vineri, 29.03.2024
Daca, jucindu-ne, convenim ca Dali, Picasso, Miro au fost vedete in sensul forte al cuvintului (cum sa nu fi fost!), atunci, extrapolind, putem contura un scenariu, fie si aproximativ, a ceea ce se intimpla azi in domeniu. In fond, dupa atita vreme de la evolutia lor, faima le ramine intacta, de nu cumva amplificindu-se progresiv. Picasso se lasa filmat in timp ce picta, beneficiind astfel, histrionic, de oficiile mediei moderne. De unde si fascinatia imediat mondiala exercitata de cei trei. Si nu numai de ei. Chiar daca ar fi pictat altadata, cu o suta de ani in urma, expansiunea imaginii lor ar fi fost insotita de aceeasi voga, poate ceva mai palida decit cea servindu-se de explozia presei si televiziunii.
Cum or fi stind lucrurile insa cu titanii Renasterii, pina ce acestia sa patrunda pe misterioasele canale ale dispersiei? Daca ce expunea Picasso era instantaneu cunoscut in Africa de Sud sau Japonia - in Europa, evident - cine stia de Leonardo, in timp ce geniul se consuma intr-un atelier ca toate atelierele vremii? Un anturaj dintre cele mai rafinate - fie al discipolilor fideli, fie, mai extins, al curtilor auguste, in protectia carora se gasea florentinul - era unica difuziune. Intr-o lume cu norme stricte, pe cit de limitate, pe atit de compensator fastuoase.
Inaintind in idee, putem, tot asa, extrapola si mai ritos, extaziindu-ne in fata stupefiantelor imagini rupestre de la Altamira sau Lascaux. Stiind ca enorm de putini indivizi de atunci, si chiar de mult mai tirziu, le vazusera. De nu cumva nici nu trebuiau vazute, cu totul alta menire ezoterica rezervindu-li-se. De abia azi, reprodus, Bizonul sarind, releveul de la Altamira, ne uimeste printr-o similitudine avant la lettre cu modernismul european de secol XX. Leonardo are un nume, il stim, al cui o fi fost insa... rafinatul bizon?
Modernitatea a impus regimul maximei exhibari.
De psihanalizat.
Oricum, nimic nu se mai consuma acum in intimitatea atelierului, fara scoaterea imediata in lume. Cu cit mai eclatant mediatizata, aceasta, cu atit mai bine.
Dar cu ce pret!
Au disparut total numele. Numele mari.
E un boom am mediocritatii vociferante, o vinzoleala de iesiri la rampa, cu pletore insistente de veleitari intrepizi, manevrind proiecte si promotii, apelind, unii, la sponsorizari copioase, altii, esticii Europei, la serviciile ambasadelor si centrelor culturale, devenind neobositi globe-trotteri ai searbedelor palmarese.
Cum insa nimic nu e nou sub soare, tot ce se viermuieste acum in materie are, cumva, ca rapel automotivat, spectacolul scandalos mundan al modernistilor de inceput de secol XX, mari amatori de cancanuri vitriniere, nu si naivi in a-si impune numele. Unele notorii, nu lipsite de carisma histrionica, dar picind finalmente in caseta predestinata.
Nici macar atit, nici acest nostim artefact nu si-l pot insusi vocalizatorii momentului. Anulind, de fapt, notiunea de nume, de vedeta autentica, nu neaparat leonardesca, nici vorba, nici picassiana, fie, intretinind, neplacut, ceva greu de numit din unghiul autenticitatii valorice.
Parasesc imensa pinza de pe sevalet si ies. Vreau sa vad un Pallady. Atit, in aceasta dimineata ninsa: un Pallady. Intru in Muzeu si ochii imi cad pe Palaria gri. Le chapeau gris, cum ar fi sunat in limba prietenului sau francez. Un Matisse, care, vai, devenise deja mare vedeta universala. Pe cind sublimul nostru Pallady...
Ma-ntorc in atelier, termin pinza, n-o semnez, n-o voi semna, contrar celorlalte, niciodata, n-o voi scoate nicicind in lume.
Mi-as dori acum sa fiu doar un anonim in timpul lui Leonardo.
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |