Liliana Basarab si baletul conceptelor
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
Oala cu Gust
anunturi

Liliana Basarab si baletul conceptelor

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

     

    Intr-un articol anterior, glosam despre adevar ca alternativa la duplicitatea cotidiana si la fariseismul generalizat, intrebindu-ma daca arta in genere il poate reprezenta. Zabovisem asupra citorva „portrete" clasice ale acestuia; in majoritatea cazurilor, artistii etalasera nurii anatomici ai corpului feminin, lipsit de valuri protectoare sau de secrete ascunse. Cum stau oare lucrurile in filosofia si arta contemporane? Exista afinitati sau complicitati demne de evocat?

    Incepind cu Nietzsche, filosofii s-au aratat optimisti in privinta deschiderii spre arta, indicind-o drept terenul favorit al popasurilor speculative. Heidegger descrie arta ca fiind „punerea in opera a adevarului". Arta „instaleaza" adevarul in lume, iar artistii sint „instalatori" de semne vizibile, oferindu-le publicului spre lectura si interpretare. Jacques Derrida scrie, la rindul sau, un tom despre La vérité en peinture. El identifica patru ipostaze ale adevarului in pictura: ca „prezentare" (adevarul adevarat, sustras oricarei reprezentari), „reprezentare" (adevarul portretizat alegoric), „dezvaluire" (cu privire la sensul propriu al prezentarii sau reprezentarii) si „adecvare" (vizind subiectul picturii sau fidelitatea artei picturale).

    O reactie de sens contrar vine dinspre arta. In anii '60, Joseph Kosuth semnaleaza artistilor posibilitatea deschiderii spre idee, definitie, concept, adica spre filosofie. Relatia acesteia din urma cu arta este oarecum tautologica; arta este chiar definitia artei. Una din lucrarile lui Kosuth (One And Three Chairs) infatiseaza un scaun, fotografia acestuia si, alaturat, textul definitiei scaunului. Desi recunoastem diferenta de „materialitate" intre scaunul real, fotografie si text, ansamblul este subsumat conceptului tematizat de artist, adica raportul dintre obiect si reduplicarile lui. De aici si sugestia ca arta trebuie centrata mai curind pe axul conceptului decit pe cel al emotiei vagi si nelamurite. La extrema, se vorbeste despre „aservirea filosofica a artei" (Arthur Danto), optiune tot mai evidenta in contextul artistic contemporan.

    Cum arata adevarul in ochii artistului de azi? V-as propune spre ilustrare un proiect al Lilianei Basarab, intitulat Truth/s (Adevar/Adevaruri). Pentru amatorii de referinte biografice, sa spun despre tinara artista ca a expus, intre altele, la Wiener Secesion (Viena), Le Pavillon - Palais de Tokyo, Centre „G. Pompidou" (Paris), Galerie Antje Wachs (Berlin), Kunsthalle Mainz (Mainz), FRAC - Champagne-Ardenne (Reims). Anul trecut a participat la programul de rezidenta CEC ArtsLink organizat de Dayton Visual Art Center si Ohio Art Council din SUA. In cazul Lilianei Basarab, este confirmat paradoxul „artistului global", rasfatat adesea cu recunoasterea internationala, nu insa si locala. Sfera sa de interes vizeaza reciclarea simbolurilor, transpunerea vizuala a unor concepte si studierea mecanismelor de convertire a limbajelor abstracte in formule plasticizante.

    Liliana Basarab este adepta proiectelor colaborative (participative), la care solicita implicarea altor artisti si chiar a publicului. Intr-un demers anterior („Monument For Concepts") erau testate ocurentele unor notiuni precum cele de Neutralitate, Obiectivitate, Stabilitate. Initiat in Iasi, proiectul Truth/s (Adevar/Adevaruri) a continuat la Chisinau, apoi in Polonia, finalizindu-se in SUA. El consta intr-un video de trei minute realizat in etape succesive, pe tiparul unei work in progress. Ideea fusese inspirata din jocul de Mima, in care participantii trebuie sa mimeze un cuvint sau o expresie gesticulind, publicul fiind solicitat sa ghiceasca despre ce este vorba. In contextul de fata, trei balerine au fost invitate sa „interpreteze" prin dans si miscari sugestive conceptul de adevar. Imaginile filmate au fost postate on-line, pentru a fi votat „cel mai bine reprezentat adevar". Interpretarea cistigatoare a facut obiectul altor doua interpretari, ultima finalizata prin chiar filmul realizat de artista.

    Poate arta reprezenta adevarul? „Arta poate reprezenta Adevarul, scrie Liliana Basarab, dar va fi doar o reprezentare (simbolica), o imagine, o proiectie a Adevarului sau a oricarui alt concept, deoarece arta poate fi numai subiectiva, iar Adevarul ar trebui sa fie obiectiv. Asa se intimpla in cazul unei persoane care face un film - documentar sau fictiv; cine controleaza camera controleaza reprezentarea construita. La fel si artistul aflat in posesia mijloacelor de ilustrare a conceptului reprezentat. Arta poate reprezenta adevarul, dar va fi doar o reprezentare, nu adevarul insusi. Aceeasi intrebare ar putea viza o fotografie despre realitate; o fotografie nu este realitate, ci doar reprezentarea realitatii. Arta releva adevarul, aduce la lumina adevarul, dar e o minciuna, o constructie. Adevarul are mai multe fete, care pot fi reprezentate in functie de referintele personale si de context. Diferentele dintre tari, natiuni, continente nu sint numai in limbajul vorbit; chiar cind eliminam limbajul discursiv apar unele diferente...".

    Convertibilitatea conceptelor in imagini, muzica sau dans este, asadar, posibila si licita. In fapt, ea particularizeaza efortul fiecarui artist. Poetii si filosofii, in schimb, traduc totul in cuvinte. Traducerea presupune interpretare, alegerea cuvintelor potrivite pentru a da forma optima ideii. Problema artei de astazi, crede Liliana Basarab, priveste discursul si nu neaparat tehnicile de lucru sau mediul in care se produce. Autoelucidarea auctoriala este la fel de importanta ca si legitimarea exterioara, critica, a demersului intreprins. Ideea validarii reprezentarilor prin vot democratic este apropiata conceptului pragmatic al adevarului, unul care are nevoie de convingerea si adeziunea publicului pentru a fi acceptat ca util sau functional. Suma voturilor subiective ne dau, in principiu, cea mai mare obiectivitate posibila. Testul multimii nu este insa totdeauna relevant. Poate de aceea, performarile artistei au in cele din urma un singur cistigator...


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Armistiţiu ca să ce?

    Cosmin PAȘCA

    Armistiţiu ca să ce?

    Propunerea unui armistiţiu este un semn de disperare din partea PNL. Un indiciu în plus că Iohannis şi Cîţu au aruncat ţara într-o criză politică fără să aibă un plan B, că baronii liberali joacă de două luni la cacealma, improvizează soluţii ca să câştige timp şi să se agaţe de putere.

    Filmuletul zilei

    opinii

    O poveste (nebună) victoriană

    Codrin Liviu CUȚITARU

    O poveste (nebună) victoriană

    Scriitorii sunt, din ce în ce mai mult, „regizorii” unor filme cu intrigi şocante, derulate, dinamic, în imagini pe hârtie, imagini creionate prin complicitate cu abilităţile onirice ale „consumatorului”, adică ale cititorului însuşi. Intervalul epic a ajuns spaţiul de desfăşurare a unor blitzkrieg-uri devastatoare cu imaginaţia celui de dincolo de fila cărţii.

    Arta surâsului

    Nicolae TURTUREANU

    Arta surâsului

    Această încercare de portret, săvârşită de mine în urmă cu cinci ani, şi reluată aici şi-acum, s-a vrut o punere în lumină a Vioricăi S. Constantinescu (27 mai 1943 - 22 oct. 2021). Pentru că Viorica însăşi emana lumină. Asta nu-i o metaforă (răsuflată), ci chiar modul de-a fi al unei fiinţe empatice, solare, exclamative şi interogative cât să nu tulbure „corola de minuni a lumii” celuilalt. A acceptat spontan să colaboreze la „Cronica veche”, bucurându-ne paginile cu traducţiuni şi comentarii „din lumi ce vorbeau în versuri”. Într-o vară şi într-o doară, mi-a spus (telefonic) că are o casă cu grădină, la Agapia, se duce să se odihnească în raiul acela. Îmi place să cred că-i tot acolo.

    Instabilitatea politică şi performanţa economică

    Alin ANDRIEȘ

    Instabilitatea politică şi performanţa economică

    Instabilitatea politică este considerată de economişti un factor care afectează negativ economia. Instabilitatea politică este definită în studiile economice ca fiind probabilitatea ca un guvern să fie demis şi înlocuit cu un alt guvern din cauza conflictelor sau a competiţiei vehemente dintre diferiţi politicieni sau partide politice.

    pulspulspuls

    Tot despre mâini înfinpe-n gât la partidoi: ce are nea Măricel şi n-are nea Vasile?

    Tot despre mâini înfinpe-n gât la partidoi: ce are nea Măricel şi n-are nea Vasile?

    Stăteam aseară la filosofat câte-n lună şi-n stele cu amicul Archibald Tănase, om cu doftorat magna cu lăute în sforăraie politică de Bahlui, iar la un moment dat, de la Prolegomenele lui Kant şi Zarathustra lui Nietzsche, am început a analiza, în context, şi oareşce psihologie socială legată de feţele unora sau altora de prin politichia locală. 

    Caricatura zilei

    Mall

    Editia PDF

    Bancul zilei

    Cercetatorii ardeleni au descoperit ca oricâta mâncare le-ai da musafirilor, tot se îmbata.  

    Parteneri

    Alte publicatii

      Intrebarea zilei

      Ar trebui închise școlile dacă se trece de 6 la mie?

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.