anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

Garoafele rosii din aprilie

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Ziua de 25 aprilie va ramine o data importanta in calendarul post-revolutionar al tarii noastre: acum patru ani, intr-o atmosfera tensionata, Romania si Bulgaria semnau tratatele de aderare la Uniunea Europeana, astfel incit sa poata deveni membre la inceputul lui 2007. Acest text se va referi, insa, la o alta zi de 25 aprilie: acum treizeci si cinci de ani, revolutia „garoafelor rosii" inlatura regimul autoritar de dreapta din Portugalia si deschidea „cel de-al treilea val" al democratizarii globale. Un val care, in acceptiunea „canonica" asociata lui Samuel Huntington, avea sa dureze aproape doua decenii si sa afecteze toate continentele.

    Se poate discuta si se discuta inca, in literatura politologica despre democratizare, daca merita sa privim transormari atit de diverse - precum cele din Portugalia si Romania, Africa de Sud si Argentina, Coreea de Sud si Estonia, Ghana si Mongolia - ca apartinind aceluiasi „val". Cauzele generale ni se par adesea mai putin impresionante decit cele specifice: in cazul nostru, „efectul de domino" la care ne gindim tine mai degraba de succesiunea revoltelor est-europene, decit de consideratii abstracte privind avansul global al democratiei.

    insa e foarte posibil ca aceste doua decenii care noua ni s-au parut interminabile (1974 - mijlocul anilor '90) sa insemne, pentru generatiile viitoare, un interval compact, daca nu chiar o clipa istorica. Ceea ce ar justifica legarea lui 25 aprilie portughez de momentul 1989 si, pe cale de consecinta, a intervalului 1981-1986 (aderarea la CEE a noilor democratii sud-europene) de „marea extindere" a UE din anii 2004-2007.

    Nu e cazul sa facem corelatii prea ambitioase, dar modelul portughez ne trimite cu usurinta la revolutiile „florilor" sau revolutiile „colorate" din spatiul post-sovietic. Exceptind statele baltice, tranzitiile democratice din aceasta arie fie au esuat fara drept de apel, fie s-au blocat in forme de regim hibride, combinind elemente democratice si autoritare  (argumentam, acum doua saptamini, ca asa s-a intimplat si in Republica Moldova). Vom asista, oare, intr-un viitor previzibil, la debutul unui „al patrulea val"? In actualul climat international, exista motive serioase pentru a le da dreptate pesimistilor.

    Privind inapoi, insa, trebuie sa recunoastem ca nici in 1974 situatia nu parea foarte incurajatoare. Portugalia era singura dictatura (de dreapta) care avea statutul de membru fondator al NATO, iar Vestul se obisnuise cu corporatismul de inspiratie catolica a profesorului de economie Antonio Salazar. Cind garoafele rosii - simbol univeral al socialismului - au triumfat, multi lideri occidentali s-au temut de instaurarea unui socialism prosovietic si chiar au planuit contrareactii. Cind, la scurt timp dupa aceea, a inceput procesul de democratizare in Spania, teama generala a fost aceea de a nu se repeta scenariul portughez, iar pentru aceasta era nevoie ca procesul sa fie gestionat de elite („pactul fondator"). Si totusi, in timp, diferentele din punct de vedere al rezultatelor s-au atenuat. Spania si Portugalia, ca de altfel si Grecia, au aderat la CEE si s-au angajat pe drumul dezvoltarii economice si politice. La fel, putem spera ca si in cazul Europei Centrale si de Est decalajele initiale (in defavoarea Romaniei si Bulgariei) se vor micsora.

    Argumentul numarul unu il reprezinta, desigur, conditionalitatea Uniunii Europene. Ea este mult mai puternica acum decit era in anii '80, iar o parte din rezultatele incurajatoare ale Estului ii pot fi atribuite. A persistat intr-o anumita masura si dupa aderare - a se vedea clauzele de salvgardare sau cele privind inghetarea fondurilor comunitare. Acum, insa, impactul ei este mult mai slab, ceea ce face ca sperantele de progres democratic sa se lege in primul rind de transformarile „interioare" ale actorilor politici, mai ales prin expunerea la mediul comunitar. Cazurile portughez si spaniol sint, din nou, relevante. Destul de repede, a disparut decalajul intre discursurile de la Bruxelles si cele de acasa, iar politicile s-au armonizat tot mai mult cu cele ale omologilor din tarile mai avansate. Mario Soares si Anibal Cavaco Silva, spre exemplu, au stiut sa fie politicieni de succes, buni democrati, buni europeni, iar marea lor rivalitate a fost pusa, cu buna credinta, in serviciul integrarii europene a Portugaliei. Iata o lectie fata de care nici Romania nu ar trebui sa ramina indiferenta.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Jurnalism în cheia „clarităţii morale”

    Alexandru LĂZESCU

    Jurnalism în cheia „clarităţii morale”

    Jurnalismul nu poate fi niciodată matematic obiectiv, însă el ar trebui să fie, cel puţin în teorie, relativ nepărtinitor, să permită dezbaterea şi să găzduiască puncte de vedere diferite; nu şi în noua viziune radicală de stânga care câştigă teren în Occident, pentru care „adevărul propriu” trebuie să primeze.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Scaunele şi câinele Celsius

    Nichita DANILOV

    Scaunele şi câinele Celsius

    Am ascultat cu glasurile stinse sunetele de chitară, am ascultat şi recitalurile. Am aplaudat. Apoi ne-am sculat de pe scaunele noastre, ne-am salutat de la distanţă, şi am plecat spre bârlogurile noastre risipite prin diferite colţuri ale oraşului. Ajunşi acasă, ne-am întins în pat, scrutând tavanul. Dar atât patul, cât şi tavanul semănau cu piaţa unde avusese loc recitatul. Şi atunci ne-am întrebat: la ce bună arta în vremea pandemiei?

    Generații de drepturi, starea democrației și noile conflicte

    Sorin CUCERAI

    Generații de drepturi, starea democrației și noile conflicte

    În societate lucrurile stau cam la fel ca în zona politică - excepția semnificativă fiind societatea urbană (mai ales din urbanul mare), care tinde să susțină din ce în ce mai puternic drepturile din a treia generație. De aici și respingerea masivă în urban a partidelor tradiționale (PSD și PNL), percepute ca rămase în urmă, când nu de-a dreptul retrograde (cam cum era perceput PCR în urbanul mare în anii '80).

    O critică a criticii

    Dana ȚABREA

    O critică a criticii

    Volumul semnat de Miruna Runcan, Teatrul în diorame. Discursul criticii de teatru în comunism. Fluctuantul dezgheţ 1956-1964 (Editura Tracus Arte, 2019) este pentru autoare, critic de teatru, profesor la Facultatea de Teatru şi Televiziune de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, un prilej de reflecţie şi cercetare academică asupra fenomenului criticii de teatru în comunism, de analiză retorico-stilistică a unor fragmente din cronicile timpului, ceea ce-i permite să formuleze opinii cu privire la structura şi tipologia cronicilor, parte a unei critici a criticii, aspect neglijat de literatura de specialitate.

    pulspulspuls

    Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

    Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

    Să începem cu sfârşitul pe astăzi, stimaţi telespectatori, şi să vă oferim ceva de la Bucale, una bucată postare frumoasă a unui bun amic, abil cunoscător al sforăriilor din partidoi. 

    Caricatura zilei

    Răzbunarea mașinii

    Editia PDF

    Bancul zilei

    Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

    Linkuri

    Alte ziare locale

      Intrebarea zilei

      Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.