Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Intoarcerea la copilarie

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Psihosociologii spun ca oamenii, atunci cind se confrunta cu dificultati de adaptare la prezent, au tendinta sa evadeze in "alte lumii", sa caute alternative care sa-i anestezieze sau sa-i remonteze. Se intorc spre perioade faste ale vietii,  incearca sa redescopere momente cind s-au simtit fericiti. Asa face George Bowling, personaj din romanul O gura de aer, de  George Orwell, cind hotaraste sa-si implineasca un vis mai vechi, sa prinda crapi uriasi intr-un helesteu al satului copilariei, pe care-l viseaza mereu ca un tarim al puritatii si implinirii. Invins de viata monotona si de meschinaria din jur, imbatrinit prematur, strins in chingi de contextul constringator al pregatirilor de razboi (romanul a fost scris si a aparut chiar la inceputul celui de al doilea razboi mondial, in 1939, inaintea celorlalte doua care l-au consacrat, Ferma animalelor si Anul 1984), de frici nesfirsite care l-au coplesit, cauta ceva care sa-l aduca pe linia de plutire. Si ce poate face insul care constientizeaza ca e perceput ca un Gras fara scapare si e umilit de noua proteza dentara care-l priveste sfidator din paharul de pe raftul din baie? Fuge, evadeaza, cauta febril un alt timp cu care sa se identifice. Si nu copilaria este cea mai frumoasa perioada care ni s-a dat?

    Numai ca psihologii mai noi zic ca nu mai putem gindi copilaria ca pe o  categorie naturala, biologica, universala; nu e o realitate data. Nu exista, cu alte cuvinte, o copilarie-etalon pentru copiii de peste tot. Mai degraba putem spune ca aceasta perioada importanta a vietii este construita social, in functie de societate, etnie, context. Unii au muncit in copilarie, au rabdat, au cunoscut privatiuni; dar altii au fost protejati si aparati, uneori chiar rasfatati. Copilarie, dar cu deosebiri imense. Ni s-a dat o copilarie, am trait-o cumva, dar in timp am "ameliorat-o", am retusat-o, am re-construit-o mereu, am folosit-o ca pe un inlocuitor al cotidianului adesea nesatisfacator. Gasesc intr-un recent tratat american de Psihologia copilului, tradus la Polirom, ca problema-cheie in intelegerea copilariei este contextul social al dezvoltarii copilului, spatiul social in care a evoluat acesta, sursele de influenta din aceasta perioada, caracteristica de stabilitate a acestui spatiu cultural, mediul psiho-social in care a descoperit si invatat copilul lumea. Esenta acestor cercetari moderne  este aceea ca noi construim copilaria mai mult ideologic decit stiintific. Adevarul despre copilarie nu-l gasim in tratate si monografii care descriu dezvoltarea psiho-fizica a copilului, ci in teoriile care pun ideologia la temelia constructiei sociale. Copiii  nu sint niste receptori pasivi care incorporeaza ceea ce le ofera adultii. Adultii sint cei care construiesc copilaria, si aceasta in functie de ideologiile pe care le impartasesc. Iar daca ei sint aceia care ofera bunastarea si stabilitatea, tot ei stabilesc ca aceasta perioada inseamna munca si disciplina, sacrificii in numele unui ideal educativ, totul convertit intr-o invatare sociala dirijata. Dar, chestionati, copiii inteleg adesea altceva din acest demers,  uneori contrariul a ceea ce cred adultii. Si atunci sint justificate intrebarile: Cine si cum construieste cu adevarat copilaria? De ce ne straduim atit sa-i invatam pe copii cum sa fie copiii pe care ni-i dorim? De ce facem atitea eforturi sa construim o "copilarie fericita" si de ce nu primim raspunsuri pozitive la stradaniile noastre de parinti sau educatori? Si de ce resping copiii constructiile noastre? 

    Caut explicatii intr-o carte recent aparuta la Polirom, Credinte si ideologii, de Jean-Pierre Deconchy. Simplific mult - orice evolutie, functionare, determinism natural sau demers stiintific este atins de "istoricitate", adica de aripa ideologiei. Ce spune psihosociologul francez? Chiar daca demersul este enuntat ca fiind neutru, cautind premeditat neimplicarea, el nu ramine indiferent la persuasiunea ideologica, nu e "inert ideologic". Orice proiect (de dezvoltare, cercetare, formare) poarta in pintece optiunea ideologica, nu se poate sustrage dimensiunii istorice. Cu alte cuvinte, cunoasterea, evolutia, orice proiect de schimbare a conceptiilor si practicilor sociale contine o optiune ideologica. Institutiile care afiseaza neutralitatea, cum ar fi sistemele educative, de exemplu, interpreteaza lumea ideologic si controleaza constiintele, adesea mascheaza informatia stiintifica. Oamenii construiesc lumea (stabilesc norme, rationalizeaza mediul lor, judeca si evalueaza faptele, evolueaza cognitiv) dintr-o perspectiva ideologica. Ca sa revin la construirea copilariei, idealizam aceasta perioada ca pe un timp al dezvoltarii naturale, neinfluentate de mediul social si cultural de mai tirziu. In adincul nostru, sintem incredintati ca e perioada cea mai pura, cea mai neintinata de influentele pe care le-am primit mai tirziu. De aceea o si alegem: un tarim al trairilor adevarate, netrucate, netratate. Ignoram, desigur, faptul ca o gindim acum, cu ochi pervertiti de ideologiile cu care am fost impregnati sau la care am aderat. Cine citeste cartea lui Deconchy afla ca cercetarea experimentala, de laborator, "obiectiva", incorporeaza si aceasta o optiune.

    Desi sint familiarizat cu aceste teorii si cercetari recente privind atacurile ideologiei asupra constiintei, pina la anexare, am cazut  recent in capcana "intoarcerii la puritate", adica a calatoriei spre anii idilici ai copilariei. Un voiaj recent la fratii mei de pe Valea Jijiei, alegind varianta Caii Prutului, prin Bivolari, Stefanesti, Saveni, mi-a trezit brusc nevoia de a face o bucla, pe noul drum asfaltat Ungureni-Dorohoi, urmind firul Jijiei. Doar cinci kilometri pina la Mindresti, satul copilariei fericite. Scoala si locuinta invatatorului erau intr-un fost conac boieresc; camere inalte, geamuri mari, primind multa lumina, o gradina intinsa, fost parc amenajat de un specialist, cu pomi roditori si trei pini imensi care sfidau civilizatia salcimului din aceasta regiune de antestepa. Cerdacul inalt, ca un briu care apara constructia de contactul direct cu ceilalti, incaperile largi, "boieresti", care dadeau sens existentei, cum n-am mai avut niciodata mai tirziu, ma atrageau ca un magnet. Voiam sa revad, desigur, si satul, asa cum il stiam eu, sat de gospodari, asezat dupa normele vredniciei si reputatiei sociale, pe clanuri si familii care dadeau tonul alegerilor valorice. Voiam sa-mi umplu sufletul de ceea ce am trait atunci, sperind sa-mi  refac tonusul de odinioara. Ma prevenise sora mea sa nu incerc aceasta experienta, n-am sa mai gasesc ce cautam eu, dar n-am ascultat-o.

    Drumul asfaltat se prezenta impecabil, dar reperele lui nu mai existau. Jijia veche, un brat mort al piriului unde se putea prinde peste, era acum o baltoaca mocirloasa, casele rinduite ale Hirtopenilor de la Borzesti fusesera darimate, dupa halta de cale ferata, locul unde fusese moara lui Iohan, un neamt aciuat pe acolo demult, era acum o ridicatura de moloz napadita de buruieni. Scoala-conac a fost parasita (s-a construit o scolita noua, un proiect fara personalitate, cum sint multe care au impinzit satele) si avea un lacat enorm si inutil. In curtea-parc, enorma in memoria mea afectiva, s-au construit acum case care inconjoara scoala ca un briu agresiv. Cerdacul inalt a disparut, peretii au crapat, totul poarta eticheta "paraginit", nimic nu mai inspira sentimentul de distinctie de odinioara.  Cautam maretie, fabulosul pe care l-am construit in inima mea in anii de lipsuri si restriste, de viata informa. Si am gasit ceva mai meschin decit in cele mai urite visuri.

    Vina e, desigur, a mea, rasfrinta si asupra celorlalti din familie, pe care i-am tirit dupa mine. Ma intorceam la o lume pura, neintinata, naturala, dar nu mi-am dat seama ca aceasta lume nu mai putea sa existe. Cautam o fantasma, construita ideologic, in ani; un suport care, intre timp, si-a pierdut  semnele si forta de iradiere. O alegere neinspirata, o intoarcere nefericita.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dan CONSTANTIN

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

    opinii

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    George ŢURCĂNAŞU

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

    Spărgătoarea de coduri

    Bogdan ILIESCU

    Spărgătoarea de coduri

    Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

    pulspulspuls

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri