Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Fiica martirului bosniac

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +
    Am vazut de curind, pe fragmente si intr-o limba pe care nu o stapinesc prea bine, filmul bosniac care a luat, mi se pare, Ursul de Aur la Berlin, anul trecut. N-am destula cultura cinematografica pentru a spune care este valoarea sa estetica. Dar cred ca nu pentru aceasta a fost premiat. Subiectul sau este imposibil. De nepovestit si de neascultat. Probabil ca, daca as fi fost avertizat asupra povestii si mai cu seama daca as fi inteles mai bine dialogurile, mi-ar fi fost greu sa-l vad pina la capat.
    Din cite am priceput, este vorba de o musulmana bosniaca, victima a unui viol "etnic", din partea unui militar sirb, in timpul recentului razboi civil, care isi creste singura fetita, fructul nedorit al acestui viol. Intre mama si fiica pluteste mereu o "neintelegere tragica", ce da tensiune si poate interes filmului. Cele doua nu se prea inteleg si am impresia ca nici nu se prea iubesc. Fetita stie ca tatal ei este un erou bosniac, mort pentru patrie in timpul razboiului. Femeia vede in ea expresia dublei agresiuni la care a fost supusa: ca om si ca parte a unei etnii (sau mai bine spus religii) diferite. Nu-i poate spune adevarul fiicei sale, decit cu riscul de a o distruge. Dar nici nu se poate minti pe sine, ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat.
    Mi se pare ca filmul vorbeste mai ales despre imposibilitatea de a depasi o experienta personala, in ciuda faptului ca poti fi constient de faptul ca uitarea este singura cale pentru a scapa de suferinta. M-am intrebat ce s-ar intimpla daca vreodata fetita si-ar intilni tatal violator sau daca acesta si-ar cere drepturile paterne? Dar daca fetita ar deveni o celebritate, care comunitate ar avea dreptul s-o revendice? Povestea suna a telenovela sinistra.
    Scriitorul Albert Camus spunea undeva ca orice relatie de iubire incepe printr-un viol. Nu mai stiu ce voia sa spuna "algerianul" prin acest paradox. Erau, poate, vremuri si locuri in care violul tinea locul preludiului nuptial, insa este stiut ca, dintre toate ranile lasate de violenta militarilor ocupanti, violurile par a fi fost dintotdeauna cel mai greu de uitat. Violenta fizica se impleteste aici cu violenta simbolica si este greu de spus care este mai atroce.
    Am mers odata de la Iasi la Bucuresti cu o calugarita de origine franceza care se intorcea in tara ei pentru a asista la o ceremonie ce urma sa aiba loc in satul sau din estul Frantei, in memoria unui eveniment petrecut in timpul primului razboi mondial. Mi-am exprimat uimirea ca face atita drum pentru o solemnitate care privea evenimente de acum mai bine de nouazeci de ani. Mi-a relatat atunci, fara nici un fel de ura, povestea satucului ei ocupat de militarii germani in primele luni ale conflictului si cum acestia au abuzat de femeile de aici. Nu mai tin minte, de fapt, daca era vorba de o experienta de familie sau de una colectiva, insa intensitatea emotiei era atit de vie, incit totul parea sa se fi desfasurat ieri, in Bosnia, in Kossovo sau aiurea. Nu uitase nimic, desi, evident, nu traise acele timpuri si mai ales nu avea deloc sentimente anti-germane.
    Dupa cite se spune, spre deosebire de alte episoade istorice de acest fel, in Bosnia s-a intimplat ceva infinit mai teribil. Violul a fost utilizat ca politica sistematica, devenind un instrument de agresiune simbolica impotriva comunitatii adverse, mai cu seama contra celei musulmane. Pe de o parte, violul femeilor inamicului putea insemna un soi de control al capacitatii reproductive a comunitatii adverse. Iar, pe de alta, o provocare la adresa pretentiei de autonomie a acestei comunitati. Era o forma de curatire etnica prin mixitate fortata, daca se poate imagina asa ceva. Este ca si cum agresorii doreau sa spuna ca nu exista bosniac musulman, ci numai bosniaci, o specie fara contururi, prin urmare pretentia musulmanilor la un stat este ilegitima.
    Intr-un fel, evident necautat, filmul ne face sa ne gindim, inevitabil, la ambiguitatea trecutului si a memoriei culturale; acestea pot fi orice si nimic in acelasi timp; pot fi o trauma perpetua sau o sursa de iluzii de sine. Ar trebui ca fetita bosniaca sa stie adevarul despre tatal ei sau, dimpotriva, sa creada mai departe ca tatal ei este un martir bosniac? Trecutul este nu numai impur, ci si imprevizibil.

    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dan CONSTANTIN

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

    opinii

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    George ŢURCĂNAŞU

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

    Spărgătoarea de coduri

    Bogdan ILIESCU

    Spărgătoarea de coduri

    Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

    pulspulspuls

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri