conditiile in care si dl. Basescu, si dl. Tariceanu, si opozitia vor sa ne convinga ca exista un interes national material identificabil, pe care trebuie doar sa-l recunosti si sa-l urmezi. Evident ca nu este asa: interesul national se defineste si se operationalizeaza prin dezbatere interna, iar slaba calitate a acesteia nu ne ofera destule garantii privind corectitudinea politicilor noastre, in viitor. Despre plusurile si minusurile trecutului se vorbeste, de asemenea, prea putin. Tendinta generala este aceea de a puncta coerenta si stabilitatea comportamentului nostru de politica externa, fundamentindu-l pe un interes national intangibil si insuficient detaliat. Nici puterea, nici opozitia nu par a avea interesul sa deschida dezbaterea pe dosarul de politica externa, desi in toate partidele importante exista specialisti in domeniu - carora li se adauga cei din mediul academic, din societatea civila si din presa.

    Asadar, ar fi interesant sa asistam, in lunile ce vor urma, la o discutie pe marginea implicarii noastre in Irak. A fost corecta decizia precedentului guvern de a trimite trupe, este corecta atitudinea presedintelui de a refuza luarea in discutie a unui termen de retragere, avem o evaluare a beneficiilor si costurilor (in sensul cel mai larg) aferente participarii noastre la misiunea internationala? Cum se explica abandonul subit al tezei retragerii imediate de catre guvern si de catre PNL?

    Dosarul afgan pare clar: in urma summitului NATO de saptamina viitoare, vom fi chemati sa ne sporim contributia la efortul Aliantei. Ar merita, insa, ca cetatenii romani sa fie informati ce va insemna acest efort suplimentar si mai ales daca nu cumva unii dintre parteneri evita sa-si asume intreaga povara ce le revine. Au existat, in trecut, cazuri de acest gen, iar problema distribuirii echitabile a costurilor actiunii NATO ar trebui sa ne preocupe mai mult, chiar daca - este evident - Romania are un beneficiu final considerabil de pe urma apartenentei la NATO.

    Raminind la capitolul prezentei pe teatre de operatiuni din strainatate, ministrul de externe Cioroianu si-a dat seama ca fortele noastre de politie si jandarmerie din Kosovo nu-si pot asuma misiuni care sa sugereze o recunoastere, fie ea si implicita, a noii republici. Nu este cam tirziu pentru aceasta revelatie? Nu ar fi fost cazul sa abandonam participarea pe acest teatru de operatiuni, daca aceasta ne ridica probleme politice? Am putea compensa aceasta retragere printr-o implicare sporita in alte actiuni ale organizatiilor internationale (ONU, NATO, UE si altele), pe fronturi mai putin problematice din punct de vedere politic. Si, in strinsa legatura cu cele de mai sus, ce anume spera Romania sa cistige de pe urma incercarii de a servi drept releu de comunicatie intre Serbia si Uniunea Europeana? Va continua acest proiect si daca la Belgrad vor veni la putere ultranationalistii? Sau daca populatia sirba din Kosovo va recurge la noi manifestari violente?

    In fiecare an electoral, se vorbeste despre relatia cu Republica Moldova. Ar fi oportuna realizarea unui bilant al politicii Romaniei fata de Chisinau, cu plusurile si minusurile aferente. Linia oficiala este aceea ca sprijinim apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeana, desi ceea ce se intimpla acum in aceasta tara - cel putin din punct de vedere politic - este orice altceva, numai "apropiere de UE" nu. Nu ar trebui cumva luata in calcul o politica a conditionalitatii fata de regimul Voronin, astfel incit acesta sa nu-si mai poata manipula atit de usor propria populatie? Ce anume a avut de cistigat Romania, ce au obtinut cei ce se autodefinesc ca romani in stinga Prutului, de pe urma liniei conciliante fata de comunistii moldoveni?

    Exista multe alte teme ce ar trebui discutate public, si nu doar in timpul campaniei electorale. Din multe puncte de vedere, se poate anticipa o linie de atac impotriva atitudinii intransigente pe care autoritatile de la Bucuresti o manifesta fata de Moscova, iar primul pas a fost deja facut in Parlament, atunci cind s-a luat in discutie izolarea Romaniei in raport cu proiectele energetice ruse. Subiectul va fi unul interesant de urmarit in viitorul apropiat, ca parte din problematica generala a raporturilor romano-ruse. Important este ca acest subiect - ca de altfel si celelalte - sa fie plasat pe agenda politica si sa fie tratat cu bunacredinta de principalii actori, iar demagogia sa poata fi sanctionata.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    C.T. Popescu, Cristi Puiu şi jurnalismul în cheie moral corectă de pe malurile Dâmboviţei

    Alexandru LĂZESCU

    C.T. Popescu, Cristi Puiu şi jurnalismul în cheie moral corectă de pe malurile Dâmboviţei

    Intoleranţa agresivă faţă de orice puncte de vedere contrare evidenţiată din plin în cursul linşajului mediatic la care a fost supus regizorul Cristi Puiu sunt semne ale unei îngrijorătoare degradări sociale.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Bătrâna nimfă

    Nichita DANILOV

    Bătrâna nimfă

    Cu trupul gol acoperit de solzi pomădat de razele verzi-argintii ale lunii şi părul revărsat pe umeri, cu faţa de un alb aproape cadaveric, cu şoldul sprijinit de stâncă, doamna Scrumeda îmi făcea de la depărtare semn cu mâna s-o aştept.

    Reîntoarcerea în peşteră

    Dana ȚABREA

    Reîntoarcerea în peşteră

    Într-un moment din spectacolul Antisocial (regia: Bogdan Georgescu), în contextul în care protagoniştii sunt absorbiţi de tehnologie, butonând telefonul mobil, survine următoarea întrebare: „Cât de departe suntem de peşterile din care am ieşit?” Mi-am amintit acest fragment meditând asupra unui paradox: evoluţia tehnologiei nu reprezintă o garanţie a faptului că omul s-a îndepărtat de peşteră (şi voi clarifica imediat ce peşteră am în vedere). Nu cumva omul tehnologic e mai aproape ca oricând să redevină omul peşterii?

    Cum e posibil un stat minimal? (2)

    Sorin CUCERAI

    Cum e posibil un stat minimal? (2)

    Adaug aici că o guvernare republicană nu exclude principiul majorităţii, ci doar pe acela al majorităţii opresive. 

    pulspulspuls

    Hopaa: cine-i musiu?

    Hopaa: cine-i musiu?

    Pe personagiul din prim plan, din ce am văzut, au avut grijă colegii noştri să vi-l prezinte: figurează în dosarul imobiliarilor de la DIICOT ca omul ce făcea legătura dintre imobiliari şi cei cu ştampila din premărie. 

    Caricatura zilei

    Frecția

    Editia PDF

    Bancul zilei

    Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

    Linkuri

    Alte ziare locale

      Intrebarea zilei

      Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.