Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Liliana Basarab si baletul conceptelor

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

     

    Intr-un articol anterior, glosam despre adevar ca alternativa la duplicitatea cotidiana si la fariseismul generalizat, intrebindu-ma daca arta in genere il poate reprezenta. Zabovisem asupra citorva „portrete" clasice ale acestuia; in majoritatea cazurilor, artistii etalasera nurii anatomici ai corpului feminin, lipsit de valuri protectoare sau de secrete ascunse. Cum stau oare lucrurile in filosofia si arta contemporane? Exista afinitati sau complicitati demne de evocat?

    Incepind cu Nietzsche, filosofii s-au aratat optimisti in privinta deschiderii spre arta, indicind-o drept terenul favorit al popasurilor speculative. Heidegger descrie arta ca fiind „punerea in opera a adevarului". Arta „instaleaza" adevarul in lume, iar artistii sint „instalatori" de semne vizibile, oferindu-le publicului spre lectura si interpretare. Jacques Derrida scrie, la rindul sau, un tom despre La vérité en peinture. El identifica patru ipostaze ale adevarului in pictura: ca „prezentare" (adevarul adevarat, sustras oricarei reprezentari), „reprezentare" (adevarul portretizat alegoric), „dezvaluire" (cu privire la sensul propriu al prezentarii sau reprezentarii) si „adecvare" (vizind subiectul picturii sau fidelitatea artei picturale).

    O reactie de sens contrar vine dinspre arta. In anii '60, Joseph Kosuth semnaleaza artistilor posibilitatea deschiderii spre idee, definitie, concept, adica spre filosofie. Relatia acesteia din urma cu arta este oarecum tautologica; arta este chiar definitia artei. Una din lucrarile lui Kosuth (One And Three Chairs) infatiseaza un scaun, fotografia acestuia si, alaturat, textul definitiei scaunului. Desi recunoastem diferenta de „materialitate" intre scaunul real, fotografie si text, ansamblul este subsumat conceptului tematizat de artist, adica raportul dintre obiect si reduplicarile lui. De aici si sugestia ca arta trebuie centrata mai curind pe axul conceptului decit pe cel al emotiei vagi si nelamurite. La extrema, se vorbeste despre „aservirea filosofica a artei" (Arthur Danto), optiune tot mai evidenta in contextul artistic contemporan.

    Cum arata adevarul in ochii artistului de azi? V-as propune spre ilustrare un proiect al Lilianei Basarab, intitulat Truth/s (Adevar/Adevaruri). Pentru amatorii de referinte biografice, sa spun despre tinara artista ca a expus, intre altele, la Wiener Secesion (Viena), Le Pavillon - Palais de Tokyo, Centre „G. Pompidou" (Paris), Galerie Antje Wachs (Berlin), Kunsthalle Mainz (Mainz), FRAC - Champagne-Ardenne (Reims). Anul trecut a participat la programul de rezidenta CEC ArtsLink organizat de Dayton Visual Art Center si Ohio Art Council din SUA. In cazul Lilianei Basarab, este confirmat paradoxul „artistului global", rasfatat adesea cu recunoasterea internationala, nu insa si locala. Sfera sa de interes vizeaza reciclarea simbolurilor, transpunerea vizuala a unor concepte si studierea mecanismelor de convertire a limbajelor abstracte in formule plasticizante.

    Liliana Basarab este adepta proiectelor colaborative (participative), la care solicita implicarea altor artisti si chiar a publicului. Intr-un demers anterior („Monument For Concepts") erau testate ocurentele unor notiuni precum cele de Neutralitate, Obiectivitate, Stabilitate. Initiat in Iasi, proiectul Truth/s (Adevar/Adevaruri) a continuat la Chisinau, apoi in Polonia, finalizindu-se in SUA. El consta intr-un video de trei minute realizat in etape succesive, pe tiparul unei work in progress. Ideea fusese inspirata din jocul de Mima, in care participantii trebuie sa mimeze un cuvint sau o expresie gesticulind, publicul fiind solicitat sa ghiceasca despre ce este vorba. In contextul de fata, trei balerine au fost invitate sa „interpreteze" prin dans si miscari sugestive conceptul de adevar. Imaginile filmate au fost postate on-line, pentru a fi votat „cel mai bine reprezentat adevar". Interpretarea cistigatoare a facut obiectul altor doua interpretari, ultima finalizata prin chiar filmul realizat de artista.

    Poate arta reprezenta adevarul? „Arta poate reprezenta Adevarul, scrie Liliana Basarab, dar va fi doar o reprezentare (simbolica), o imagine, o proiectie a Adevarului sau a oricarui alt concept, deoarece arta poate fi numai subiectiva, iar Adevarul ar trebui sa fie obiectiv. Asa se intimpla in cazul unei persoane care face un film - documentar sau fictiv; cine controleaza camera controleaza reprezentarea construita. La fel si artistul aflat in posesia mijloacelor de ilustrare a conceptului reprezentat. Arta poate reprezenta adevarul, dar va fi doar o reprezentare, nu adevarul insusi. Aceeasi intrebare ar putea viza o fotografie despre realitate; o fotografie nu este realitate, ci doar reprezentarea realitatii. Arta releva adevarul, aduce la lumina adevarul, dar e o minciuna, o constructie. Adevarul are mai multe fete, care pot fi reprezentate in functie de referintele personale si de context. Diferentele dintre tari, natiuni, continente nu sint numai in limbajul vorbit; chiar cind eliminam limbajul discursiv apar unele diferente...".

    Convertibilitatea conceptelor in imagini, muzica sau dans este, asadar, posibila si licita. In fapt, ea particularizeaza efortul fiecarui artist. Poetii si filosofii, in schimb, traduc totul in cuvinte. Traducerea presupune interpretare, alegerea cuvintelor potrivite pentru a da forma optima ideii. Problema artei de astazi, crede Liliana Basarab, priveste discursul si nu neaparat tehnicile de lucru sau mediul in care se produce. Autoelucidarea auctoriala este la fel de importanta ca si legitimarea exterioara, critica, a demersului intreprins. Ideea validarii reprezentarilor prin vot democratic este apropiata conceptului pragmatic al adevarului, unul care are nevoie de convingerea si adeziunea publicului pentru a fi acceptat ca util sau functional. Suma voturilor subiective ne dau, in principiu, cea mai mare obiectivitate posibila. Testul multimii nu este insa totdeauna relevant. Poate de aceea, performarile artistei au in cele din urma un singur cistigator...


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

    Cosmin PAȘCA

    Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

    Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

    opinii

    Bunici obraznici

    Briscan ZARA

    Bunici obraznici

    Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

    Noi, femeile

    Cristina DANILOV

    Noi, femeile

    O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

    Între artă şi credinţă

    Nichita DANILOV

    Între artă şi credinţă

    Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

    pulspulspuls

    Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

    Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

    Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

    Caricatura zilei

    Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

    Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Linkuri sponsorizate

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri