Limba de lemn a pacii democratice
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Limba de lemn a pacii democratice

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +
    Strategia de securitate nationala a Romaniei, adoptata saptamina trecuta in Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, are meritul de a aduce tara noastra, din punct de vedere doctrinar, in familia democratiilor occidentale. Apartenenta la NATO si viitoarea integrare in Uniunea Europeana presupun o viziune noua asupra domeniului securitatii, iar din acest punct de vedere practica o luase cu mult inaintea teoriei. Astfel ca, pentru observatorul specializat sau macar interesat, textul strategiei nu cuprinde mari noutati, ci pur si simplu codifica o realitate cu care ne-am familiarizat deja, in ultimii cinci ani.
    O strategie de securitate nu este facuta, insa, pentru a ocupa locul in sertarele de la Presedintie, Guvern, Parlament sau Ministerul Apararii. Ea va constitui baza de pornire pentru o serie de alte demersuri, in primul rind elaborarea unei Strategii Nationale de Aparare. De asemenea, ea va furniza repere pentru legislatia si practica guvernamentala in domeniu - de altfel, intirzierea cu care a venit strategia a provocat, deja, anumite dificultati. Insa aceasta intirziere poate fi explicata prin controversele politice care au insotit procesul de elaborare. Nu trebuie sa cadem in capcana fals "tehnocratica", aceea de a lasa un domeniu atit de important precum securitatea exclusiv pe mina militarilor. Responsabilitatea este una de natura politica, pentru ca viziunea autoritatilor despre securitatea nationala ne priveste pe toti. Desigur, presedintele a procedat corect lasind specialistii sa elaboreze un anteproiect, dar ar fi fost bine ca el sa fie supus in mod real analizei critice a societatii civile si a comunitatilor profesionale relevante (inclusiv cea a specialistilor in relatii internationale).
    Din postura de membru al acestei (inca restrinse) comunitati, marturisesc ca viziunea exprimata in strategie ma satisface. E vizibil si laudabil efortul autorilor de a promova o viziune sistemica si cuprinzatoare asupra securitatii nationale, de a relationa securitatea nationala cu securitatea umana (personala) a cetatenilor, de a introduce corect in ecuatie factorii securitatii regionale etc. Pe fond, aproape totul pare in regula, cu citeva rezerve minore si - din pacate - una majora. Dintre cele minore, as mentiona nevoia de definire a unor termeni importanti, precum "amenintare", "vulnerabilitate" si "risc". Intr-o lucrare cu ambitii evident normative, cum este cea de fata, ar fi fost necesara o mai mare claritate conceptuala. Studentii la relatii internationale studiaza mai multe perspective asupra acestor termeni, inclusiv unele contrare tezei prezidentiale (insusita in document), potrivit careia coruptia sau proasta guvernare pot fi trecute in categoria amenintarilor de securitate, acestea intrind in categoria vulnerabilitatilor. Si nu e vorba de teorii marginale, ci de contributii influente la dezvoltarea studiilor de securitate, in epoca de dupa razboiul rece. Desigur, cineva ar putea spune ca e vorba de subtilitati teoretice, insa trebuie sa tinem cont ca, intr-un regim semiprezidential ce incorporeaza prin definitie o anumita tensiune intre presedinte si premier, a clasa drept amenintare la adresa securitatii nationale "proasta guvernare" (numita, pudic, "guvernare ineficienta") inseamna a oferi presedintelui munitie suplimentara in cazul unui conflict institutional cu guvernul.
    O alta obiectie minora se refera la limbajul uneori mult prea avintat, care face ca, pe alocuri, documentul sa semene cu un program politic. Spre exemplu, subtitlul documentului ("Romania Europeana, Romania Euro-Atlantica: pentru o viata mai buna intr-o tara democratica, mai sigura si prospera") este neinspirat. Sumara discutie despre valori nationale si interese nationale, desi lasa sa transpara corect relatia valori-interese, e sufocata de expresii frumoase si inutile. Si lista, din pacate, ar putea continua.
    Rezerva majora fata de viziunea acestui text se refera la convingerea - exprimata transant in strategie - ca democratia va face lumea mai sigura. Este o reflectare a binecunoscutei teorii a "pacii democratice", de sorginte liberala, dar pe care neoconservatorii de la Washington au adoptat-o pentru a-si legitima actiunile in plan extern. Nu a rezultat decit un hibrid propagandistic, prezent acum si in versiune romaneasca. Poate ca, intr-adevar, o lume mai democratica va fi una mai sigura, insa nu-mi este deloc clar cit de mare este relevanta practica a acestei propozitii. O intreaga traditie de gindire internationala - glorioasa si influenta scoala realista - ne avertizeaza ca lucrurile nu sint chiar atit de simple. Nu avem nevoie de aceasta baza fragila si periculoasa pentru a ne justifica implicarea in Irak, Afganistan sau in cine stie ce alt colt al lumii. Dupa cum, poate spre deosebire de americani, nu avem nevoie de inventarea unui nou "razboi rece" intre democratie si totalitarismul promovat de retelele teroriste internationale (teza cu care majoritatea statelor din Uniunea Europeana, spre exemplu, nu sint de acord). Nu e un secret pentru nimeni de ce sintem in Irak sau Afganistan, iar majoritatea romanilor (asemeni semnatarului acestor rinduri) aproba aceasta implicare. Chiar daca, pina la urma, Romania trebuie sa vorbeasca, si ea, noua limba de lemn a "pacii democratice", in dialectul neoconservator, nu ar strica ceva mai multa cumpatare.

    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    De ce s-a scumpit masiv energia?

    Alexandru LĂZESCU

    De ce s-a scumpit masiv energia?

    Între factorii cei mai importanţi sunt politicile „Green Deal” ale UE, decizii care din raţiuni ideologice, au promovat abordări nerealiste care ignoră realitatea de pe teren.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Un punct de vedere cu desăvârşire orb

    Nichita DANILOV

    Un punct de vedere cu desăvârşire orb

    Unele edificii sunt înălţate numai din scaune. În faţa scaunelor se întind nesfârşite alei, străjuite de statui ascunse printre arbori. În centrul oraşului sunt mai multe fântâni arteziene, din care nu ţâşneşte însă apa, ci timp. Oraşul a fost ridicat în plin deşert. Ţâşneşte în schimb nisip şi din când în când, spre seară, sânge în şuvoaie. Singurul locuitor al oraşului este în acelaşi timp rege, judecător, călău, victimă şi mulţime. În oraşul cu un singur locuitor „timpul are o singură secundă” şi „de fiecare acoperiş atârnă câte un deget murdar”.

    Septembrie indiano-amnăşan

    Michael ASTNER

    Septembrie indiano-amnăşan

    Păzind cazanul în liniştea amiezii, auzi din când în când căzând câte o nucă ori pe stradă trecând - urcând, coborând - o maşină.

    Macro-buzunăreala „liberalizată”

    Nicolae CREŢU

    Macro-buzunăreala „liberalizată”

    Din toate câte bântuie acum în ale noastre media, din România, nu serialul rivalităţii Cîţu vs. Orban pentru şefia PNL, nici „bâlciul” şi pantomima „moţiunilor” de ce (n)zură şi criza guvernării, nu ele sunt cele care îi îngrijorează pe cei mai mulţi oameni ai ţării, încă trăitori între hotarele ei. Şi nici cifrele în creştere ale „valului” Covid-Delta, nici măcar ele, nu îngrijorează, ba chiar să sperie de-a dreptul, atât cât o fac ştirile şi aşteptările privind facturile la electricitate şi gaz sau eliminarea subvenţiei pentru încălzire, tot perspective „luminoase”, cum se vede.

    pulspulspuls

    O mare dilemă a Iaşului înaintea congresului liberal: Orban, Cîţu sau coviduţu’?

    O mare dilemă a Iaşului înaintea congresului liberal: Orban, Cîţu sau coviduţu’?

    Apropo de congresul liberal cu alegeri de lider care bate la uşă, ce va fi de azi egzact într-o săptămână, cică printre unii liberalii mai vechi se vorbeşte că jocurile ar fi deja făcute, iar Cîţu ar avea deja cam două treimi din voturi de partea lui.

    Caricatura zilei

    Iohannis și Golful

    Editia PDF

    Bancul zilei

    - Ioane, ce tot strâmbi din nas la sarmalele mele? Nu sunt bune? - Ba da, Marie, sunt bune, dar toti ceilalti din sala de (...)

    Parteneri

    Alte publicatii

      Intrebarea zilei

      Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.